2,656 matches
-
cunosc. Mândria ta mă calcă cel mai mult pe nervi. Îți pica mâna dacă dădeai telefon. În schimb, mai lăsat pe mine să o fac. Nu m-ai sunat decât pentru că Ben te-a legat de scaun! zisei eu, mai supărată decât aș fi vrut să par. Nici nu știi cât de flatată mă simt! — Ei bine, mă bucur că mi-a dat un pretext să te sun! replică Hugo. Ne-am privit în ochi plini de furie, câteva secunde, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
IOANA: Și atunci plecăm? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Plecăm imediat. IOANA: Știi ceva? N-am să-mi iau rămas bun de la nimeni. Am să plec pur și simplu. Tata o să se supere foarte tare, dar mie nu-mi pasă. Hi-hi... Ce supărat o să fie tata... De ce nu plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să înceapă... O știm!... (Cele două personaje sunt în așteptarea ploii; se produce o pală de vânt; apoi, din depărtare, un ușor tunet.) IOANA: Auzi? Ai auzit? Vine! CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
repetând tărăgănat. „Mă cunoaște tovarășul Maurer. Mi-a transmis că trimite mașina să mă ducă la dânsul. Am strâns toate documentele.“ CAP TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele de la „Romarta Copiilor“, gesticulând supărat, furios. Din când în când se oprește brusc, își ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meditațiile, îi voi face semn complice cu ochiul, din mâini nu puteam mișca, una se blocase în buzunarul de la spate, cealaltă căuta un fel de idei pe după ceafă, ai răbdare, aș fi vrut să-i spun aceluia din oglindă, urâtule, supăratule, speriatule, mă car, numa’ să strig să vină destinu’ să mă scoată, că multilaterala dezvoltată e după ușă, mă așteaptă, nu întârzii p-aici prea mult, nu voi mai apuca să mă recomand, că șutul metafizic mă va arunca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
friguri, din cap pînă În picioare, și, privind țintă la locul unde se acunsese el, exclamă, spre mirarea tuturor: - Cineva ne privește! Toți se Întoarseră la unison, nu văzură nimic altceva decît bezna adîncă, iar bătrînul cavaler, tatăl său, răspunse supărat: - Haide, haide! Nu Începe iarăși cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la culoare pe care-l ținuse pînă atunci desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În cale. Ridică masa, se cuibări pe ea și dormi patru ore. Apoi se ridică În picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l dezlega, Iguana se trezise că se uita la el cu ochii larg deschiși și aproape ieșiți din orbite. Îl privise cîteva clipe, contrariat, și optă pentru a-l lăsa unde se afla, acoperind din nou cu stînci mormîntul improvizat, supărat numai pentru faptul că nu mai avea cu cine să se consulte cînd avea Îndoieli legate de semnificația cîte unui cuvînt sau a unui pasaj din vreo carte. Această moarte a fost cea care, probabil, salvase deocamdată viața căpitanului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pot să fac ceva? m-a întrebat. — Păi îmi puteți zice ce-i asta. Nu la asta mă refeream. Voiam să spun - păi, dacă e ceva ce pot face eu pentru tine - la modul ăsta, în general. Păreai un pic supărată. Când era domnul Chipstead aici. — Cartof dulce, am zis. L-am găsit. Ce tip ciudat. Unu’ din ăia de le plac femeile mari, cum le zic ei. De-a dreptu-nfiorător. Mă-ntrebam dacă pot să-l chem înapoi pe domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe pește. Și ketchupu’ e bun. E făcut din licopen 1. Mi-a zis Crystal într-o scrisoare de-a ei. — Normal c-a venit, i-am zâmbit io lui Sheila - n-aveam de gând să-i dau satisfacție arătând supărată din cauza asta. A venit de trei ori săptămâna asta. — Ciudat de-a dreptu’, asta-i tot ce pot spune. Io n-aș vrea un moș care să se dea la mine, asta-i tot ce pot spune. Nu, tu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pune