2,764 matches
-
este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Sulița, județul Botoșani. Prima biserică a fost construită din lemn de către trei pustnici, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. După circa 30 ani, în anul 1684, paharnicul Constantin Balș a construit cea de a doua biserică de lemn
Mănăstirea Cozancea () [Corola-website/Science/312414_a_313743]
-
țara. Pe muntele Carmel, Ilie îi sfidează pe cei 850 de proroci ai lui Baal și ai Astarteei, îi provoacă la întrecere și îi învinge, cu ajutorul providenței. În zadar aceștia săriseră în jurul altarului zeului și își făcuseră cu săbiile și sulițele, după obiceiul străbun, tăieturi până la sânge în propriul trup. Niciunul nu reușise miracolul pogorârii focului din cer care să mistuiască vitele de sacrificiu ritual. A reușit numai Ilie, cu rugăciunile sale. El a convins poporul să-i masacreze pe preoții
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
, întâlnit și sub formele Sulița-Târg și Sulița (în , în , în , în ) este un oraș în regiunea Cernăuți (Ucraina), centru administrativ al raionului omonim. Este situat la o distanță de 28 km sud-est de orașul Cernăuți și la 39 km sud de orașul Hotin. Orașul este situat la
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Noua Suliță făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1882 este construit tronsonul feroviar Cernăuți - Noua Suliță de către Bukowinaer Lokalbahnen (Căile Ferate locale ale Bucovinei). Noua gară din Noua Suliță a fost dotată
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Noua Suliță făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1882 este construit tronsonul feroviar Cernăuți - Noua Suliță de către Bukowinaer Lokalbahnen (Căile Ferate locale ale Bucovinei). Noua gară din Noua Suliță a fost dotată în anul 1893 cu șine cu ecartament normal și cu altele cu ecartament lat, pentru a fi folosite de rețeaua de căi ferate a
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
1817, satul Noua Suliță făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1882 este construit tronsonul feroviar Cernăuți - Noua Suliță de către Bukowinaer Lokalbahnen (Căile Ferate locale ale Bucovinei). Noua gară din Noua Suliță a fost dotată în anul 1893 cu șine cu ecartament normal și cu altele cu ecartament lat, pentru a fi folosite de rețeaua de căi ferate a Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, comuna urbană Noua
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
a fost dotată în anul 1893 cu șine cu ecartament normal și cu altele cu ecartament lat, pentru a fi folosite de rețeaua de căi ferate a Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, comuna urbană Noua Suliță a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Sulița a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din evrei. În perioada interbelică, Sulița-Târg era un centru comercial important din zonă, aici funcționând o pretură, o
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
altele cu ecartament lat, pentru a fi folosite de rețeaua de căi ferate a Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, comuna urbană Noua Suliță a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Sulița a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din evrei. În perioada interbelică, Sulița-Târg era un centru comercial important din zonă, aici funcționând o pretură, o judecătorie de ocol, un comisariat de poliție, o percepție fiscală, o uzină electrică
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
biserici ortodoxe și o sinagogă). De asemenea, pentru ocrotirea sănătății își desfășurau activitatea un spital de stat, un spital evreiesc, un dispensar medical de stat, o filială a Societății "Crucea Roșie", un azil de bătrâni . În anul 1940, satul Noua Suliță a primit statutul de oraș. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Începând din anul 1991, orașul Noua Suliță este centru administrativ raional. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3.318 (125+3.193), adică 40,54% din populația localității . În prezent, orașul are 8.166 locuitori, preponderent ucraineni. Conform
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3.318 (125+3.193), adică 40,54% din populația localității . În prezent, orașul are 8.166 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Noua Suliță era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%).
