KorAP: Find »[drukola/base=străbate & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...546 >

13,648 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

gheară pe masă. — Ai spus că moartea a Început să te urmărească la Acri. Ce voiai să zici? Omul strânse din dinți și, dintr-o dată, Își lăsă prada pentru a atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-ar fi străbătut ciotul. — Messere, Îmi zgândărești o durere veche. Dar Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
hotărât că, pentru mine, nu exista altă speranță În afară de amputarea mâinii. Și, cu singura Întărire a lotusului, mi-am oferit brațul fiarelor cu care ei lucrau. Privi În jur, fixând cu mândrie pe toți cei de față, care parcă erau străbătuți de un fior. Fiecare din ei părea să retrăiască În carne și oase chinul povestit de ciung. — Dar otrava necredincioșilor s-a dovedit mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
chilia lui și le controlă repede pe toate celelalte. Într-adevăr, nu era nimeni. Poate că priorii se Întorseseră pe la casele lor. Putea profita de asta pentru a se ocupa În tihnă de crimă. Până În clipa aceea, explorase locul delictului, străbătuse străzile din Împrejurimi, căutase printre posibilii autori. În schimb, Încă nu examinase victima, altfel decât În grabă, atunci când cadavrul fusese descoperit. Trupul fusese transportat la Ospedale della Misericordia. La ora aceea, medicul șef trebuie să fi terminat examinarea post mortem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
ar fi trebuit să descopăr? Dante Închise ușa, Înaintând lent către om, până când aproape că dădu peste el. Îi vorbi În șoaptă. — Că-i mort e o veste care a făcut Înconjurul Florenței. Stă În legile firii ca omul să străbată o scurtă bucată de drum pe Pământ, după voia Domnului, și mai apoi să se Întoarcă În țărână. Dar uneori măsura prevăzută e redusă de oameni, iar noi avem de a face cu unul din aceste cazuri. Iar atunci, ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
fusese descoperit. — Acum e În subterană, lângă incurabili... Medicul șef Își Încrețise nasul contrariat. — E o simplă zgârietură... — Orice poate fi important. Să mergem. Priorul dăduse ușa de perete și ajunsese deja În galerie. Medicul Îl urmă fără nici un chef. Străbătură În grabă marile Încăperi pregătite pentru Îngrijirea bolnavilor, atingând paturile simple din lemn. Între ele erau Întinse pânze din bumbac, În iar micile celule astfel obținute se Înghesuiau rudele, venite să Îi hrănească pe cei dragi. În fundul ultimei săli se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
dar va trebui să Îl faci să priceapă asta și pe cardinal, care Își ține curtea aici. — Dar de ce au venit atât de mulți? — Astăzi se acordă indulgențe și, mai ales, provizii de drum pentru pelerinii Jubileului. O presimțire nefastă străbătu mintea poetului; poate că ar fi fost mai bine să aleagă un alt moment pentru a cere audiență. Dar urgența funcției trecea Înaintea oricăror considerente de oportunitate. Și apoi, nu trebuia să se Întâlnească cu un angajat oarecare al Curiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
să Îi alunge urât pe primii care veneau să Încaseze rodul investiției, iar deasupra capului său prinseseră să dea târcoale corbii nenorocirii. De acum, era pentru el din ce În ce mai dificil să obțină un Împrumut, chiar recurgând la garanțiile fratelui său Francesco. Străbătu cu Încetineală o bucată de stradă, până ce se opri dinaintea prăvăliei lui messer Domenico, un mic schimbător de valută care, mulțumită asocierii sale cu marea familie Bardi, dispunea Întotdeauna de bani mulți. Nimeni n-ar fi zis că, Îndărătul intrării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
pentru un Împrumut. Nu, ar fi jurat că Veniero venise să ofere, mai curând decât să ceară. — Însă, chiar dacă scrinul rămâne Închis, căile apelor poartă către Împărățiile bogăției. Și cine altcineva dacă nu un marinar ca domnia ta le-a putut străbate și culege roadele? stărui. Veniero se opri, apucându-l de un braț. Poetul simțea strânsoarea fermă prin mânecă. — Pentru Dumnezeu, priorule! Nu neg că aș fi luat cu asalt câteva bogate corăbii sarazine, la vremea mea, și chiar și genovezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol, În așteptarea deșteptării. La acele cuvinte, un murmur străbătuse rândurile credincioșilor. Dante surprinse câteva comentarii șoptite despre oasele enorme găsite la o fermă din Mugello. Dar Bruno continua fără să ia În seamă comentariile. — Cei dinaintea noastră zac În gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
