3,177 matches
-
a dat din cap cu o expresie serioasă și a luat-o pe hol, în fața mea. Ce tupeu pe capul lui! De ce dracu’ stătea așa, cu bățul în fund? Eu aveam dreptul să iau atitudinea asta, nu? Kate era în sufragerie. Stătea întinsă în pătuț și era splendidă. Am luat-o din pătuț și am rămas în picioare, cu ea în brațe. Fețișoara îi era lipită de a mea. — Ea e Kate, am spus simplu. James s-a holbat la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tot timpul să-mi țin în frâu furia criminală mă storcea de puteri. Dar trebuia s-o fac și pe-asta. De dragul lui Kate, aveam de gând să salvez cât se mai putea din relația asta. Am dus cafeaua în sufragerie. Și nu, nu i-am oferit biscuiți. Îmi pare rău, dar nu eram o persoană chiar așa de generoasă. James stătea aplecat deasupra pătuțului și încerca să discute cu Kate. Purta cu ea un soi de discuție bolborosită și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu este, așa cum v-ați aștepta, Cindy Crawford, ci Kate Webster. În schimb, James părea că discută cu ea despre reforma taxelor. Însă, aparent, el nu sesiza c-ar fi fost ceva în neregulă. Am pus cafeaua pe masa din sufragerie și în clipa în care ceașca a atins mahonul, am realizat că, în mod automat, pregătisem cafeaua exact așa cum îi plăcea lui James. Eram furioasă! Nu puteam oare măcar să mă prefac că uitasem? Nu puteam să-i dau o cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șapte" Abia am reușit să închid ușa în spatele lui James, c-am și început să plâng. De parcă instinctul le-ar fi spus că James plecase - hei, ce naiba tot zic eu aici?! Fiindcă stătuseră întinse pe burtă în dormitorul de deasupra sufrageriei, cu urechile lipite de câte-un pahar cu care încercaseră să audă tot ce se vorbise -, Anna, Helen și mama s-au materializat ca prin farmec direct din podea, purtând pe față Expresiile Îngrijorate. Eu eram înnebunită de durere. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James. M-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat și m-a întrebat cum mai stă Kate cu sănătatea. — Păi, de ce n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o destul de ezitant. Eu m-am dus în bucătărie să fac cafeaua. Am reapărut cu cafeaua și m-am întors zâmbitoare spre James. —Așa, am zis cu amabilitate. Începem? I-am indicat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Claire, Claire, a zis mama alergând în jos, pe scări. Vino-ncoace. Stai jos. Spune-mi tot. Astea sunt niște vești grozave. Mama m-a luat și m-a dus în bucătărie. Unde e Kate? m-a întrebat ea. — În sufragerie, am răspuns așezându-mă obosită la masa din bucătărie. O aduc eu, a zis mama și a și fugit. S-a întors într-o secundă cu o expresie nerăbdătoare pe față. — Deci ce-a zis? a vrut ea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
inima mi s-a strâns și mai tare. Asta însemna că James era acasă. Acum chiar că nu mai aveam nici o cale de întoarcere. Mi-am descuiat singură ușa și, chinuindu-mă să dau senzația de nonșalanță, am pășit în sufragerie. Când m-a văzut, James aproape că și-a dat duhul din cauza șocului. Într-un fel pervers, aș fi fost fericită dacă l-aș fi surprins făcând prostii. De pildă, dacă l-aș fi găsit în timpul unui act sexual sado-maso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de furie în mine. Îmi venea să-l mușc. Voiam să fiu furioasă. Voiam ca furia să-mi curgă prin vine. Furia e bună, mi-am spus. Furia ține la depărtare durerea. Furia mă face puternică. M-am uitat prin sufragerie. I-am zâmbit grațios lui James, cu toate că tremuram. Apartamentul arată drăguț, i-am spus amabilă. Eram surprinsă că vocea nu-mi tremura. — Văd că ți-ai mutat înapoi cărțile, discurile și toate celelalte. Și... Am trecut pe lângă el, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
