KorAP: Find »[drukola/base=surâs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...163 >

4,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

căci ea cu siguranță nu-l va refuza! întrerupse Grigore. ― Așa e, eu primesc orice, chiar și complimente! zise doamna Predeleanu. Sora ei, Olga Postelnicu, avea douăzeci de ani și era zglobie și drăgălașă ca o porumbiță. Cu un veșnic surâs vesel pe buze, care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau și părinții ei, și toți câți o

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ființă ca dumneata, Tecla! în adâncul sufletului meu... Nu te superi, Victore? ― Dimpotrivă, mă măgulește! zise Predeleanu. Adică mai mult pe Tecla. Dar cum Tecla e a mea și noi doi suntem unul... Tecla surâdea. Iuga adăugă: ― Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu copilașii dumitale... Cum să nu te invidiez, Victore? Mai ales când pe urmă mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
deasupra, într-o cușcă de porumbei. Intrând cu Titu, Grigore îi spuse cu o undă de tristețe: ― Acuma, ai să vezi ce-a fost în stare să facă iubirea! În perspectiva aleii de brazi tineri, castelul nou apărea ca un surâs de femeie frumoasă. Herdelea știa că tânărul Iuga l-a clădit de dragul Nadinei. Alb, cu o vastă verandă primitoare, cu ferestre luminoase, cu patru turnulețe ca niște sulițe de apărare, era înveșmîntat jur-împrejur cu iederă, ce-și întindea pe alocuri

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
am nevoie acolo de conducători firești, de oameni care au ieșit din poporul de acolo și care să poată pune umărul la cârmuirea țării. Discuția se prelungea fără ca vreunul să cedeze din convingerea sa, în vreme ce tânărul Herdelea asculta cu un surâs fad și umil, vrând să aprobe în același timp pe amândoi și chiar dând dreptate în sinea sa amândurora, după fiecare replică. Spre fericirea lui, fu anunțat arendașul moșiei Vaideei, pe care îl chemase Miron. Cosma Buruiană avea treizeci și cinci de

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
am moșii de vânzare. Oamenii se zăpăciră. Numai Marin Stan ridică glasul: ― Apoi conița nu mișcă fără voia dumneavoastră, boierule! Luca Talabă iar prinse curaj: ― Noi pe dumneavoastră vă cunoaștem stăpân și de la dumneavoastră așteptăm mila! Miron Iuga avu un surâs disprețuitor: ― Da, da... De data asta însă e mai bine să vorbiți cu dumneaei, că eu nici nu știu că vrea să-și vândă moșia... Iacă, de la voi aflu! Țăranii, crezând că glumește, zâmbiră. Boierul continuă: ― De altfel, dumneaei trebuie

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
spre tavan, stârnind ilaritate generală. Peste câteva minute își luă rămas bun. Eugenia invită pe Titu să meargă și pe la ei, deși ei nu sunt așa de bine aranjați la Lespezi. ― Ai să ne faci plăcere, adăugă ea cu un surâs bun. Dar să nu amîi, că noi nu zăbovim pe aici mai mult de câteva zile! ― Am să viu chiar mîine! murmură Titu Herdelea fericit. ― Foarte bine!... Nu-i așa, Gogule? zise Eugenia către bărbatul ei. ― Mai încape vorbă! aprobă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
afaceri cu rudele, dar tăicuțul drag merită o excepție. Vrei o arvună de la mine? Uite! Îl sărută pe amândoi obrajii. Bătrânul îi luă capul în mâini, o privi în ochii lunecoși: ― E foarte serios, Nadino! ― Evident! confirmă ea cu același surâs indiferent. Miron Iuga nu era tocmai mulțumit cu răspunsurile ei. I se părea că prea a luat în glumă propunerea lui. Poate că pentru ea vânzarea unei moșii n-are importanța unei tranzacții serioase, dar se mai poate să fie

