4,034 matches
-
cu binecuvântarea aceleia pe care de mic copil o admiram în tăcere privind statuia ei din biserica din satul natal. Mă fermeca mantia ei albă, cingătoarea albastră, mâinile împreunate în rugăciune, coroana de pe cap și rămâneam apoi nedumerit privind șarpele strivit sub picioarele ei. Aceeași Fecioară am văzut-o aseară în piața plină și iluminată feeric de lumânările celor prezenți acolo în rugăciune și cântec. Maria mi-a ocrotit pașii de multe ori și știu că mi-i va ocroti și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă asta făcea Dogaru, de pe bancă pășea de-a dreptul pe pervaz, rămânând cu o mână agățat de cremonă, în timp ce cu cealaltă scotea din buzunar un teanc de petice de hârtie. Dumnezeule, ce-avea de gând? În
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
compunere? O revistă, deasupra teancului, rămăsese deschisă în cercul de lumină al lămpii de noapte. Rareș se așeză încet la marginea cercului de lumină și tăcu îndelung, cu privirea în pământ. Am scris... zise el... Am scris despre cum am strivit un pui. Ai strivit un pui? se îngrozi Felicia. N-am vrut... Mă jucam jos în fața casei... Aveam patru ani. Cloșca tocmai scosese pui. Era cloșca doamnei Alexandrescu. Puii se țineau după mine, înțelegi? Cum făceam un pas, veneau fuga
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
teancului, rămăsese deschisă în cercul de lumină al lămpii de noapte. Rareș se așeză încet la marginea cercului de lumină și tăcu îndelung, cu privirea în pământ. Am scris... zise el... Am scris despre cum am strivit un pui. Ai strivit un pui? se îngrozi Felicia. N-am vrut... Mă jucam jos în fața casei... Aveam patru ani. Cloșca tocmai scosese pui. Era cloșca doamnei Alexandrescu. Puii se țineau după mine, înțelegi? Cum făceam un pas, veneau fuga la picioarele mele... Doamna
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
treaptă. Departe, peste zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din mâna doamnei Mușat sulul de hârtie legat cu panglică roșie. Ultimul. Mulțimea deja se foia, într-un nor de rumoare, strivind gazonul de jur împrejurul estradei și pe toată întinderea terenului, îndreptându-se spre ieșire. Rareș! Rareș! striga de undeva Felicia, cu lacrimi în glas. Dar primii din mulțime treceau deja prin dreptul tampoanelor ruginite. Sporovăind, mulțimea o cotea pe strada Avram Iancu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se ocupă de fleacuri, înțelegi ce vreau să spun... Nu merita lucrarea asta premiul întâi? Vreau s-aud de la tine, Rareș. Merita sau nu? Ai vreun răspuns, Rareș?... Ai vrut să nu faci rău și uite ce-a ieșit! Ai strivit cu piciorul un biet puișor. Vezi?... Dacă n-ai uitat ce s-a petrecut cu atâția ani în urmă, nu-i bine, Rareș. În țară se întâmplă atâtea lucruri frumoase. Tu, Rareș, nu-ți iubești patria?... Nelu Mârza, clasa a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cehi cu 4-2. „Acest din urmă meci a început acum 42 de ani, mai precis pe 15 februarie, la Olimpiada Albă de la Grenoble, unde Cehoslovacia a câștigat cu 5-4 în fața URSS, succesul continuând să fie savurat și când tancurile sovietice striveau „Primăvara de la Praga”. Un an mai târziu, pe parcursul Campionatului Mondial, urmașii bravului soldat Svejk îi luau la crose de câte ori îi prindeau pe cei ai lui Ivan, fiind prima echipă care o învingea pe cea sovietică de două ori într-un
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
aprigul război. Afară, tancuri ”Tigrul” se retrag, Cu crucea-ncârligată și scuipată Și-n mieii albi cu furie mai trag Războiul lor s-a-ntors spre ei și-i cată. Dar din coloană, unul se desprinde Să facă-un gest , de-aleasă-nțelepciune Și a strivit bordeiul cu copiii Și cu bunica prinsă-n rugăciune.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93454]
-