v-a numit cetățean de onoare al orașului, să ne trăiți, ați putea acum să ne trăiți printre obiecte de lux, am niște fotografii tablou unice la prețuri tentante, un Mutu pentru hol, că e cam Întunecat, un Carlos pentru sufragerie și-un Gogol În mărime naturală, În dormitor, apropo, da’ cînd o să vă-nmîneze banii pe care i-ați cîștigat la concurs, ce concurs, ăla literar, nu știu, dați un telefon, dai telefon la casierie, Înlocuiești cureaua de transmisie, rola presoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai Înregistrat pagube. Asta dacă nu pun la socoteală colecția mea de discuri și serviciul de ceai de cristal al neveste-mii, rusesc, care au În prezent mai puține piese, sînt mai sobre. În plus, copiii lor intră seara În sufrageria mea și se uită la televizor la filme cu ciclopi dînd volumul foarte tare. Ultimul lucru pe care l-am mai Îndurat a fost atitudinea portarului de-aici, fără Îndoială prieten cu celălalt, care m-a Înjurat și a trîntit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-au Îndepărtat zbierînd În zgomot de motoare cîntecul Pieței Universității: „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, pînă nu ne-om cîștiga, libertatea noastră”. Cer frumos. Ora douăsprezece. Sonor: Ofranda muzicală, de Bach. Tăiat la: Cadru interior: O sufragerie de bloc. Se disting cîteva mobile ieftine. În centrul imaginii, ecranul televizorului, pe care se vede președintele țării pîlpîind, zîmbind și mulțumindu-le minerilor, adunați pe un stadion, pentru Înalta conștiință civică de care-au dat dovadă. Imaginea Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În centrul imaginii, ecranul televizorului, pe care se vede președintele țării pîlpîind, zîmbind și mulțumindu-le minerilor, adunați pe un stadion, pentru Înalta conștiință civică de care-au dat dovadă. Imaginea Începe să se dilate. Tăiat la: Cadru interior: Aceeași sufragerie, același televizor, acum stins. În fața lui apare președintele țării care spune că el nu i-a chemat pe mineri În capitală. Au venit singuri. Au simțit nevoia s-o facă. Sonor: Nevoia minerilor. Tăiat la: Cadru interior: Aceeași sufragerie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Aceeași sufragerie, același televizor, acum stins. În fața lui apare președintele țării care spune că el nu i-a chemat pe mineri În capitală. Au venit singuri. Au simțit nevoia s-o facă. Sonor: Nevoia minerilor. Tăiat la: Cadru interior: Aceeași sufragerie, cu mobile și mai puține, televizorul, o mînă, telecomanda. Din nou imaginea președintelui adresîndu-se minerilor să vină În capitală pentru a reinstaura ordinea, forțele de poliție nu mai pot face față dușmanilor țării, fasciștii și legionarii strînși În Piața Universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fețele transfigurate de bucurie. (Decupaj dintr-o filmare făcută pe 22 decembrie 1989, București, ora 16 : 15.) Sonor: „Ole, ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e”. Pe fundal, simfonia a 10-a de Mahler (neterminată), Adagio. Tăiat la: Cadru interior: Sufrageria. Acum goală. La televizor, președintele țării spune că pe 13-15 iunie anul trecut minerii au venit la București ca să planteze flori În Piața Universității. Plan detaliu: flori. Sonor: Țiuitul mirei. Plec de la cinematograf cu țiuitul mirei În urechi și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
București). Zodia morcovului este nu atît chinezească, cît mai ales tot mai de temut. Daniela Gyrfi n-a vrut să-și cumpere chiloți de la Eforie, năutul și murăturile fac Întotdeauna casă bună (Eugen Cristea, aforist), vînd mese plus scaune tapițate sufragerie, Elena Cârstea are un cățel amorezat, Kelly Hunt e numai bună de mîncat, Liz Hurley nu renunță la chiloți, vezi coperta patru, Dan Bittman poartă În scenele erotice chiloți cu dungi verzi, O boare de cenușiu În pînzele lui Val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a nimerit puțin pe-alături și i-au murit părinții la cutremur, el a scăpat, dar tot m-am bucurat, rămăsese orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