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
a procedat lăsând pe Aristide pe-afară. Nadina era cu bărbatul ei și cu Raul Brumaru, și îl întîmpină cu o drăgălășie care nu-i prevestea nici o bucurie: ― Tocmai despre dumneata vorbeam... Parcă-ai dat cu bobii! Arendașul își compusese surâsul de circumstanță și-i sărută mâna. Bărbații se retraseră cu explicația că fiind vorba de afaceri... Îl pofti să șează pe fotoliul ce-l ocupase Raul, lângă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. Se așeză și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Se pare că dintr-o vorbă aruncată a ieșit o întreagă poveste. Ieri, pe nepusă masă, socrul ei; azi, țăranii. Acuma se dumeri pentru ce s-a plâns adineaori Platamonu că e prea grea arenda. Nu-și putu ascunde un surâs ironic, aruncîndu-i o privire. Ședea în același fotoliu, cu ochii la țărani, cu o mirare încremenită pe față, care voia să-i mascheze turburarea, căci în creieri îi ardeau usturător numai cuvintele: Uite norocul meu!" Când crezu că au vorbit

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Uite, îți promit că te luăm într-o după-amiază în familia lor și acolo poți pe urmă să-i faci și curte, dacă-ți place! Titu Herdelea reluă studiul senatorului. Dintre rândurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței și surâsul buzelor ei, ca o ispită neașteptată și cu atât mai atrăgătoare. A doua zi se duse la Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ființă feminină, chiar și Marioara. Se repezi la ușă, să o primească. ― Măicuța nu e acasă? întrebă foarte natural Mimi. Tânărul răspunse surprins: ― Nu este, dar... poftim înăuntru, doamnă!... Imediat am să... Doamna mică și blondă avu o fluturare de surâs pe buze zicînd: ― Ei, hai, fiindcă tot am venit, să vedem cuibul poetului. Titu se aprinse, îi sărută mâna de mai multe ori și o rugă să stea câteva clipe, să se sature măcar privind-o, că de când a văzut

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
pălărioara peste buclele aurii. Era cu spatele în ușă. Spre a evita un nou asalt, puse mâna pe clanță: ― Drăguț și cuminte, înțeles?... Fug. Trecusem numai ca să știe măicuța c-am fost aici... Pe curând, grăbitule! În urma ei rămase un surâs promițător. 2 Sezonul se anunța mai bogat și mai vesel ca totdeauna. Nadina era în friguri. Avea, numai pentru noiembrie, deschiderea Parlamentului, reprezentațiile Eleonora Duse și Feraudy, în afară de concertul Paderewski. Își adusese de la Paris câte ceva, când s-a întors în

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
lege ea mâinile pentru viitor? Nadinei îi păru rău că i-a spus. "Degeaba, Grig e tipicar și agasant." El observă neplăcerea ei și se grăbi să adauge: ― Poate că eu exagerez... Nu te supăra, Nadina, te rog!... Fii veselă! Surâsul tău e viața mea! ― Măi Chirilă, tu nu știi carte? Păcat!... Ia vino-ncoace să-ți arăt ceva! Într-o odăiță cu o masă de brad și câteva scaune fără spetează, unde avea cancelaria moșiei ― în corpul caselor de argați

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo floare zâmbitoare. ― Uite pe Gogu! șopti Eugenia mișcată, Nadinei, care avea pe figură un surâs de satisfacție. De jos, Gogu Ionescu, jovial, făcea niște semne pe care nimeni nu le înțelegea, dar la care Nadina, închipuindu-și că întreabă dacă e mulțumită cu locurile ce i le-a procurat, răspunse fără glas și numai din

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
loja lui Predeleanu. După primele cuvinte, Tecla observă cu mirare: ― Dar te-ai schimbat de tot?... Parcă ești alt om! ― Se cunoaște? făcu Grigore. Mi-e cam rușine și totuși... Sunt îndrăgostit rău! Olga îi aruncă o privire cu un surâs ștrengăresc. Tecla, însă, uitîndu-se o clipă la loja Nadinei plină de o diversitate de admiratori, murmură pe gînduri: ― Ce-i drept, parcă s-a făcut mai frumoasă și mai fermecătoare... Tânărul Iuga îi sărută mâna, recunoscător. Când se ridică iar

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
lecție și găsii încuiat și... ― E cheia în ușă, dragă Marioară! sări Titu roșindu-se și vrând să meargă spre ea. ― Așa? N-am observat... Atunci trec dincolo... Scuzați! făcu fata dând ușor din cap și retrăgîndu-se cu un mic surâs către Herdelea. Cum se închise ușa, Tanța, palidă, se sculă și-și luă haina să plece. Zadarnice fură explicațiile îmbelșugate ale doamnei Alexandrescu. Tanța se declara înșelată: de ce nu i-a spus nimica despre "stîrpitură" asta care intră în camera