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
transportate de pe malul opus al Dunării. Bătălia de la Silistra a fost deosebit de încrâncenată și, ca orice bătălie, și-a datorat succesul și unor eroi care nu au încetat să apară. Astfel, unul din oastea romanilor se avântă și izbi cu sulița pe al treilea în rang din rândurile taurosciților după Sviatoslav, un luptător inimos, voinic și tânăr. La această lovitură, taurosciții se înspăimântară; ei începură să se tragă înapoi în câmpie și să se îndrepte spre cetate. Atunci "Teodor", poreclit "Lalacon
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Comuna Albești se află în partea de sud-est a județului Botoșani, învecinându-se la nord cu comunele Trușești și Durnești, la sud cu comunele Lunca și Todireni, la est cu comunele Românești și Santa Mare, iar la vest cu comuna Sulița. Teritoriul comunei Albești este cuprins între 26° 58' 45" și 27° 15' - longitudine estică, respectiv 47° 38' 30" și 47° 44' 15" - latitudine nordică. Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Albești (a cărei suprafață este de aproximativ 97 km
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
patruzeci de mii de oameni. În caz de pericol major, Bayındır Han declara mobilizarea generală. Oastea era împărțită în regimente speciale, bine organizate și pregătite să aplice tactici de luptă eficiente. Armele de război erau arcul cu săgeți, hangerul, lancea, sulița, sabia, scutul și praștia. În dastan se acordă o importanță deosebită educației în spiritul devotamentului față de patrie, al respectului față de părinți și bătrâni. Tinerii de șaisprezece ani, dacă nu dovedesc că au făcut un act de vitejie, de eroism, nu
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
Spălarea picioarelor ucenicilor săi, Cina cea de Taină. O parte din pictura bolții a fost distrusă, iar partea spre pronaos, dispărută. Pereții de nord si sud prezintă mucenicii, într-un ritm vertical al siluetelor tăiat de cel pe diagonală al sulițelor. Figurile prelungite pe care zugravul le-a creat ca model al său arată un desen ferm al componentelor feței, fără distorsuni. Cu aceeași grijă sunt desenate mâinile și părți ce compun costumul militar specific. Uniformitatea nu a putut fi evitată
Biserica de lemn din Racâș () [Corola-website/Science/309838_a_311167]
-
trei fâșii înclinate. Turnul-clopotniță măsoară de două ori înălțimea navei bisericii având o siluetă deosebit de zveltă. El are baza în patru laturi, ca de deasupra clopotelor acoperișul de șindrilă să zvâcnească în șase ape, înfigându-se în nori ca o suliță. Numeroasele elemente exterioare de decor - șindrila zimțuită, ramele traforate de la ferestre - cândva pictate - la care se adaugă zăbrelele contorsionate în formă de cârcei de vie, „ochiurile” în faguri ale geamurilor, crucile de pe turn și de pe coama acoperișului - dau un plus
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
bronzul și aurul, și mai tărziu și fierul. Palatele erau decorate cu sute de kilograme din aceste metale foarte scumpe. Cuprul, bronzul și fierul erau folosite de asemenea pentru armuri, precum si pentru diferite arme, cum ar fi săbii, pumnale și sulițe. Au fost fabricate și arme din aur, dar cel mai probabil nu aveau decât rol decorativ. Mesopotamienii utilizau un sistem de numerație sexagesimal (în baza 60). De aici provine actualul sistem, cu ora de 60 de minute, și ziua de
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
și în alte relatări contemporane. Unul dintre cei care s-au aflat la Constantinopol în acea perioadă a fost Benvenuto, consulul anconiților din oraș. El auzise de la un soldat că împăratul fusese ucis, iar capul lui retezat, fixat într-o suliță, fusese înfățișat suveranului turcilor. Franciscanii din Constantinopol, scriind la Bologna, către sfârșitul lui noiembrie, informau doar că împărstul se număra printre cei morți. La fel au scris ;i cavalerii Sf]ntului Ioan din Rodos, într-o epistolă din 30 iunie
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