secolul XV, aș vrea să rămîn Întreaga seară printre volumele legate-n piele, nu mă lasă Jack, Îmi arată o supersofisticată instalație de climatizare și-mi spune că respirația omului poate distruge prețioasele file, e colecționar, nu insist, cobor În sufrageria enormă și-ncep să mănînc ca toată lumea cum mănînc deja de două săptămîni aici, adică foarte mult, somon cu sos tartar acum, beau Chteauneuf du Pape și șampanie Înconjurat de tablouri semnate de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se putea stăpâni să privească, dar nici nu-și putea dezlipi tălpile, rămânând înțepenit la masă, deși îl strigase de câteva ori să vină în bucătărie, că acolo o să mănânce. Femeia aceea știa de obiceiul copiilor de a mânca în sufragerie, dar puțin îi păsa, deși era foarte limpede că nimeni nu-și poate înghiți supa când la doi pași o femeie își pilește unghiile arătându-și pulpele lungi și arămii și sânii cu sfârcuri aproape negre. Nu avea rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că așa ai învățat. Stăteau unul în fața altuia, în camera Ioanei Sandi, și se priveau și ar fi trebuit să se înțeleagă numai din priviri, dar nu se înțelegeau. Dincolo de ușa mare și neagră era holul imens transformat într-o sufragerie foarte încăpătoare, de unde se auzeau muzica și glasurile filmului de la televizor și râsetele ascuțite ale mamei Ioanei. Zâmbeau amândoi când o auzeau, Ioana Sandi ușor stingherită. N-o moștenise. Era o femeie înaltă, solidă și energică, cu o voință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sesiune de examene și poate cea mai grea și după aceea mai era lucrarea de diplomă și avea să fie liber. Un ultim efort, băiete, ce dracu! își zicea. Pendula bunicului bătea rar orele în holul cel mare transformat în sufragerie. Ședea pe pat fumând și respirând greu și uitându-se la Ioana Sandi care umplea paharele cu vin roșu și se întorcea spre el oferindu-i unul și așezându-se pe marginea patului, întoarsă spre el și așteptând. „Spune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timp: „Hai cu mine acasă să-ți fac o cafea și să-mi povestești. Hai, domnule, nu te mănâncă nimeni. Și pe urmă ea nici nu-i acasă. Poți veni.“ Se plimba agitată și energică prin holul imens transformat în sufragerie și Andrei Vlădescu sorbea încet din cafea. „Nu se poate“, zicea. „Vezi-ți de treabă, e o glumă a ei, vrea să te încerce. Vorbesc eu cu ea.“ „Nu trebuie. Nu, vă rog“, spunea Andrei Vlădescu. „Bine, dar nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de care suferea periodic. Și astfel, Godfrey, Mildred și Tabitha, așa cum poate ei înșiși își doreau, au fost lăsați în voia lor, petrecând câteva zile plăcute între ei, hoinărind prin grădini și amuzându-se în vastele saloane, camere de zi, sufragerii și săli de primire de la Winshaw Towers. În după-amiaza în care Godfrey urma să plece la aerodromul din Hucknall în prima etapă a misiunii - despre care soția și sora lui aveau doar o idee vagă - el a avut o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina noastră. Își ridică privirea și observă o imensă oală cu capac purtată până în celălalt capăt al sufrageriei. Uite, vine felul următor. Când ajunsese la jumătatea pulpei de iepure cu curry, Rebecca aude lângă ea o tuse discretă. — Ce este, Pyles? — Dacă se poate, aș vrea să vă spun ceva în particular, doamnă Winshaw. E o chestiune destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pune șervetul pe masă, își împinge scaunul în spate și se ridică greoi în picioare. — E timpul să mă duc la culcare. Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea. Se îndreaptă spre ușa sufrageriei și e greu să-ți dai seama dacă încă se adresează oaspeților sau dacă vorbește singură. Sus pe scara lungă și șerpuitoare, sus pe scară, la rugăciunea de seară. Se întoarce și nu mai încape nici o îndoială că întrebarea următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
răspuns inteligent din partea ei, dar nu reuși să spună decât: — Da. — În acest caz, bine-ai venit la Baskerville, spuse Hilary luând-o înainte pe trepte. Hai, veniți. Mor de foame. Am avut un zbor oribil. 3 La masa din sufragerie ar fi stat confortabil douăzeci de oameni. Cei patru se înghesuiseră la un capăt, sub bolțile acelei săli imense, ca o peșteră, în care glasurile lor se auzeau foarte slab. Oricum, Phoebe și Conrad nu prea aveau ce să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]