4,043 matches
-
pui o întrebare despre propria ta sănătate ar fi fost o impertinență, o încălcare a teritoriului lor. Preferase să adopte o atitudine de stoicism jovial, care îl ajutase să treacă peste orice până acum, însă nu și peste asta. Perspectiva sumbră a ceea ce ar fi putut avea pândea la hotarul conștiinței sale, dar o goni. — La naiba, își jură regăsind o urmă din vechea lui hotărâre, orice-ar fi, n-am să mă dau bătut. — E primul semn de nebunie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
desprinse de zid, iar ea se prăbuși de la o înălțime de șase picioare, trântindu-l și pe Jack la pământ. — Ar fi mai bine să te întorci împreună cu mine înainte să ne faci felul amândurora, declară el pe un ton sumbru, șchiopătând ușor pe când o conducea înapoi la mașină. La jumătatea drumului spre casa lui, entuziasmul lui Fran se risipi și începu să se simtă rău. Tocmai erau angajați într-o depășire când ea țipă, făcându-l să se vireze periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în formă. — Nu-ți face griji. Secretul tău e în siguranță. Fran se lăsă pe pernă, nevenindu-i să creadă cât de în largul ei se simțea cu nimeni altcineva decât cu Jack. Aștepta ca rușinea să i se așeze sumbru pe umăr și să înceapă s-o roadă pentru că se comportase atât de scandalos, dar tot ce simțea era o fericire amețitoare, compromițătoare. Apoi buzele lui îi sărutară sânul, sfârcul trandafiriu se întări sub atingerea limbii lui, iar degetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
afla Yucca. — Asta n-o să ne strice deloc în competiția pentru Premiile Presei Regionale. Vreo știre despre asta, apropo? — Nu le propunem noi articole, ei le aleg. — Și în fiecare an câștigă afurisitul de Express, remarcă Stevie pe un ton sumbru. — Nu și anul ăsta. Or fi venit ei cu o șmecherie ieftină, dar noi am prins compania de autobuze cu mâța-n sac. Până și juriul trebuie să recunoască asta. Amintirea trupului masculin, solid, al lui Jack îi năvăli în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-i scufunde pe veci. — Și nici măcar n-a apărut noul ziar. Nici asta n-o să ne cadă bine. Va trebui să începem contraofensiva. — Știu. Și trebuie să fie ceva radical, nu o schimbare care să treacă neobservată. Discuția lor sumbră fu întreruptă de sosirea lui Mike Wooley, care o anunță pe Fran că o căuta cineva jos de urgență. Pentru prima oară, Fran își dori să-și fi putut permite o secretară care să ducă cu vorba musafirii nepoftiți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fiecare distribuitor de presă în mai puțin de o lună. Își impuse să nu se gândească la ce avea să se întâmple dacă se dovedea un eșec și n-aveau să poată plăti împrumutul acordat de bancă. Perspectiva era prea sumbră pentru a o putea înfrunta. — Ce mă uimește, remarcă Stevie, în timp ce lucrau la încă un plan de cheltuieli, este cât de detașată pari în privința nunții ăsteia. Ești singura mireasă pe care am întâlnit-o vreodată care e mai preocupată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fond, un moderat „constructiv”, un estet cu bovarismul avangardei și un democrat cu nostalgia aristocrației intelectuale, tînărul Cioran e un vitalist extremist și un mesianic negativ, delirant, avid de sincronizare nu cu spritul solar-emancipator al „anilor nebuni”, ci cu totalitarismele sumbre ale deceniului patru. Însă dincolo de uriașele diferențe, punctele de întîlnire cu Vinea și, mai ales, cu Fundoianu nu sînt de ignorat. Bunăoară, și pentru Vinea, și pentru Fundoianu, și pentru Cioran, și pentru avangardiști, și pentru tînăra generație, Eminescu („condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imagini suculente și colorate” care, cu tot „manierismul”, sînt departe de „aiurările lexicale” anarhiste prin „semnificații și sugestii de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și monotonia tonului; „simți o făptură cu aspect uman într’o arcă de lighioane apocaliptice”, răsuflă