3,231 matches
-
Am vorbit cu părintele Robles la telefon. Nu o mai văzuse pe Shula de zile Întregi. — Sunt profesorul Lal. Imperial College. Biofizică. — Eu sunt tatăl Shulei. Urmă o ușoară Înclinare din cap, o strângere de mână. Putem să stăm În sufragerie. Să fac niște cafea? Shula e aici? spuse Margotte. — Este. — Și manuscrisul meu? spuse Lal. Viitorul lunii? — E În siguranță, spuse Sammler. Nu e În casă de fapt, dar e În siguranță, sub cheie. Cheile sunt la mine. Domnule profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bere pe lună. Totuși, eu sunt ilogic. Haide, haide, Margotte, fă mai mult decât să arăți serviabilă. Adu coniacul. Beau eu dacă dânsul nu vrea. Știi unde sunt băuturile. Adu două pahare. Lăsați, profesore, o să vă treacă În curând agitația. Sufrageria era ceea ce se numea „afundată“. Trebuia să cobori. O fântână, o piscină, un bazin carpetat. Era mobilată sau decorată cu o desăvârșire profesionistă, aranjată dens. Acest lucru, dacă te lăsai În voia lui, Îți putea crea disconfort. Sammler Îl cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deloc neglijabilă. Nu, susțin În continuare ceea ce am spus la Început. Există și un instinct Împotriva aruncării În Lumea de Apoi. Punerea În scenă, pentru o asemenea conversație, era În sine curioasă - covoarele verzi, glastrele mari, draperiile de mătase din sufrageria răposatei Hilda Gruner. Aici Govinda Lal, mic, Încovoiat, adumbrit, cu tenul lui auriu-ruginiu, fața și barba pline, era ca un ornament sau o pictură orientală. Chiar și Sammler pica sub această influență, ca o siluetă În culori indiene - obrajii roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce dacă Daniel Cristea-Enache, critic literar, stătea strategic între cei doi, tot nu e puțin lucru. Nu prea s-a râs (poate, puțin, când a început să danseze, netam-nesam, pe colțul scenei, duo-ul Monica Petrică & Răzvan Mazilu, ca în sufrageria plină a mamei când odrasla e chemată să arate repede și înghesuit ce știe să facă mai bine, deși această perspectivă asupra situației ar putea fi chiar salvatoare). S-a mai aplaudat sporadic. La mesajele scurte, la obiect și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
deosebit. N-am cui altcuiva să mă adresez. — Presupun că nu se poate să rezist la un asemenea cri de cœur. — știam eu că nu poți. Vino imediat ce poți! Margaret a pus telefonul În furcă și s-a dus În sufragerie, unde Adam dormea În continuare Întins pe canapea, cu un braț care atârna moale, cu degetele Îndoite aproape atingând dușumeaua. Cu celălalt braț strângea o pernuță pusă pe față, să se ferească de lumina dimineții târzii care se strecura prin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Lasă-mă să văd ce pot să fac. — Mulțumesc, Mick, eram sigură-sigură c-ai să zici asta! S-a dus spre el și s-a gândit să-l Îmbrățișeze, dar n-a făcut decât să-l bată pe umăr. În sufragerie, Adam Își făcea alene de treabă cu deșteptătorul roșu emailat așezat de obicei pe un raft la jumătatea bibliotecii. Margaret nici nu știa dacă mai funcționează. Pe masă erau niște coji fleșcăite de banană dintre care s-au Înălțat În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o Întreagă lume Închisă În vitrine de sticlă. În tr-un port modern, fără comparație cu docurile infestate de șobo lani de la Tanjong Priok, se vedeau muncitori fericiți și nave aerodi namice, cu forme futuriste. Pe o canapea portocalie dintr o sufragerie de tip occidental era așezată o Întreagă familie În fața unui televizor de mărimea unui mic ecran de cinema. În jur, casa era Încărcată cu tot felul de aparate electrice menajere pe care Margaret n-a fost În stare să le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Înțeles că erau zvonuri din viața petrecută alături de Karl. și-a amintit cântecele patriotice ale corurilor de copii transmise la radio: Pe glia stropită cu sângele meu/ Rămân În picioare de pază mereu! A auzit ca altădată muzica din sufragerie și vocea lui Karl care fre dona fals. I-a revenit În minte modesta sărbătorire a Zilei Inde pen denței În sat, steagurile roșii cu alb atârnate la streșini și, la sfârșit, darul oferit de Karl. Ieri a fost aniversarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai departe se aflau două blindate pregătite de tragere în lupta pentru cucerirea poștei poloneze din partea veche a orașului