formulele ritului. Acesta stătea ușor separat de ceilalți, de cealaltă parte a naosului față de dânsul, cu fața Înfundată În glugă. Tocmai când Dante se uita Într-acolo, Își mișcă Încetișor capul, dezvăluindu-și chipul pentru o clipă. Un fior Îi străbătu poetului șira spinării, În timp ce, instinctiv, se retrăgea Îndărătul unei coloane. Chiar și În penumbră, nu putea să se fi Înșelat. Era același om pe care Îl surprinsese examinând cadavrul lui Ambrogio. Noffo Dei, inchizitorul. Reflectă agitat ce era mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
s-ar fi Întors. Antilia luneca prin mulțime ca și când ar fi fost nevăzută, ascunzându-și frumusețe sub faldurile largi și sub mască. Pasul ei rapid nu părea deranjat de căldura Încă intensă, În pofida umbrelor edificiilor, care se alungeau. De acum străbătuseră Întreg cartierul, dar ea Își continua drumul, fără să-i pese de oboseală și de norii de insecte care se roteau pretutindeni. Ajungând lângă o fântână, se opri să bea. Pentru a face asta, Își ridicase pentru o clipită masca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
ridică mâinile până când Îi atinse umerii. Ea Îi urmărea impasibilă mișcările. Bărbatul Începu să dezlege șireturile care Îi Închideau rochia, dezvăluindu-i Încetul cu Încetul trupul arămiu. 13 20 iunie, În cursul dimineții — Negustori blestemați. Oameni de nimic, șuiera Dante străbătând Înainte și Înapoi atriumul sediului Calimalei, Arta negustorilor de stofe, cea mai importantă din Florența. Bogați, Înfumurați și neobrăzați. Cel puțin jumătate dintre funcționarii Comunei erau, mai mult sau mai puțin fățiș, În serviciul lor. Iar cei care nu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
toți fuseseră În Răsărit. Ca și Baldo, cruciatul. Și Antilia... Avea impresia că Cecco acoperea sub mantia demnității astrologice ceva mai tulbure. Și că Antilia s-ar fi putut să fie ceva mai mult decât o dansatoare. Un fior Îi străbătu pielea când Își aminti de trupul ei. Trebuia să o vadă. Acum. Singur. Ca să afle mai multe despre ea, firește. În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Taverna lui Baldo era aproape pustie la ora aceea. Doar doi servitori Își făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Probabil, cârciumarul se gândea că are de a face cu un bețiv. Dante strâmbă din nas. El, prior al Florenței, tratat ca un bețiv de către un zdrențăros, pe deasupra și ciung. Mâna Îi alergă la daga ascunsă, În timp ce fantezia Îi era străbătută de imaginea cumplitei tehnici de apucare a cruciatului. Trebuia să rămână În gardă, nelăsându-l să se apropie dincolo de hotarul de siguranță. — Te pot servi cu ce am mai bun, messer Alighieri? zise omul prevenindu-i cuvintele. — Nu sunt aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
prelat se frânsese acum de mânie. — Cum a fost posibil să scape de sub supraveghere, de Îndată de a debarcat În Italia? Nimeni să nu Îi fi urmărit mișcările, nimeni să nu o fi Împiedicat să treacă granița? Cum a putut străbate teritoriile Bisericii ca să ajungă până aici? Noffo ridică din umeri. — Nu știm. A apărut la Florența ca prin farmec. Se crede că a călătorit cu o corabie. Probabil la bordul unei nave genoveze... Pentru bani, pirații aceia sunt gata de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
avem În mână. — Știu de planul dumitale, dar i-ai cântărit bine consecințele? Dacă vei fi descoperit... Inchizitorul scutură din cap. — Nimic nu va putea fi niciodată pus În legătură cu persoana domniei voastre și nici cu sfânta Biserică. Acquasparta Începu să străbată Încăperea Înainte și Înapoi, Învârtindu-se În jurul lui Noffo, care rămăsese nemișcat. Apoi se opri dintr-o dată. — Ei bine, fă-o, hotărî el În cele din urmă, oprindu-se. — E deja făcut. Mă bizuiam pe aprobarea eminenței voastre. 15 În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