încercarea de a stinge un incendiu izbucnit într-un coș de gunoi dintr-un apartament al unui zgârie-nori inundând cu apă clădirea de sus până jos”. Mai era adăugată și următoarea comparație: „este ca și cum ai folosi un baros pentru a strivi un păianjen”. Ceea ce poate nu știți este că bolile iatrogene și efectele medicamentelor alopate omoară cei mai mulți oameni în lume. Nu cancerul, nu bolile cardiovasculare, nu accidentele, nu altceva. Anual 100.000 de persoane suferă de pe urma efectelor toxice severe ale aspirinei
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
copilul urma să moară mușcat de cobră. Înspăimântată, femeia accepta să se culce acolo, lângă cobră, cu îmblînzitorul. Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor care treceau îngroziți întorcînd capul și aruncând monedele în continuare. Apoi pleca de-acolo strivită de rușine. Unele s-au sinucis. Acum multe femei semănau pe stradă cu cea care țipase la frizerie. Nu mai eram sigur că aș fi putut-o recunoaște din atâtea pe cea adevărată. Într-o zi, am avut impresia că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care, speriate, fugeau la apropierea noastră șopârle mici și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre era o pânză albicioasă și vie de omizi. Le striveam călcîndu-le și alunecam după aceea pe pasta scârnavă și gelatinoasă, un fel de noroi animal. Ni s-a făcut silă și am căutat să ieșim cât mai repede din ferigi. Am ajuns mai întîi la un mormânt. Era o movilă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era, poate, Frica. De aceea se va fi mirat că nu l-ai recunoscut. În concluzie, știu că în lume nu există numai dâre de mirosuri de fân. Sânt și câini și dresori. Sânt și elefanți orbi care se sinucid strivind. Dar eu vreau să trăiesc, să simt mirosul de fân. Ții minte ce mi-ai spus odată? Că omul este singurul animal care e nefericit. Celelalte animale cunosc setea, foamea, căldura, frigul. Nefericirea nu. În cazul ăsta, nici fericirea", ți-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în tren. L-am dorit prea mult. L-am așteptat prea mult. Ne-am epuizat în așteptare și nu ne-a rămas nici o picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului așteptat. Numai că ne-am fi simțit striviți de o mare tristețe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleca fără noi. Și ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră șansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în viața mea? Poloneza n-a mai stăruit cu întrebările (probabil se temea de brunetă) și ne-am avântat din nou în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acum ați început să vă bateți soțul? Biine! Am să vă dau replica. Mihaela întinse obrazul ca să-i întorc palma și închise ochii în așteptare. ― Nu, n-ai să scapi numai cu atât... Am tradus amenințarea în faptă îmbrățișînd-o și strivindu-i buzele cu o sărutare. ― Canibalule, strigă Mihaela, gemând de durere, am să te bat toată viața. După acest început promițător am pornit-o razna prin oraș, lipiți unul de altul, privind străzile, casele, vitrinele. Apoi am coborât pe malul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lămurește-mă, de ce? De ce? Alexa ezită câteva clipe frământate, apoi rosti cu o voce gravă, care venea parcă dintr-o prăpastie: ― E o ușuratică. Nu trebuie s-o vezi. Acest cuvânt din gura Alexei a prăbușit un munte pe mine. Strivit de greutate mai mult decât de durere, m-am lăsat târât de ea, ca un obiect, până ce amândoi am ajuns în curtea spitalului și de aici în stradă. (Mi-aduc aminte că trăgeam cu nesațiu în piept aerul rece al
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Noi, da... Dar dînsa? Credeți că e de acord? ― Va fi! Dacă în prima săptămână după pronunțarea divorțului nu introduci actele la starea civilă, te împușc oriunde te voi găsi, înțelegi? Un țipăt de femeie, de undeva din apropiere, ne strivi auzul. Am înțeles numaidecât despre ce era vorba. ― Cum, dumneata permiți servitoarei să asculte ce vorbim? ― N-am servitoare. E mama!... Bătrâna se ivi și cu toată spaima pe care o trăsese, îmi ceru scuze. ― Liniștiți-vă, doamnă; fiului dumneavoastră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aceea, de nevastă, i s-ar fi închis rana, iar legătura