Danzig; la scurt timp s-a anunțat la aparatul nostru de radio popular, care își avea locul său pe bufetul din sufragerie; astfel, într-o locuință de la parter dintr-o casă cu trei etaje, cu apartamente de închiriat, situată pe Langfuhrer Labesweg a fost declarat, în cuvinte dure, sfârșitul copilăriei mele. Până și ora exactă a ținut să rămână de neuitat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Lübeck, care ține un anticariat pe Königstraße, e sigur că ediția apărută în ‘38 a albumului dedicat Renașterii a fost tipărită până la cel de-al patru sute cincizeci de miilea exemplar. În timp ce întorc pagină după pagină, mă văd la masa din sufragerie lipind pozele într-un album. De data aceasta, e vorba de goticul târziu, printre ele și Ispitirea Sfântului Anton de Hieronymus Bosch: el, printre fiare umanizate. Este aproape un ritual festiv, din momentul în care lipiciul începe să țâșnească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ruine, urme ale orașului Danzig de odinioară și după ce, în spatele fațadelor în ruină și de-a lungul plajei Brösen, apoi la o masă de lectură din biblioteca orășenească, precum și în împrejurimile școlii Pestalozzi rămase în picioare, iar, la urmă, în sufrageriile a doi angajați ai poștei care supraviețuiseră - găsisem și auzisem suficient material epic, mi-am continuat călătoria la țară, la rudele care mai trăiau. Acolo, în ușa unei căsuțe țărănești, am fost întâmpinat de mama poștașului împușcat, stră-mătușa mea Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta de la sufragerie, care trebuia să-mi ajungă. Pe etajerele ei se adunau în teancuri cărțile și albumele în care lipeam pozele din cutiile de țigări. Acolo își aveau locul bulgărele de plastilină pentru primele figurine, blocul de desen Pelikan, trusa de pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la distanță. Pentru el cărțile au fost întotdeauna scândura lipsă din gard, găurile prin care se strecura în alte lumi. Totuși, îl văd și strâmbându-se, atunci când nu face nimic și doar stă și el pe-acolo printre mobilele din sufragerie și pare să fie atât de absent, încât mama trebuie să-l strige: „Acum unde mai ești? Pe unde mai umbli cu gândul?“. Dar unde mă aflam atunci când doar simulam prezența? În ce ținuturi îndepărtate se instala băiatul căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încât mama trebuie să-l strige: „Acum unde mai ești? Pe unde mai umbli cu gândul?“. Dar unde mă aflam atunci când doar simulam prezența? În ce ținuturi îndepărtate se instala băiatul căruia îi plăcea să se strâmbe, fără să părăsească sufrageria ori sala de clasă? În ce direcție își desfășura el firul? De regulă, o luam pe firul timpului în jos, mânat de o foame insațiabilă de măruntaiele înecate în sânge ale istoriei și înnebunit după bezna totală a Evului Mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
podul casei cu chirie, în care lumina îmi venea printr-una dintre lucarne. Iar în înghesuiala din locuința de două camere mă regăsesc în fața dulăpiorului cu cărți mamei mele; îl văd înaintea ochilor, mai limpede decât tot restul mobilierului din sufragerie. Un dulăpior care-mi ajungea doar până la frunte. Transperante albastre protejau cotoarele cărților de prea multă lumină. Incrustații ovale ornau stinghiile de lemn. În întregime din lemn de nuc, se spunea că ar fi fost lucrarea de absolvire a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ucenic din atelierul de tâmplărie al bunicului meu patern, care-și încheiase ucenicia cu puțin înainte de căsătoria părinților mei cu o piesă de mobilier ce merita să fie oferită ca dar de nuntă. De atunci, dulăpiorul stătea în dreapta ferestrei de la sufragerie, chiar lângă nișa care-mi aparținea. Sub glaful ferestrei din stânga de la sufragerie, care asigura lumina laterală pentru pian și portativul deschis, își aveau sălașul albumul de poezii, păpușile și animalele de mângâiat ale surorii mele, care nici nu se strâmba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ucenicia cu puțin înainte de căsătoria părinților mei cu o piesă de mobilier ce merita să fie oferită ca dar de nuntă. De atunci, dulăpiorul stătea în dreapta ferestrei de la sufragerie, chiar lângă nișa care-mi aparținea. Sub glaful ferestrei din stânga de la sufragerie, care asigura lumina laterală pentru pian și portativul deschis, își aveau sălașul albumul de poezii, păpușile și animalele de mângâiat ale surorii mele, care nici nu se strâmba, nici nu citea, dar care, veselă din fire, era preferata tatei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
