4,448 matches
-
Măgureanu, medic veterinar. Învață în orașul natal, unde urmează Liceul „Mihai Eminescu” (1948-1959) și Facultatea de Filologie, secția franceză-română, absolvită în 1964. În același an intră ca preparator la Catedra de limba și literatura franceză a facultății la care fusese studentă, specializându-se în literatura secolului al XIX-lea și urcând treptele didactice până la aceea de profesor (1999). În 1976 obține titlul de doctor în filologie la Universitatea din Iași. A beneficiat de stagii de specializare în Franța (1964, 1968-1969), a
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
de câteva greșeli de tipar, un pirat economic, Grigore Bucșan, crede că pseudotoponimul Protar e o aluzie la o afacere necurată a sa. Pentru mușamalizarea lucrurilor, el se lansează în demersuri de mituire, de pe urma cărora, prin intervenția unei admiratoare istețe, studenta Magda Minu, profesorul profită cu inocență din plin, subvenționându-i-se o excursie științifică pe traseul expedițiilor lui Alexandru Macedon. Situațiile ce se creează dezvăluie, ca în O scrisoare pierdută a lui I. L. Caragiale, dedesubturile abominabile din viața înaltei societăți
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
în septembrie 1976 merge la Chișinău și, ajungând acolo, pronunță o propoziție memorabilă: „Am venit de acasă acasă”. Vizita la Chișinău va constitui un moment istoric pentru intelectualii români din Basarabia. În 1978 o cunoaște pe Dorina Tudorița (Dora) Tărâță, studentă la secția franceză-engleză, cu care se va căsători oficial în iulie 1982. În 1977 Artur Lundkvist îl propusese la Premiul Nobel. În 1978 apare volumul Epica magna, carte esențială, ca și aceea care urmează, Operele imperfecte (1979). Ele marchează opțiunea
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
politica Anei Pauker nu a fost cea mai adecvată, că „Pătrășcanu a fost victima nu a trădării lui, ci a trădării altora”. Pentru că ia apărarea unui prieten, pentru că își permite să spună mereu ce gândește și nu condamnă niște biete studente, pentru că scrie versuri critice la adresa unei nepoate de ștab comunist, dansează Hora Unirii pe stradă și ascunde faptul că tatăl său se află în arest preventiv, Paul va fi exclus din UTM, apoi exmatriculat din facultate. Limba de lemn, adecvată
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
din proza ardelenească. De remarcat abundența romanescă a materiei epice, construcția personajelor, ca și o bună adecvare stilistică. În Meda, mireasa lumii (1979) Z. își propune să contureze „câteva geometrii ale spiritului feminin” prin confruntarea a două personaje antitetice, niște studente în ultimul an, care fac și un pas decisiv căsătorindu-se. Romanul reabilitează sărbătorescul existenței și transcrie, cu un realism stilistic expresiv, atmosfera juvenil-confuză dintr-un grup studențesc. Topografia banalității este și ea prezentă în limbajul semidoct, cu pretenții eseistice
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
Alt roman al lui T., Filmare la două aparate (1988), se detașează în mare parte de problematica exploatată anterior, concentrându-se asupra poveștii de dragoste dintre un intelectual între două vârste (de data aceasta, nepot al lui Amărășteanu) și o studentă. Plasată prin anii ’70 (cutremurul din ’77 este înglobat în narațiune), legătura celor doi sfârșește printr-o ratare, explicabilă atât prin alegerea superficială a femeii, cât și prin pasivitatea „intelectuală” a bărbatului. Romanul e construit prin aceeași tehnică a juxtapunerii
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
și a medicului Solomon Rosenberg. Face primii ani de școală în Rusia (Tașkent și Harkov) și la Cernăuți, iar cursurile secundare le urmează la Liceul Teoretic de Fete nr. 1 (fosta Școală Centrală) din București (1948-1952), unde va fi și studentă la Facultatea de Filologie, secția de limba și literatura română (1955-1960). Lucrase în răstimp ca redactor la Editura Tineretului și la Editura pentru Literatură (1953-1955). După absolvirea facultății este angajată la Casa Regională de Artă Populară din Constanța (1961-1962), ulterior
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
transilvana a lui Ion Creangă, pref. Petre Rezuș, Cluj-Napoca, 1989; Jurnalul unui scriitor candidat independent în Parlament, Chișinău, 1992; Basarabia, numele tău e Maria!, pref. Mihai Cimpoi, Cluj-Napoca, 1992; Sociologul Eugeniu Sperantia, pref. Tudor Drăganu, postfața Achim Mihu, Cluj-Napoca, 1993; Studentă, Cluj-Napoca, 1995; Academia Română (1866-1996). Academicieni năsăudeni și bistrițeni, pref. Ștefan Păscu, Cluj-Napoca, 1996; Corabia naufragiaților, pref. Teohar Mihadaș, Cluj-Napoca, 1996; Vinovat e Nobel, Cluj-Napoca, 1996; Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud, postfața Petru Poanta, Cluj-Napoca, 1998; Zăpadă roșie, Cluj-Napoca, 1999
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