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
dezmeticit. Uite cum mă găsești!... Lucram, voiam să fac lumină și... Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv și, după câteva secunde, șopti: ― Așteptai pe cineva? Când tânărul vru să răspundă, altă întrebare îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie, înfășurată în haina de iarnă, cu blana de vulpe în jurul gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată pe cap, fata

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
de zăpadă, ca un roi de fluturi albi în căutarea unui adăpost împotriva frigului și întunericului. ― Unde să stăm? întrebă Titu, cuprinzîndu-i mijlocul. Vezi, aici la mine nici n-avem unde să stăm împreună alături... Tanța purta pe față un surâs curat de fericire. Ei toate i se păreau acuma fermecătoare. Se așeză simplu pe marginea patului, uitîndu-se cum Titu punea două lemne în sobă, cum întorcea cheia în broască... De-abia când el îi luă capul în mâini și o

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, răspunse cu un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza ei subțire și albă, prinsă în față cu câteva copci. Cu același surâs mirat, Tanța îi ajută să descheie bluza, șoptind totuși instinctiv o imputare: ― Lasă bluza, Titule

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, răspunse cu un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza ei subțire și albă, prinsă în față cu câteva copci. Cu același surâs mirat, Tanța îi ajută să descheie bluza, șoptind totuși instinctiv o imputare: ― Lasă bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau să plec... Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. Cuvintele lor se împreunau

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
parcă nimic nu s-ar fi întîmplat de când s-au despărțit în Amara, cu o lună în urmă. ― Te-aș opri la masă, papa, dar nu știu dacă?... Îi zise îndată după ce-l introduse în salonașul ei favorit, cu un surâs nevinovat și întrebător. ― O, rămân cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron galant și satisfăcut. Abordară chiar înainte de masă amândouă chestiile care-l interesau pe Iuga. În privința divorțului îi propuse o împăcare, adăugând negreșit că propunerea nu e autorizată

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
nu-l văzuse niciodată pe acasă. ― Mi-am luat congrua pe șase luni și am venit, că tot mi-era frică să nu mă strângă Dumnezeu și să nu mai apuc să văd și eu țara noastră! zise Belciug cu surâsul lui sfios și cu o mare bucurie în toată înfățișarea. Azi-dimineață am sosit și de la hotel am venit drept aici, ca să nu mă rătăcesc până m-oi obișnui! Tatăl lui Titu, ca să-și înalțe odrasla, dăduse preotului ideea să-l

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
monșer, ce Dumnezeu, că doar nu ți-am mîncat-o pe... Ajuns lângă pat, curiozitatea îl birui. Cu un gest fulgerător ridică colțul plapumii, dezvăluind pe jumătate pe Tanța și sfârșind fraza gingaș: ― ...pe duduița asta frumoasă! Când o recunoscu pe Tanța, surâsul curios de pe față i se transformă într-o strâmbătură. După o clipă, venindu-și în fire, continuă dojenitor: ― A, vasăzică, dumneata erai duduița nostimă, domnișoară? Ei, bravo, ce să-ți spun, frumos îți șade! Să-ți fie rușine obrazului! Titu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Așa?... Mă și înfrunți? izbucni Jean, găsind astfel un pretext de a se retrage cu demnitate. Bine! Rămâi și continuă orgia! Ai să dai tu socoteală, n-ai grijă! Titu Herdelea, aiurit, închise ușa după el. Tanța observă cu un surâs silit: ― A ținut deschisă ușa idiotul. Ni s-a răcit odaia! Totuși se îmbrăcă repede. Titu ar fi vrut să-i spuie cuvinte de îmbărbătare sau măcar de dragoste, și-i era teamă să nu pară ridicol. Tanța însă era

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
lămurit ceea ce în sufletul său era atât de limpede. Transformate în fraze, lucrurile care-i sângerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără înțelegere. Ajunse în uliță cu surâsul supus uitat pe față. Călca cu băgare de seamă, sprijinindu-se în umbrelă ca într-un băț, ferind noroiul și băltoacele, ținând marginea. Din ograda babei Ioana îl strigă deodată glasul lui Anton nebunul: ― Domnule Nică!... Stai, nu fugi! Anton

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]