care era ordinea argumentărilor? Ori poate că ar fi trebuit să ilustreze o premisă? Încercă să se ridice În picioare, dar căzu la loc În scaun. Cineva, În spatele său, trebuie să Îl fi reținut. Cine Își permisese? Un junghi Îi străbătu creierul, iradiind din ochiul stâng. Avea nevoie de poțiunea lui Teofilo. Dădu din nou să se ridice, pentru a doua oară, dar mai Întâi trebuie să se descotorosească de jonglerul acela enervant care Îi urcase În cârcă, iar acum Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
pe undeva, În afară de acea obscenă parodie de piatră, unde șteoarfele dormeau cu amanții lor ocazionali? Ici și colo, piesele de marmură dispăruseră, Însă traseul astrelor era Încă vizibil, și chiar dinaintea lui se contura orbita arcuită a Venerei. Zeița Își străbătea cerul despuiată, călare pe o stea. Trecu de cercul lui Marte și de al lui Jupiter. Apoi Saturn și pulberea de stele fixe, dincolo de ecliptică, până la peretele din față, unde se deschideau arcadele vechilor magazii. În partea dreaptă se ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
dacă femeia pe care o văzuse fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile lui erau niște dungi roșii. Trebuie să fi fost carminul care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii. Apa susura dulce lângă el. Își Înmuie o mână În băltoacă și o duse la frunte. Contactul răcoros Îl făcu să Își revină de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
messer Alighieri. Se pare că cineva vrea să se infiltreze În oraș. Garda e dublată. Poetul bolborosi ceva și Își continuă drumul spre arcadă. Celălalt nu dădu să-l urmeze, mărginindu-se să Îl Însoțească din priviri. Se simțea distrus. Străbătu intervalul dintre poartă și San Piero făcând apel la ultimele forțe. În sfârșit, se lăsă să cadă pe pat În timp ce, de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Străbătu intervalul dintre poartă și San Piero făcând apel la ultimele forțe. În sfârșit, se lăsă să cadă pe pat În timp ce, de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
tine! Umbra lui Guido se apropiase de fereastră. Ridică un deget spre Înalturi, arătând spre cea mai luminoasă dintre stelele ce străluceau pe acea porțiune de cer. Brazdele de pe chip Îi deveniseră mai accentuate. Acum, o rețea de flăcări Îi străbătea figura, care Începea să nu se mai deslușească. Doar anevoie trăsăturile omenești se mai puteau recunoaște În văpaia care, Întinzându-se, Îi devora trupul. Dante era orbit. Era cât pe ce ca flăcările să Îl atingă, când dintr-o dată se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
spus. — A fugit? Pe unde? Prăvălia are o singură ieșire, spre stradă. Cum de nu l-a văzut nimeni, dintre idioții ăștia blestemați? Îți spun că e o forță diavolească dincolo de toate astea! Poetul nu Îl mai asculta. Privirea lui străbătea Întreg localul, examinând din nou fiecare amănunt. Pereții păreau din piatră compactă și erau perfect vizibili, cu excepția spațiului dinapoia raftului pe care stăteau aliniate recipientele cu ierburi. Se zori Într-acolo și, Înșfăcând un colț al mobilei, o scutură din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
fost În posesia unei arme lungi. Dar ceva din sinea lui Îl asigura: nu cu fierul ucidea omul acela, dacă de un om era vorba. Antilia dispăruse și ea prin același loc. Între timp, mișcarea se deplasase spre dreapta lui, străbătând În diagonală șirurile uscătoriilor. Dante văzu, În mod confuz, un trup sărind de pe un șir pe altul, spre a se face mai apoi nevăzut Îndărătul barierei de pânze. Săritura fusese nespus de iute. Simți ceva mișcându-se lângă el, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
fugă! — Cine? Noi n-am văzut pe nimeni. — Vă spun că era aici, Înăuntru... Nu se poate să se fi evaporat! Căutați-l! Oamenii se uitară În jur perplecși. Între timp, mai apăruseră și restul. — Distribuiți-vă printre uscătorii și străbateți din nou culoarele, trebuie să-l Înconjurăm! strigă Dante. Soldații se Întoarseră spre șeful lor, care făcu un semn de Încuviințare. În timp ce ei alergau, poetul se Îndreptă către unul din coridoarele din centrul Încăperii. Avea impresia că tocmai acolo se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]