un singur avantaj: cei ce studiau teoria curriculumului și științele educației avuseseră șansa să investigheze „pe viu” fenomenele concrete, practice pe care le antrenează reformele școlare; și chiar să le „simtă pe pielea lor”. Un astfel de caz a fost studenta sa, Elizabeth Vallance. Împreună cu ea, Eisner a constatat că aspectele contradictorii ale teoriilor reformiste nu proveneau din „diversitatea opiniilor” - era vorba, pur și simplu, despre viziuni conflictuale. În 1974, Eisner și Vallance au publicat Conflicting Conceptions of Curriculum 43 - lucrarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ajutătoare. De exemplu, la un cămin de fete a fost numită „directoare educativă” o femeie de serviciu, membră de partid, care știa să scrie și să citească, dar era lipsită de orice cultură. Seara, controlând un salon, unde locuiau multe studente care nu se culcaseră încă, ea a căutat să facă ordine strigând poruncitor: „Toată lumea la orizont!”. Vă închipuiți ce autoritate putea avea o asemenea persoană. Incompetența mergea foarte sus. Astfel, multă vreme a fost membră în Comisia Superioară de Diplome
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Informările trimise la serviciul de cadre și la organele de partid nu numai că deformau mult faptele reale, dar nu rareori inventau deficiențe inexistente. Pe lângă acest aspect, exista și imoralitatea de ordin erotic. Nu puține erau cadrele care își șantajau studentele care le cedau pentru un examen. Chiar la universitatea din Iași un prorector, deși puternic în partid, a trebuit să fie destituit pentru tentativă de viol. Aici iar e nevoie să recunoaștem că și în perioada interbelică existau relații extraconjugale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru un examen. Chiar la universitatea din Iași un prorector, deși puternic în partid, a trebuit să fie destituit pentru tentativă de viol. Aici iar e nevoie să recunoaștem că și în perioada interbelică existau relații extraconjugale între profesori și studente, întrucât specificul vieții universitare, unde bărbați trecuți de prima maturitate se află tentați de ofertele unor tinere fără scrupule, favorizează asemenea delicte. Însă acum, universitățile fiind invadate de persoane gata de orice compromisuri și protejate de partid, ele deveneau mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un fost muncitor, evident fără nici o cultură). Argumentul lui era: „Toată lumea are bacalaureatul, fata mea trebuie neapărat să aibă o diplomă superioară”. Nici un moment nu i-a trecut prin minte să promită că își va pune fiica să învețe. Totuși, studenta, îngrijorată de situația creată, a binevoit să citească ceva și, când cunoștințele ei s-au apropiat, în fine, de nota 5, i s-a dat examenul. Dar foarte puține cadre didactice riscau să ajungă în discuția comitetelor de partid pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să fie clar, înaintea rândurilor care urmează, că ura mea pentru lagărele de concentrare germane este exact aceeași ca și pentru lagărele dictatorului Stalin” (Buber-Neumann, 1998, p. 241). În Deportată în Siberia (1949), la p. 53, Buber-Neumann vorbește despre o studentă la matematică ale cărei spate și șale erau „străbătute de dungi negre”, de o letonă „bătută până la sânge la interogatoriu”. Întâmplarea Gertrudei Tiefenau este la fel de edificatoare (pp. 70 și urm.): „Când am fost închisă în toamna lui 1938 la închisoarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
justificate, determinate de împrejurări. Dar un punct din biografie s-a transformat într-un element-cheie care a condus la devierea cursului normal al vieții, la unele renunțări și la compromisuri. De aici și nevoia teoretizării și justificării acestei practici. Comentariul studentei care a realizat interviul mi se pare extrem de potrivit pentru a caracteriza acest tip de evoluție ambiguă: „Perioada adolescenței este marcată de muncă, un cuvânt-cheie pe tot parcursul interviului, și de constrângerea de a minți că e fiu de țăran
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
bătrân prieten al soțului meu, F., fost armator, refugiat din Basarabia, unde-și pierduse averea și rămăsese complet „pe drumuri”; iar în fictiva „cameră de serviciu” (fostul dormitor al bunicii tocmai decedate) a venit N., o nepoată a soțului meu, studentă, care mai înainte locuise într-o „debara” insalubră, fără ferestre. „Împărțirea” rămasă definitivă apoi aproape 20 de ani a fost aceasta, adică două camere, destul de mici, cu «colocatari»; celelalte trei erau: dormitorul mamei (tatăl meu a fost curând arestat), dormitorul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu s-a mai curățat ani de zile. Nu (mai) știu dacă B. a pățit ceva la Partid, dar poate că nu, pentru că «se cunoștea situația». Aceasta însemna că: oricine venea la noi (studenți, asistenți, colegi, ba și o cehă, studentă a lui B., apoi Alf Lombard- pentru că era «invitat oficial» și «prieten al României», altfel nu am fi putut îndrăzni să primim «un străin») se minunau cum trăiam. Adică, urcând scara de stejar, vedeau, în hol (care avea doar umbre
