3,677 matches
-
fără putință de tăgadă, profesorul G. I. Tohăneanu. Distinsul profesor aprofundează studiile asupra limbajului la nivel fonetic, făcând câteva nuanțări privind disponibilitățile viului grai valorificate de povestitor; „Creangă scrie, așadar, ca să fie ascultat, iar textul prozei sale are nevoie de suflarea caldă și de mlădierile vii ale graiului pentru ca să prindă strălucire și să-și dezvăluie pe deplin tâlcul. În lipsa inflexiunilor vocii și a celorlalte disponibilități ale viului grai, Creangă se mulțumește să le sugereze printr-o serie de procedee grafice, de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că așa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că așa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de oameni, Dumnezeu, nouă, celor ce ni s-a încredințat slujba cuvântului, ca niciodată să nu lăsăm neîndeplinită slujba noastră, nici să tăcem, fie de ne ascultă, fie de nu ne ascultă cineva. Am luat hotărârea ca atâta vreme cât voi avea suflare în mine și cât va voi Dumnezeu să fiu în această viață, să împlinesc această slujbă și să fac ce mi s-a poruncit, fie de mă ascultă, fie de nu mă ascultă cineva<footnote Sf. Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
fără rost în Epoca de Aur,când era suficient să te pătrunzi de atmosfera sărbătorească în care erau scăldați locuitorii României. O lume în care sunau zi și noapte aceste minunate stihuri 125, solo-coralizate în stare de extaz de toată suflarea din hexagonia interseptcolinară pe promenada Bașilor 126 pierduți, anluminată de Siby-Nabal-Aïcha, zugrăvița favorită din haremul artistic al sultanului purtător de sceptru. Și întrucâthypocrite lecteur -sunt sigur că nu ai organele gustative pregătite pentru versiunea franceză (cosmopolitană) am realizat una asezonată
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pleda, chiar dacă zadarnic, pe lângă rege cauza Ioanei, lăsată de-acum de izbeliște sorții ei de sinucigașă. Ajunge cu greu la Rouen și se pierde în mulțimea care venise să vadă supliciul Fecioarei. Arzând pe rug, ea va striga, până la ultima suflare, numele lui Iisus. În urma ei nu va rămâne decât un biet hoit, pe jumătate calcinat, țeasta cheală și un ochi explodat. În fața acestei nelegiuiri a Bisericii (care nu va ezita s-o reabiliteze în 1456, s-o beatifice în 1909
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nevoie. Oricum, preluase puterea asupra celor care, puși să trăiască în infern, îl transformaseră în infernul infernului. Ea îi va elibera din infern pe toți orbii, provocând un incendiu, pentru a-i livra purgatoriului de-afară. Întreg teritoriul și toată suflarea fuseseră cuprinse de orbire, clădirile orașului erau bântuite de supraviețuitori în agonie sau vânători de hrană, de colindători-fantasme sau scormonitori prin gunoaie. Ființe scheletice se preumblă pe străzi, printre stârvuri și, cu toate astea, semnele și voința supraviețuirii persistă. Deasupra
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
atomi pân' dincolo de stele,/ sângele cristic, proniata Față.// Toată puterea care ține cerul/ foc mi-e acum lăuntric, mi-a pătruns/ celulă cu celulă, fir cu fir// și mă trăiește însuți Adevărul,/ nimic nu-mi este de știut și-ajuns,/ suflare în suflarea Ta respir!". Dimensiunea existenței care se rostește, în/ prin fiecare Cuvânt în cuvânt, nu poate fi, prin urmare, decât una aurorală; identic, ființa rostuită prin logos nu poate fi decât una duminicală. In fiecare dintre volumele lui Nicolae
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dincolo de stele,/ sângele cristic, proniata Față.// Toată puterea care ține cerul/ foc mi-e acum lăuntric, mi-a pătruns/ celulă cu celulă, fir cu fir// și mă trăiește însuți Adevărul,/ nimic nu-mi este de știut și-ajuns,/ suflare în suflarea Ta respir!". Dimensiunea existenței care se rostește, în/ prin fiecare Cuvânt în cuvânt, nu poate fi, prin urmare, decât una aurorală; identic, ființa rostuită prin logos nu poate fi decât una duminicală. In fiecare dintre volumele lui Nicolae Ionel exultă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lăuntrul meu închise/ n-adâncul celular nu-s de străpuns,// dar hăul de-aștri celui intim i se/ scrie-n afund și-i este cod ascuns/ lucrării de viață-n el promise,/ și-s astfel de realu-ntreg pătruns ,// așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu,// precum tot ce se-ntâmplă-n ea oricând/ prezent în orice act intern acum mi-i,/ spre-a fi prin Crist un trup în Dumnezeu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