Const. I. Emilian, trezit pentru o clipă din coșmarul „extremiștilor”). Cealaltă manieră, mult mai bine reprezentată... statistic, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se împrăștiase care încotro. A mai trecut un tren pe deasupra și a făcut să se cutremure întreaga construcție. Au mai căzut câteva picături de lichid negru pe caldarâm. — Ce lipsă de activitate astă seară! Zău că totul pare atât de sumbru! Bătrânul l-a rugat pe Gaston să-i țină puțin locul, dar nici n-apucă să plece că a și răsărit din umbra podului feroviar un bărbat înalt, cu gulerul pelerinei de ploaie ridicat. Părea bolnav, pentru că ținea mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de plecare și mulțumiți Cerului că scăpați cu viață. Dar poate ți-e de-ajuns să-i mulțumești consilierului meu de taină. A făcut un semn spre un punct la stânga mea și am zărit, într-un colț întunecat, o figură sumbră. L-am recunoscut imediat și, fără să mai stau pe gânduri, am încercat cu toată furia să mă arunc asupra lui. Mai iute ca mine, un soldat mi-a blocat brațul. Andras s-a ridicat și a venit spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trimită un tânăr la serviciu, comentă Elio. — De-acum, Îmi pare bine când sunt de serviciu În zilele de sărbătoare, căci copiii nu-i mai am. Îmi lipsesc ca atunci când ești sub apă și nu mai ai aer, spuse Buonocore sumbru. Dar Elio nu Înțelesese aluzia, căci era momentan distras de imaginea unei tinere bronzate ca miezul unei prune care, În șaua unui maxi-scuter metalizat, Își căuta un loc de parcare În apropierea barului. Ce mai face frumoasa dumneavoastră doamnă? Întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Te rog, spune-mi ce era scris, insistă Emma. Iar numărul 13 Îi spuse. Firma are plăcerea de a mă informa că am fost reconfirmată pentru Încă șase luni. Emma se apropie de asistentul de sală, cuprinsă de niște presimțiri sumbre, urâte. Îi ceru permisiunea de a-și consulta căsuța electronică. — Nu ai nici un mesaj din partea firmei, Îi răspunse. Întoarce-te la postul tău. Timpul de așteptare nu trebuie să depășească două minute. Își puse din nou căștile. Ce Însemnau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plângă de milă și începuse să se gândească la o mie de moduri de a se despărți de Andrei Ionescu. Credea vag că despărțirea Giuliei de Andrei Ionescu era, de fapt, și despărțirea lui și o aștepta cu un presentiment sumbru, ca pe o despărțire de viață. După ce se gândise toată ziua la trecerea lui prin lume, momentul acesta liniștit de iulie îi apărea ca o sinteză a tuturor clipelor grele: frica de Achile, captivitățile diverse, în carnea lemnului ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înfricoșători. Doar frumusețea și mireasma îmbătătoare a copacului înveseleau împrejurimile acelea‚ iar lungimea crengilor lui îți mai dădea speranța că poți face față provocărilor doar pentru o singură dorință. Foarte mulți tineri curajoși au încercat să pătrundă în acest codru sumbru, însă nimeni nu s-a mai întors înapoi de atunci. Familiile lor au rămas singure, iar părinții au regretat foarte mult că au decis să-și lase copiii pe tărâmul morții. Însă într-o zi, un tânăr plin de viață
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze mugurii indolenței... vântul adie lin, prea lin pentru o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privit în jur, ai vrut să te convingi că ție îți sunt dăruite. Le-ai luat c-un zâmbet înduioșat, aveai pe buze cuvinte recunoscătoare. De aproape arătai și mai adorabilă, și mai vie, iar părul care mi se părea sumbru îți completa personalitatea castă. Lucia, ai zis. Poate prea cuprins în farmecul tău, nu mi-am dat seama de semnificația acestui cuvânt. Acum aș râde cu poftă la nătângia ce-am avut-o atunci. După clipe în care tu doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