mâna. Așa zicea întotdeauna și mă-nveselea. Mi-l imaginam din pozele vechi, și-n capu’ meu îl vedeam pe plajă, cu mama, el apucând-o bine de dos și zâmbind cu gura până la urechi, iar ea prefăcându-se supărată și bucurându-se de fiecare clipă. Asta-mi doresc. Un bărbat care să mă iubească așa cum îs. —Trebuie să te duci la doctor, iubita mea, a zis ea din nou, iar eu m-am oprit din plâns și-am rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Așezată fiind pe pat, m-am zărit în oglinda cea lungă din spatele ușii. Chestia ciudată și oribilă e că m-am trezit că mă uit să văd cum arăt - nu ca să văd dacă mai era evident că sunt încă prea supărată ca să cobor, ci parcă m-aș fi evaluat ca fiind fata nedreptățită din vreo dramă, cam așa ceva. Fără să mă gândesc, chiar mi-am aranjat părul de la spate într-o formă mai bună, acolo unde mi se lipește mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la altul și să plece, dar e tot ce avem. Nu-i așa? Cred că da. A scos un chicotit de-al ei, m-a apucat de bărbie cu mâna și m-a ciupit. — Oh, iubitule, nu mai fi așa supărat, mi-a spus, zâmbindu-mi. E-n regulă. Așteaptă și-ai să vezi - nu-i așa de rău cum crezi. Vrei să știi ce cred eu că e de fapt? Am oftat puțin și m-am întins peste pat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
uită la ea și se excită. Nu-i cel mai bun supermarket din lume, nu? a zis Charlie, încercând s-o salveze pe mama ca să nu se jeneze. E drăguț așa - acuma știu. Nu-i place să vadă vreodată oamenii supărați sau jenați sau așa, deși nu știu dacă i se potrivește, că și-a lăsat baltă nevasta și copiii. Da’ nu-mi place să mă gândesc la ei. Cred că numele pe care i-l dați e destul de compatibil, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sun sistematic la toți prietenii lui și, după ce încercasem cam la o duzină, l-am depistat la un vechi prieten de la școală. Când a venit la telefon, eram atât de nervoasă că abia am putut vorbi: cred că încă eram supărată din cauza lui tata, și dintr-odată mi s-a părut că toți în afară de mine puteau să se ducă naibii unde voiau și când voiau fără să se gândească de două ori la câtă suferință provoacă. Bietul de Benbo suna așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dintre sensurile cuvântului. E singurul mod în care o pot descrie. Nu prea mai aveam chef să vorbesc cu Sally, lucru pe care s-ar putea crede că l-aș fi făcut. Chiar și la telefon auzeam cât era de supărată, după tremurul din glas: suna gâtuit și foarte agitat, fie pentru că se abținea să nu zbiere la mine, fie pentru că faptul de a vorbi cu mine o emoționase foarte tare - nu-mi dădeam seama. Sau poate, desigur, din cauza faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
caz, n-aveam să le dau numărul de telefon de acasă al lui Stacey - îmi imaginez cum s-ar fi ajuns la tot soiul de conversații nedorite.) Când Judy mă sunase la serviciu era de înțeles să fie furioasă și supărată - e clar că avusese cel mai teribil șoc cu putință găsindu-l pe Ben așa și faptul că nu putuse să dea de mine până în dimineața următoare pusese capac la toate. Am acceptat rezervat să trec pe acolo și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi, ce mama naibii, deci nu se poate să-i pese de mine cum îi pasă ei, indiferent cât de mult îi place să mă pipăie și din astea. Știi la ce mă refer? Da’ m-am prefăcut că-s supărată și din astea, că bietu’ prostănac plătește și și-a părăsit nevasta și din astea și măcar atâta puteam și io să fac, m-am gândit io. M-au dus într-o cameră mică și tipu’ care trebuia să m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stăteau toți în picioare la marginea băncilor așteptând să intre învățătorul. Când acesta intră, îi spuseră toți tare „Buna ziua!”