s-ar fi dezvoltat cât se poate de normal. Numai cu mine a fost altfel. Nu puteam accepta umilința unei părăsiri atât de jignitoare. Ei bine, mândria mea, crunt strivită cu călcâiul, m-a împins să mă răzbun. Rana pe care mi-o deschisesei în piept nu se vindeca fără balsamul acelei blestemate răzbunări. Niciodată n-o să-ți dai seama cât am suferit de pe urma gestului tău necugetat, ce uragan mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și să optez instinctiv cu cine simpatizez și de cine mă despart. Cum, oare, să fiu de acord cu persiflarea limbajului ga zetăresc, pentru care formule (cât se poate de justificate) de genul „monștrii de oțel și sticlă care ne strivesc orașul“ sunt considerate „atacuri care ar trebui contracarate de o replică mai organizată“, după cum susține Călin Negoescu? Pentru d-sa, „oamenii care fac aceste atacuri trebuie să înțeleagă că nu este o dovadă de cultură să negi, să urăști din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
procente care consideră comunismul „o idee bună, dar aplicată greșit“ și cei 83% care consideră nu au avut de suferit în ceaușism! Păi, după cum merg lucrurile, cred că la anul pe timpul ăsta trecem de 90%. Adevărul este că, noi, ăștia striviți în cele 17 procente rămase, ar fi trebuit să ne dăm seama de involuția cu pricina încă de la alegerile din 1990 și 1992. Când, ani de-a rândul, o țară întreagă s-a deprins să fure de la fabrică, să facă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la dvs. Știu că l ați prețuit pe Cornel Chiriac“. După care s-a făcut nevăzut. Rareori am norocul unor contacte așa de sobre și eficiente cu autorii. Tratat, de regulă, ca un prestator de servicii PR-istice, bietul recenzent e strivit fără milă sub un morman de bucoavne, ori, dimpotrivă, sadic pisălogit întru obligatoria hermeneutică a opului considerat de autor drept chintesența înțelepciunii universale. Să fi fost acel domn (admirabil ponderat) Mircea Udrescu, autorul cărții Metronom, o emisiune de Cornel Chiriac
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după spectacolul de pe stadion dat în cinstea eroicei armate sovietice de ocupație care se întorcea în URSS, am văzut pe coama străzii Traian, un nacealnic strivit cu tot cu motocicletă sub un zid. Gestul voluntar era refuzul lui de a părăsi România în timp ce pe toată istoria alungaseră România din România, bucată cu bucată, suflet cu suflet. Vedeam, auzeam și nu pătrundeam sensuri. Nu înțelegeam nici mulțimea de femei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
am secat moralicește și că mi-ar trebui un lung, lung repaus ca să-mi vin în fire. Și cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea repaos nu-l pot avea nicăiri și la nimeni. Sunt strivit, nu mă mai regăsesc și nu mă mai recunosc. Aștept telegramele Havas, ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc! 184 [LASCĂR CATARGIU] Domnule Prezident, Aflu cu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în formă. Îmi compun chiar cu oarecare dificultate frazele. Vorbesc parcă mai puțin bine ca de obicei și cuvintele mele șovăie. De vină e vremea, fără îndoială. Se respiră greu, aerul e atât de apăsător încât îl simți cum îți strivește pieptul. V-ar supăra, scumpul meu compatriot, dacă am ieși să ne plimbăm puțin prin oraș? Mulțumesc. Cât de frumoase sunt canalele seara! Îmi place răsuflarea apei mucede, mirosul frunzelor uscate care putrezesc în canal și acela, funebru, ce urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
descoperit o înălțime, pe care nu mă cațăr decât eu și de pe care pot să-i judec pe toți ceilalți. Uneori, foarte rar, când noaptea e într-adevăr frumoasă, aud un râs depărtat și îndoiala mă cuprinde din nou. Atunci strivesc tot ce mă înconjoară, întreaga lume cu făpturile ei, sub greutatea propriei mele infirmități, și iată-mă din nou însănătoșit. Voi aștepta, așadar, oricât va fi nevoie, să veniți să mă salutați la "Mexico-City". Luați de pe mine această pătură, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]