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
muzeului o întreagă colecție de obiecte etnogafice: aproximativ 400 de piese de muzeu, în mare parte textile, ceramică, port popular. ș...ț De îndată ce colecția a intrat în patrimoniul Muzeului, s-a procedat la inventariere cu ajutorul unei părți din studenții și studentele ce urmau cursurile de etnogafice” (Chelcea, 1978, p. 57). Constatăm că în A.d.p. timpul se dilată sau se contractă: despre unele evenimente sau perioade de timp se povestește mult, iar despre altele, cu aceeași durată sau cu semnificație socială
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
femei cu vârsta actuală între 30 și 40 de ani - 14%; 40-50 de ani - 56%; peste 50 de ani - 30%. Profesiile și ocupațiile acestora, în 1989, erau: 34% - muncitoare, 30% - funcționare, 8% - intelectuale, 8% - casnice, 6% - țărănci, 4% - eleve sau studente, 10% - alte categorii. În ceea ce privește studiile intervievatelor în aceeași perioadă: 20% erau absolvente ale unei instituții de învățământ superior, 44% absolviseră liceul, 10% - zece clase și 26% - școala generală. Starea civilă a acestora, la data abrogării decretului, exprimată procentual, se prezintă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ce alcătuiau „colectivele de muncă” ale trecutului apropiat este semnificativă și din aceste indicii. Reținem însă și faptul că specificarea sintetizată în sintagma „mai vorbeam, între noi, femeile” aparține intervievatelor de profesie muncitoare, casnice și țărănci. Nici o intelectuală sau fostă studentă (liceană) înainte de 1989 nu recunoaște să fi făcut confesiuni care să depășească cadrul partenerului, mamei și unei singure prietene. 4. Gradul înalt de traumă psihică reprezentat de aceste fapte este, poate, cel mai bine exprimat de refuzul multor intervievate (27
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
luni aveam dreptul la jumătate din alocație pentru copil. La Oficiul Forțelor de Muncă, un tovarăș Moș mi-a spus că totul, adică angajarea mea, se datorează crizei petrolului, care a afectat toată lumea, și că era speriat pentru că fiica lui, studentă la Conservator, va ajunge în aceeași situație, el pregătindu-se să facă față acelei urgii a politicii externe economice. Cine-l putea crede? Scenariul lui jignea chiar și o inteligență precară, ca să nu mai vorbesc de bunul-simț. Am ajuns la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Oardă, medic. Își va alcătui pseudonimul pornind de la Tanaquil, numele soției lui Tarquiniu cel Bătrân. Tânăra urmează tradiția familiei pe linie maternă și începe studii de filologie romanică și filosofie la București, audiază cursuri și la Universitatea din Iași, ca studentă refugiată în anii războiului, dar revine în capitală, unde susține examenul de licență cu Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu și Ion Bianu. În perioada ieșeană drumul i se intersectează cu al lui Ion Vinea, a cărui soție devine. Chiar dacă mariajul nu
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
în special a celui feminin, născută dintr-un veșnic spirit de frondă al unei eleve protejate de un tată universitar. Dacă acest volum a putut lăsa impresia unei oarecare înzestrări pentru observația realistă și vioiciunea dialogului, cert este că Sunt studentă! (1933), construit pe același calapod, schimbat fiind doar cadrul școlar cu cel universitar, fixează coordonatele în care trebuie citită această prozatoare: schițe satirice și caricaturi ce nu pot depăși nivelul de copiere a realității, fără nici o tentativă de transfigurare artistică
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
1940), cel de-al doilea, Privighetorile mute, căruia I. Al. Brătescu-Voinești îi făcuse o prefață, trebuia să apară în anul următor, dar evenimentele au făcut imposibilă tipărirea lui. SCRIERI: Clasa VII A, Craiova, 1931; Mărgele de măceș, Craiova, 1931; Sunt studentă!, București, 1933; Cartea celor șapte basme, București, 1934; Să ne logodim!, București, 1934; Ferentarii, vol. I: Streina, București, 1940. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 463-469; Perpessicius, Opere, V, 140-142, 253-254, VI, 201-203, 348, VII, 57-58; Șerban Cioculescu, „Clasa VII A
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
I: Streina, București, 1940. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 463-469; Perpessicius, Opere, V, 140-142, 253-254, VI, 201-203, 348, VII, 57-58; Șerban Cioculescu, „Clasa VII A”, ADV, 1931, 14 577; Constantin Stan, „Mărgele de măceș”, „Mișcarea”, 1932, 355; Al. Robot, „Sunt studentă!”, RP, 1933, 4 607; F. Aderca, E studentă!, ADV, 1933, 15 176; Al. A. Philippide, „Sunt studentă!”, ALA, 1933, 15 176; Dragoș Protopopescu, O fată de talent, „Calendarul”, 1933, 371; Dan Petrașincu, „Sunt studentă!”, „Discobolul”, 1933, 9; Bogdan Amaru, Colivia
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]