. El le răspunse și le zise să ia loc. Ei îl cunoșteau bine și nu greșeau niciodată, atunci când îl vedeau supărat. În acea dimineață era foarte supărat! Îi întrebă imediat pe toți: - Eu v-am învățat pe voi cum să salutați persoanele mai mari? - Daaaaaa! - se auziră vocile copiilor. - Alexandra, ieși în fața clasei! strigase el fetiței. Alexandra ieși, avea chipul speriat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bătut din nou, prezentându-se, dar a primit din nou același răspuns: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul n-a mai bătut, ci a așteptat tăcut înaintea ușii. În cele din urmă, starețul s-a arătat în prag. Atunci funcționarul, supărat, i-a zis: - Părinte, de ce nu m-ați învrednicit de primire? Străvăzătorul Părinte i-a răspuns: - M-am purtat cum vă purtați și dumneavoastră adeseori cu cei care vă vizitează. Când cineva se roagă să fie primit la dumneavoastră, slugile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Miga se ridică oftând. ― Sigur că da... Mai vrea cineva? Șoferul o măsură câteva secunde, apoi înclină capul. Șerbănică suflă. ― Și eu. Cu lămâie. ― Tu nu bei, Melania? Bătrâna întoarse ostentativ capul și Scarlat zâmbi. O fetiță de zece ani supărată n-ar fi avut altă expresie. Florence se enervă: ― Nu fă pe proasta, Melania! Bei sau nu? Bătrâna luă între palme capul motanului. ― Tu mă cunoști, Mirciulică! O persoană nepoliticoasă nu are dreptul să mai aștepte nimic de la mine. Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unor neînțelegeri? Scoase un băț de chibrit și aprinse cu o expresie de mucenică luminările tortului. Îi zâmbi după aceea lui Cristescu cu aerul unei persoane bine educate care știe să primească plină de curaj orice situație. ― Nici măcar nu sânt supărată pe dumneavoastră. Vă rog să mă credeți. Știu că n-ați vrut să-mi alungați buna dispoziție, urma urmelor, aceasta vă e profesiunea și vă faceți datoria. Cristescu încetă să rîdă." Bătrîna e un număr formidabil! La un pas de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ca soarele rujii fața. Leagănul brațelor tale Îl duce și nu cu cale, Ah, amar necaz și jale, Cum curg lacrămele vale. Mai sărută-mă odată Să mă lași mai mângâiată, 196 {EminescuOpVI 197} {EminescuOpVI 198} {EminescuOpVI 199} Că rămâne supărată Inima mea cea stricată. Mai pică-mi din buze miere, Ah, miere fără putere, Mai pleacă-ți buzele tale De îmi dă două migdale. Așa-ți poftesc voie bună Vai, mersul tău mă - npreună, De plânsul meu valea sună Scăldând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
paralele Să le beau cu mândrele. 245 D-Ioane, crășmariu bătrân, Ien dă-mi o hoalbă de vin, Că văd pe badea venind Pe vârfuțul dealului, În spatele calului Și cunosc că-i mânios, Că-i cu cojocul pe dos. 246 Supărată-i nana mea Că n-are cu cine bea, Da mai supăratu-s eu Că nu am vinars să beu. 247 Fire-a dracu supărat Pîn-or fi trei crîșme-n sat - Că oi be la care-oi vre Ș-oi plăti când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vârfuțul dealului, În spatele calului Și cunosc că-i mânios, Că-i cu cojocul pe dos. 246 Supărată-i nana mea Că n-are cu cine bea, Da mai supăratu-s eu Că nu am vinars să beu. 247 Fire-a dracu supărat Pîn-or fi trei crîșme-n sat - Că oi be la care-oi vre Ș-oi plăti când oi pute. 248 Bate vântul frunza-n dungă Toate plugurile îmblă, Num-al meu șade la umbră; Că tînjala-i dat porție, Cîrciea-i pentru rachie. 249
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o stins focul. Ș-așa pin-tuneric s-o-nceput ei a lupta ș-însfîrșit l-o omorât CĂLIN - NEBUNUL ș-o făcut opt căpiți de carne. Acu ce să facă el? Foc nu-i. S-o luat el și mergea așa supărat pin pădure ș-o ajuns la un copac nalt și s-a suit în vârful lui ș-o văzut în depărtare o zare de foc. Scoboară el și se pornește s-ajung-acolo și-ntîlnește un om pe drum. - Bună noapte. - Mulțămesc D-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]