i se vadă un zâmbet. Nici Iacob n-o putea ridica din această tristețe. Jignit de tăcerea ei de fier, la un moment dat n-a mai chemat-o la el noaptea. Tristețea o transforma într-o prezență atât de sumbră, încât până și copiii începuseră s-o ocolească pe mătușa cea frumoasă. Rahela era complet singură în noaptea ei întunecată. Bilha a simțit tristețea Rahelei și a venit la ea, unde stătea ghemuită între pături. Sora cea mică s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suporta în preajma lui pe Ruben, care era de felul lui calm și delicat. Căpătase în schimb un fel de dependență de Levi, care îl asculta la nesfârșit și care dădea din cap îngrijorat și aprobator ori de câte ori tata își expunea profețiile sumbre. Femeile între ele vorbeau despre înțelesul ultimului vis al lui Iacob, care fusese destul de puternic încât să ajungă din lumea somnului, în lumea noastră. Se întrebau dacă ar fi mai bine ca Iacob să atace el primul sau să trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau ca orice altă femeie. Într-o singură după-amiază, ea devenise o forță a zeilor, ca furtuna sau ca focul care cuprinde pădurile. Pentru că Bunica a mâncat puțin și n-a scos un cuvânt, masa noastră a fost mai mult sumbră, decât veselă. Nu s-au trecut bolurile de la una la alta ca să se mai ia câte o înghițitură, nu s-au auzit laude, nici întrebări, nu s-a făcut nici un fel de conversație. Marele festin s-a terminat în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se mai termină. Voiam să dorm, dar femeia nu putea fi oprită, nu înțelegea aluzia când căscam și nici chiar când închideam ochii. - Închisoarea din Teba nu e ceva de care să râzi, a continuat ea cu un aer sumbru. O groapă hidoasă unde bărbații mor uciși, dar și de disperare sau febră. O groapă plină de nebuni și de cuțitari. Însă temnicerului i-a fost milă de clientul lui cel frumos, care nu era nici furios, nici nebun. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Kersaint să aducă pe lume un urmaș Le Bihan. De parcă ar fi fost ieri, Îl revedea În minte pe Arthus, cu privirea sticlind de ură, poruncindu-i să avorteze atunci cînd ea Îl anunțase că rămăsese Însărcinată cu el. Pradă sumbrelor ei amintiri, nu-l băgă În seamă pe Pierric care se luase după ea. Deodată, silueta masivă a fiului ei i se așeză de-a curmezișul drumului. Se agita, făcîndu-se că vrea s-o Împiedice să treacă. Yvonne, fără menajamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi zîmbi, mișcată, și Își retrase Încet mîna. Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o face să-și asume moștenirea asta, trebuia cumva ca ea s-o transmită mai departe propriului ei copil? Decise că nu. Se luptase ca să rămînă la Lands’en spre a-și Înfrunta trecutul, a-i explora momentele cel mai sumbre; dovada aceea fusese marcată de doliu, de durere și de deziluzii, voia acum să rupă lanțul acesta și să decidă să-și conducă sigură soarta. Lucas o urmări pe Marie cu privirea, urca vioaie stîncile spre mica punte care lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o mare parte din clientelă folosind sânii de silicon ca produs promoțional.” În momentul acelei confesiuni, tatăl lui Bruno avea șaptezeci de ani și avea să moară În scurt timp de ciroză. „Istoria se repetă, adăuga el pe un ton sumbru, clătinându-și paharul și ascultând clinchetul cuburilor de gheață. Tâmpitul de Poncet (era vorba de tânărul chirurg plin de elan care, În urmă cu douăzeci de ani, fusese la originea ruinei sale), tâmpitul de Poncet nu vrea să investească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora zece. În acel moment, Într-o sală de clasă, Annabelle studia un text de Epicur - gânditor luminos, moderat, grec, și la drept vorbind cam agasant. Cerul era sumbru, apele Marnei veneau Învolburate și murdare. Găsi ușor complexul spitalicesc Saint-Antoine - o clădire ultramodernă, din oțel și sticlă, inaugurată cu un an Înainte. Mătușa Marie-Thérèse și verișoara Brigitte Îl așteptau pe holul de la etajul șapte; se vedea că sunt plânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]