transfiguratoare, de "flăcări cu tron". Starea sa cea mai caracteristică este jubilația, exaltarea, ek-staza. Bineînțeles, șuvoaiele sale enegetice se revarsă și asupra elementelor, regnurilor și obiectelor care populează lumea, fie ele din categoria aproapelui ori aceea a departelui: "Așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu". Practic, totul este inclus în spațiul iradiant al acestei energii fundamental luminoase, chiar și când interfața poemului este ocupată de vocabule din aria semantică a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să se deosebească prin felul său aparte de a fi. O caracterizează dorința de elitism și diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar. Pariziana întruchipează ceea ce se numeste le savoir vivre moderne sau le savoir vivre au féminin. Pariziana este femeia modernă conștientă de valoarea să. Ea este superlativul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Una dintre cele mai sensibile descrieri ale momentului în care ființă se trezește la viață într-o realitate a durerii se regăsește în poezia Nopții: Din pântecele tău / eu urc fără de amintiri / și plâng. // Pășesc cu mine îngeri muți; / fără suflare-s lucrurile; / în piatră s-a schimbat orice cuvânt, / tăcere de țării îngropate. // Primul tău om / nu știe, dar suferă.288 Pe un fond de extremă reflexivitate (eu, cu mine) metamorfoza inițială pornește dintr-o matrice spațială caracterizată prin două
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
leopardiană recurenta: polemică împotriva efectelor nocive ale progresului și civilizației.298 Din versurile ambilor transpare același sentiment dureros al desprinderii ființei de starea originară, de liniște, pace și armonie: este prezentat de Leopardi prin generalizarea viziunii până la a cuprinde întreaga suflare umană, iar de Quasimodo, în cheie reflexiva (necunoscut mă trezești). Corespondență tematica este accentuată la nivel sintactic prin intervenția ce pune în valoare adjectivul ignoto. Dacă sicilianul îl scoate în relief prin plasarea la început de vers, lăsându-l să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un mormânt sub ape. Iubita lui Ieronim, în sensul edenic, se îndreaptă către insulă și este prinsă în valuri, nu sălășluiește în ea. Poate, dacă nu ar fi ieșit din cercul paradisiac... Învinsă de talazuri, va ajunge în peșteră, fără suflare. Marea își revendică semnificațiile thanatice și i le ia insulei. Mihai Eminescu a gândit inițial, prin moartea Cezarei, un final tragic, final care, ca și în cazul Thalassei (Macedonski), ar fi dus la salvarea eroului prin moarte. Totuși, în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a luat, definitiv, locul identității administrative". 48Ibidem, p. 402. 49Vezi, Joaquin Maria Aguirre Romero, Ana Blandiana o poetică a umilinței, în "Observator cultural", nr. 486, august 2009, p. 16: "Poezia trebuie să fie la fel de naturală ca și respirația, căci este suflarea care trăiește și care dă viață. Secretul poeziei constă în însuși faptul de a nu avea secrete. În poezie, totul se desfășoară sub privirile noastre și ceea ce ne înfățișează drept răspuns final este ceea ce am pierdut la începutul călătoriei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de pământ, de avariție sau „dragoste”, cât una de onoare: a ceda umilește, dezonorează. Și În sport, onoarea se traduce prin violență atât În Încleștările dintre sportivi cât și În confruntările dintre suporteri. Primii sunt Îndemnați să lupte „până la ultima suflare” pentru a câștiga sau cel puțin „a pierde onorabil”, ceilalți se mobilizează pentru a-și sprijini violent favoriții și a se Înfrunta deasemeni violent cu „adversarii” pentru a-și apăra onoarea individuală sau culorile echipei. Vom insista În continuare asupra