paragrafului respectiv din Codul Penal - avort ilegal. E de presupus că mama nu a însoțit-o pe brava studentă la chimie, în calitate de cititoare, pe drumul ei plin de suferințe, căci, atunci când fiul ei de paisprezece ani ședea la masa din sufragerie și nu se lăsa abătut prin nimic de la nefericirea și ulterioara fericire maternă a tinerei femei, ea m-a lăsat, fără să se supere, să fiu „dus departe“. De-a lungul timpului am mai citit câteva cărți de Vicki Baum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămână. Nici măcar mâna mamei nu putea să alunge, prin mângâieri, nevoile fiului. Chiar dacă nimeni nu se mai aștepta să se vâre în patul din camera de dormit a părinților, în care pe deasupra mai dormea și sora, el rămânea totuși - în sufragerie, acolo unde îl aștepta, pregătită pentru noapte, canapeaua - martor al unei vieți conjugale ce se consuma cu regularitate de sâmbăta până duminica. Auzeam sau mi se părea că aud, chiar dacă doar atenuate, zgomote pe care le aveam în ureche încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exista nici un jurnal săptămânal în care să nu fi fost filmată întoarcerea cu bine acasă a navelor. Și, deoarece cel aflat în permisie și care, după ce fusese la film, mai zăcea încă multă vreme fără să adoarmă pe canapeaua din sufragerie, reușea fără efort să se transpună într-una din navele de 750 de tone, puteam să mă văd ca mus făcând de cart pe o mare furioasă: în haine din pânză cerată, biciuit de spuma valurilor, cu binoclul îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămână, disputa cu tata se menținea, pe durata permisiei mele, în limite rezonabile: e de presupus că îmi plăcea de mine pentru că-mi permiteam să ignor persoana lui, din simplul motiv că exista, că stătea sau ședea printre mobilele din sufragerie în costum cu cravată și papuci de pâslă, pentru că el, cu veșnicul lighean de ceramică în dreptul veșnicului șorț de bucătărie, frământa neabătut coca pentru cozonaci, pentru că el era acela care rupea cu grijă ziare vechi transformându-le în hârtie igienică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prea convingător cu anecdote și povești saturate de atmosferă, vor să mă distragă de la ceea ce se vrea uitat, dar se pune, cu toate astea, de-a curmezișul. După aceea trebuie să-mi extrag, din nișa de deasupra pupitrului înalt din sufragerie, chihlimbarul cel mai transparent ca să aflu cât de puțin fusese afectată credința mea în Führer, în ciuda unor fisurări verificabile ale fațadei, în ciuda vorbelor, din ce în ce mai multe, rostite în șoaptă și a frontului care se retrăgea pretutindeni, acum și în Franța. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un mod familiar, mă strângea și mai tare, cu toate că între pereții ei tapetați era mult mai puțin zgomot, era aproape insuportabil de liniște: lipsea sora mea, râsul ei, vârtejul pe care îl declanșau în jurul mesei săriturile ei între ușa de la sufragerie și cea de la dormitor. Nici o fetiță care să vrea să se joace, întotdeauna doar să se joace, nu mai era aici ca să-mi închidă cartea. Numai păpușile și animalele ei de pluș rămăseseră sub glaful ferestrei din stânga. Din dispoziția conducerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până peste cap de succesul peste care trecuseră atâția ani vorbea oricum doar cu aversiune despre celebrul roman care eclipsase orice altă carte pe care a mai scris-o după aceea. Și pe urmă ordinul de încorporare pe masa din sufragerie, speriindu-i pe tata și pe mama. Oare ea s-a așezat pe dată la pian și a zdrăngănit ceva din Grădina de trandafiri? Oare abia după aceea s-a lăsat cu lacrimi? Nu, filmul se cere dat înapoi: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu produce vreun citat, rostit în șoaptă sau bâiguit, doar ordinul de încorporare foșnește în buzunarul de la piept al jachetei mele prea strâmte. Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos acasă...“ Când Harry Liebenau și-a luat rămas-bun de la verișoara sa, Tulla Pokriefke, ea purta, ca ajutor de vatman, o șepcuță simpatică: „Ai grijă să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]