lui. Reușește să convingă santinela și fug împreună în pădurea Mihălășeni. Santinela se împușca 2 zile mai târziu, dându-și seama ce a făcut. Este prins din nou un an mai târziu în casa Ilenei lui Dodoi, amantă lui din Sulița. Se pare că aceasta l-a trădat. Are loc un schimb de focuri cu jandarmii. Se predă cu o singură condiție, să vină avocatul său Mărgineanu, lucru care se și întâmplă. La proces este aparat tot de acesta, nu este
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
în construcții: ferăstraie cu pânză lată sau îngustă, cuie și piroane, topoare, scoabe, cuțitoaie, burghii, tesle, ținte, zăvoare și balamale pentru uși. În atelierele geto-dacilor se fabricau și marile cantități de arme necesare unei armate atât de numeroase: lănci și sulițe, săbii drepte și curbate, pumnale, scuturi, vârfuri de sulițe, etc. Apoi, diferite alte articole: lanțuri, compase, sule, cârlige de undițe, foarfeci, lame de brici, frigări mari (cu suporturile respective) cu doi sau mai mulți dinți, cuțite, etc. Din fier se
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
și piroane, topoare, scoabe, cuțitoaie, burghii, tesle, ținte, zăvoare și balamale pentru uși. În atelierele geto-dacilor se fabricau și marile cantități de arme necesare unei armate atât de numeroase: lănci și sulițe, săbii drepte și curbate, pumnale, scuturi, vârfuri de sulițe, etc. Apoi, diferite alte articole: lanțuri, compase, sule, cârlige de undițe, foarfeci, lame de brici, frigări mari (cu suporturile respective) cu doi sau mai mulți dinți, cuțite, etc. Din fier se confecționau și podoabe sau accesorii pentru îmbrăcăminte (catarame, paftale
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
a vizitat. Pe scurt, pasajele lui din "Cartea IV", 93-96, redau intenția de a explica credința în nemurire a geților, și anume după moarte ei merg la Zalmoxis. Sunt descrise și ritualurile de trimitere a solilor la Zalmoxis (aruncarea în suliți) ca și alte rituri (tragerea de săgeți către cer). Urmează un pasaj destul de controversat referitor la Zalmoxis: după ce și-a petrecut o parte din viață în Samos, ca sclav, dar și discipol al filozofului Pitagora, Zalmoxis se reîntoarce printre ai
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
din germanici în ultimele secole de existență ale Imperiului Român Apusean. Legiunile cuprindeau doar 1000 de soldați, conduși de un perfect, legiunea fiind organizată în două cohorte comandate de tribuni. Împăratul dispunea de gardă palatiana, compusă din infanterie și cavalerie. Sulița „pilum” nu mai era utilizată. A fost adoptată formația de luptă triunghiulara. Călăreții români dispuneau de arcuri și erau îmbrăcați în cămăși cu zale. Migratorii excelau însă în lupta călare. Cauzele migrațiilor erau complexe, la baza deplasărilor de populații fiind
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Nicolae, au dorit să-și zică Cașu, iar denumirea satului s-a transformat din Cassovca în Cașunca. Ștefan Casso avea o moșie imensă care cuprindea satele Ciutulești, Băhrinești, Ștefănești, Roșieticii Vechi, Roșieticii Noi. Primii locuitori ai Cașuncăi provineau din Noua Suliță, dar e posibil că au venit și din Ghindești. Un grup de țărani au fost alungați de pe moșia Ghindești, deoarece au depus o plângere guvernatorului cu privire la nedreptățile moșierului Ivan Crușenvan. E foarte probabil că țăranii au fost primiți în noua
Cașunca, Florești () [Corola-website/Science/305116_a_306445]
-
lângă biserică, supranumită de localnici corespunzător - "„movila de lângă biserică”", ulterior a fost nivelată. Movilele sunt dovezi a perindării popoarelor nomade pe aceste meleaguri. Deși este răspândită ideea că satul a fost fondat de bejenarii veniți din ținutul Hotin, de lângă Noua Suliță, în timpul evenimentelor din 1917-1919 (în 2000 s-a înălțat un monument „întemeietorilor”satului), totuși istoria satului este ceva mai veche. Documentele de arhivă confirmă că localitatea a fost întemeiată în anii 1865-1867. Apoi numele satului apare în unele documente și
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]