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
eșapament) și sunt expediate în celule, pe soiuri. În anul 2006 s-au depozitat 1600 t dinm soiul Idared, 1470 t Jonathan, 300 t Starkrimson, 280 t Wagener premiat și 200 t Florina. Celulele de păstrare sunt răcite frigorific, prin suflarea de aer, la temperatură reglabilă de către un răcitor (răcitor de aer carcasatRAC 550), situat deasupra ușii la interior. Celula are pereții izolați termic și ușa glisantă, care se poate închide etanș. Dimensiunile unei celule sunt de 24 m X 12
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
perșilor) și Demarate (fost rege al Spartei, refugiat la curtea sa), imaginat de Herodot în Ancheta, ne ajută să înțelegem natura dublei libertăți atît de dragă grecilor. Demarat îl previne pe Xerxes că grecii se vor bate pînă la ultima suflare, căci vor lupta împotriva sclaviei și a tiraniei. Regele perșilor nu pricepe: Cum ar putea o mie, zece mii, chiar cincizeci de mii de oameni, în mod egal liberi și fără să asculte de un șef unic, să facă față unei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tot trupul și am crezut că avea să-și piardă cunoștința. După aceea... erai singur pe plajă... vasul plecase și tu nu știai dacă avea să se mai întoarcă... După... după aceea... nu era Narcisse, reuși să rostească dintr-o suflare. Am inspirat adînc pentru a găsi forța de a merge mai departe și a descoperi în constanța refuzului său cea mai mică falie prin care să ajung la adevăr. După aceea nu era Narcisse.... Înainte nu era Narcisse... Dar între
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lua la goană, și eu fugeam de-mi răpăiau tălpile; sfărâmam bolovanii, săream șanțurile, treceam prin mărăcini; oasele călcâielor mi se înjunghiau și mi se oprea răsuflarea. Și baba, după mine, în spatele meu, cu mâna de umerii mei; îi simțeam suflarea ei de gheață și îi vedeam, fără să mă uit înapoi, văpăile ochilor". Aparent interminabila încatenare de coșmaruri care efasează granițele dintre real și ireal se încheie cu concluzia că fata de pe masa de disecție era Bălaia, o prietenă din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în tușe molatice, leneșe, din care nu lipsesc indicii ale confortului provincial: "soba de teracotă", "divanele mari și moi". Iar eroina ezită încă (își va mărturisi, ulterior, că își iubește, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atitudine ponderată, plină de înțelepciune, creștină în esență: "Domnului Cel făr-de-moarte, Regelui Gloriei eterne îi mulțumesc că țin acum în mâini această comoară, că îngăduitu-mi-a să-mi las poporul înzestrat în ziua-mi de pe urmă. Acum, când ultima suflare-mi dau Să țin în mâini comoara, ție-ți rămâne să ai grijă de popor. Căci eu nu voi mai fi". (Beowulf: 2794-2801) Randy Asplund: Moartea lui Beowulf De menționat este și recenta ecranizare hollywoodiană după Beowulf (2007), o excelentă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
lui Iancu Dumitru care îl înlocuise pe „confratele de grea suferință” Dumitru Cotruță, ce nu reușise mare lucru în activitatea sa. Credem că motivul va fi fost unul pur pragmatic în sensul încercării de a uni în jurul UTM-ului toată suflarea celorlalte organizații de tineret. După cum se va vedea în continuare, chiar așa a și fost. Totuși, se pune întrebarea: de ce încercau activiștii, instructorii și îndrumătorii utemiști această unificare? Cu certitudine ei considerau că aveau dreptul să atragă TOT tineretul de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
pe răcoare (<<când răsare mândrul Soare, măi, măi!>>, n.n.), strângerea (adunarea) cărăbușilor și omorârea acestora prin fierbere (subl.ns.)”. Ciorilor li se pregătise, de asemenea, un martiriu pe cinste dar și „onoarea” de a fi „hăituite” și zburătăcite de toată suflarea satelor, precum cărăbușii: „...pentru distrugerea cuiburilor de ciori se va cere la fel concursul organizațiilor specificate mai sus, se va desemna un responsabil cu conducerea acțiunii în comună, care va împărți comuna pe sectoare fixând pentru fiecare sector câte un
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]