3,370 matches
-
afișat un fel de zâmbet permanent, dar asta nu e adevărat, ceea ce poartă la vedere este o grimasă de suferință, pentru că amintirea timpului În care avea gură, și gura limbă, și limba salivă, o urmărește În continuu. Cu un scurt suspin, trase spre ea o foaie de hârtie și Începu să scrie prima scrisoare de astăzi, Stimată doamnă, cu regret vă comunic că viața dumneavoastră se va termina În termenul, irevocabil și fără drept de prelungire, de o săptămână, vă doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ea ar fi putut distinge sunetul instrumentelor, un vaiet lung și grav mai Întâi, un scurt ciripit de pasăre apoi, ambele de neauzit pentru urechile umane, dar clare și precise pentru cineva care Învățase de atâta timp să interpreteze sensul suspinelor. Acolo, În camera de alături, trebuie să doarmă bărbatul. Ușa e deschisă, penumbra, deși e mai adâncă decât cea din sala de muzică, lasă să se vadă un pat și silueta cuiva culcat. Moartea avansează, dă să treacă pragul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
navigând încet de la un organ la altul, cu acest mesaj liniștitor. Minunat, spun eu pe un ton precaut, asta înseamnă că totul este bine, nu? Însă el spune, dar picioarele mele nu sunt bine, după care brusc îi scapă un suspin înfricoșător, vor să mă transfere la secția de psihiatrie, se tânguie el, eu îl îmbrățișez terifiată, trupul lui se simte rece și slab pe sub pijama, aproape străin mie. De ce, întreb eu, de ce tocmai acolo? Iar el spune cu un geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cât și fericirea, ostilitatea și apropierea, chiar și sănătatea și boala, numai din când în când dinspre camera lui Noga străbate câte un val sumbru de îngrijorare. Mai arunc o privire înăuntru, mi se pare că se aud de acolo suspine înăbușite, asemenea suspinelor venite de sub dărâmături, tocmai am vorbit cu ea la telefon, îmi reamintesc mie însămi, nu este aici, dar chiar și după ce ieșim din casă și încui ușa de trei ori, trebuie să urc din nou, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ostilitatea și apropierea, chiar și sănătatea și boala, numai din când în când dinspre camera lui Noga străbate câte un val sumbru de îngrijorare. Mai arunc o privire înăuntru, mi se pare că se aud de acolo suspine înăbușite, asemenea suspinelor venite de sub dărâmături, tocmai am vorbit cu ea la telefon, îmi reamintesc mie însămi, nu este aici, dar chiar și după ce ieșim din casă și încui ușa de trei ori, trebuie să urc din nou, să mă asigur că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
după plecarea cărora gazdele răsuflă ușurate. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" În drum spre cămin, uit să număr încordată semafoarele, uit deodată să mă mai tem, așa cum făceam în fiecare dimineață a ultimelor săptămâni, să mă tem de Hava, directoarea, de suspinele sfâșietoare din camere, de neputința mea de a mai fi de ajutor. Un suflu nou mă conduce semafor după semafor, împinge înainte mașina veche, mă simt ca în primele zile ale unei noi iubiri, atunci când dragostea învăluie încă întregul trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
odată nu mai știu nimic despre el, după ce multă vreme fusesem obișnuită să știu absolut totul, iar schimbarea aceasta este atât de radicală, atât de neașteptată, parcă tot sângele mi s-ar fi scurs din trup, mă reazem de balustradă, suspine seci îmi sfâșie gâtul, scâncetele unui câine părăsit, Udi, nu pleca, latru eu către strada pustie, întoarce-te la mine, nu pot trăi fără tine, Udi al meu, Udighi, întoarce-te. Exact aici stătusem și așteptasem răsăritul, de aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mei arzători se concentrează cu greu asupra spinării aceleia bătrâne, care coboară scările încet, asupra figurii care se întoarce spre mine, o figură întunecată, ridată, acoperită de o pereche de ochelari de soare negri, gura mea se deschide într-un suspin dezamăgit, aveam impresia că se deschide din ce în ce mai mult, până ce buzele mi se vor rupe, ca la naștere, atât de mare era dezamăgirea care mă năpădise, faptul că nu venise mă șocase mult mai tare decât faptul că plecase, întreg trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aplecat, îngenunchind deasupra coapselor mele, iar eu i-am atins pentru o secundă ceafa, atunci a ridicat ochii spre mine, avea un ochi albastru și altul cenușiu, amândoi erau triști, ce îmi promitea el atunci, ce încerca să îmi spună, suspin, în loc să rămân cu el, în loc să mă bucur de dragostea lui, am fugit să îl împac pe Udi, să o iau pe Noga, să îi aduc pe toți laolaltă, dar de atunci nimic nu mi-a mai reușit. Nici înainte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
casei aceleia vechi cu acoperișul acoperit cu țigle, cu norii plutind deasupra lui, și patul pe care îl cumpăraserăm în urmă cu mulți ani de la un cuplu care divorțase, iar pe el stă culcat Udi, cu gura crăpată într-un suspin rușinat, picioarele lui lungi tac, ca în dimineața aceea în care orice urmă de mișcare le părăsise, iar în clipa în care îmi amintesc de dimineața aceea, am impresia că îmi revin dintr-o boală incurabilă și toată lumea știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în paralel cu familia mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu o săptămână, mașina mea micuță se transformase într-o ambulanță improvizată, înmagazinând dureri și suspine, tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și totuși înaintez, conduc încet, aproape cu viteza cu care aș merge pe jos, dar înaintez, îi spun, imediat ajungem, Yael, totul va fi bine, te voi ajuta, ea scâncește, îmi este frig, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de mine. N-ar trebui să fac așa ceva, îmi spuneam, și totuși... nu aveam de ales. Trupul meu tânjea după femei, dar ori de câte ori mă culcam cu asemenea fete, mă gândeam la Naoko, la pielea ei albă în întunericul camerei, la suspinele ei, la răpăitul ploii. Și cu cât mă gândeam mai mult, cu atât simțeam o nevoie mai acută să mă culc cu femei. Îmi luam sticla cu whisky, mergeam pe acoperiș și de fiecare dată mă întrebam ce se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plânsul face bine, dar te asigur că tristețea doare. Când mă simt singură, nopțile, stau de vorbă cu morții - Kizuki, sora mea. Și ei sunt singuri și simt nevoia să vorbească cu cineva. Vocile lor îmi răsună în urechi precum suspinul copacilor bătuți de vântul nopții. Deseori recitesc scrisorile tale noaptea, când sunt tristă. Nu înțeleg o seamă de lucruri care se petrec în lumea de afară, dar ceea ce îmi scrii tu, mă liniștește. Ciudat! De ce-o fi așa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-a întins în poala ei, și-a schimbat poziția și s-a culcat la loc. Reiko ezită puțin dacă să continue sau nu și între timp și-a aprins a treia țigară. — Apoi, Naoko a început să plângă cu suspine. M-am așezat pe marginea patului ei și am mângâiat-o pe păr. I-am spus să nu se îngrijoreze pentru că o fată tânără și frumoasă ca ea trebuie să găsească un bărbat care să o țină în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sper. Te rog să ai grijă, bine? murmură Reiko în urechea mea. Mi-ar fi foarte rușine să rămân însărcinată la vârsta asta. — Nu te-ngrijora! Relaxează-te! După ce am intrat de tot, ea a tremurat și a scos un suspin. Am mângâiat-o pe spate, m-am mișcat încet, încet și am ejaculat brusc, fără să mă pot controla. M-am agățat cu amândouă mâinile de ea în timp ce sperma pulsa în căldura trupului ei. — Iartă-mă! N-am fost capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Da. — Ar trebui să-ți găsești un iubit. Ești magnifică și e păcat să te irosești așa. O să mă mai gândesc, spuse ea. Mă întreb dacă se găsesc prin Asahikawa. Excitându-mă din nou, am intrat iar. Reiko își înăbușea suspinele și se răsucea sub mine. M-am mișcat încet, cu ea în brațe, stând de vorbă. Mi-a plăcut grozav să stau de vorbă cu ea în poziția aceea. Dacă spuneam ceva amuzant și o făceam să râdă, hohotele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vreau să-l las baltă, dar mă simt inutilă din cauza tăcerilor prelungite. Dar iată că-mi sună telefonul. Presupun că e Davey, care vrea să vadă pe unde umblu. E afișat numărul lui Daisy. —Bună! În receptor se aude un suspin disperat. Fac o față lungă către Finn, mă ridic și merg să mă așez pe unul dintre scaunele de piele din hol. Prevăd că voi avea parte de o convorbire interminabilă. —Daisy? —N-am să-l mai văd niciodată! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trebui închisă la balamuc. Jim se pune iar pe plâns. Finn, vizibil stingherit, se strâmbă la noi, apoi îl trage pe Jim mai aproape și-l îmbrățișează. Jim plânge așa tare, că doar frânturi de cuvinte răzbat printre hohote și suspine. Abia reușim să prindem din zbor câteva asemenea frânturi: —O iubesc... nu vrea... După care se aud niște bubuituri groaznice într-unul din pereții camerei, ceea ce ne face să tresărim ca iepurii. Nevasta lui Jim a reușit să ajungă în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe burtă. Mă întorc puțin pe-o parte și stăm așa câtva timp, atingându-ne reciproc degetele. Mi-am avut distracția de moment, zic eu, nu trebuie să te mai îngrijorezi din pricina asta. Finn își drege vocea, ca să-și acopere suspinul de ușurare. — Dar tu, continui eu, tu n-ai avut încă o asemenea aventură. — Nici n-am nevoie de așa ceva! protestează Finn. Într-un fel, Vanessa a fost aventura mea, atunci când m-am dus cu ea, în seara aceea! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nici un semn de viață. Jandarmeria locală telegrafiase la Paris: se volatilizase. Declarație de moarte ipotetică. Și așa, domnișoara noastră rămăsese singură și Începuse să muncească, pentru că moștenirea părintească nu era cine știe ce. Evident că nu-și găsise un soț și, după suspinele pe care le scotea, trebuie să fi existat o poveste, singura din viața ei, care se sfârșise rău. «Și mereu cu neliniștea asta, cu remușcarea asta continuă, monsieur Ardenti, să nu știu nimic despre bietul papà, nici măcar unde-i e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să se creeze un vârtej de forță, că trebuie urcat către Marea Piramidă, Brambilla se agită pe scenă lovind gongul și chemând-o pe Isis În gura mare, eu mă bucur de spectacol, când aud deodată că fata, Între un suspin și un geamăt, vorbește de șase sigilii, de o sută douăzeci de ani de așteptare și de treizeci și șase de invizibili. Nu mai e nici o Îndoială, vorbește despre mesajul din Provins. În timp ce mă aștept să aud mai multe, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar e necesar ca luminile sefiroților să fie strânse În niște recipiente capabile să reziste strălucirii lor. Vasele destinate să-i primească pe Keter, Hokma și Bina au rezistat fulgerului lor, În timp ce sefiroții inferiori, de la Hesed până la Jesod, lumină și suspin, s-au emanat dintr-o singură dată și cu prea multă vigoare, iar vasele s-au spart. Fragmentele luminii s-au răspândit prin univers și din ele s-a născut materia grosolană”. Spargerea vaselor e o catastrofă serioasă, zicea Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un sipet din lemn de cedru, ferecat în aur și argint, având gravați pe capac, doi cruciați pe un singur cal, rostind: Prin autoritatea umană și divină, cu care eu însumi am fost investit, te numesc... Bursucul își înăbușă un suspin, rememorând bubuitul strident și rostogolirea ecourilor amplificate, din sala Citadelei. Apoi, odiseea micii escorte, de templieri și de hospitalieri, douăzeci și patru de oameni la număr și treizeci și cinci de cai, inclusiv cei de schimb, sub conducerea sa.... Drumul lung, înfiorător de lung
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Căpitanul Lache Grădinaru, crezîndu-se irezistibil pentru că numai cu săbioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei mii de pogoane, ca supliment la o nevastă urâțică și prostuță, bătea zelos din pinteni pe lângă Nadina și-și sublinia străduințele cu câte un suspin însoțit de întoarcerea ochilor pe dos. Ca să scape de el, Nadina fu obligată să se retragă puțin deoparte cu Titu Herdelea. ― E idiot rău căpitanul ăsta! zise ea plictisită. Titu se socotea întrucîtva tovarăș și complice. Aflîndu-se acuma între patru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am pomenit de când sunt atâtea dansuri și petreceri ca în iarna asta... Și eu, care trebuie să merg pretutindeni, fiindcă Nadina... Se întrerupse. Iar a pomenit de Nadina. Altă gafă. Are ghinion, își pierdu însuflețirea. Adăugă ștergîndu-și fruntea, cu un suspin: ― Pe mine mă obosește, ce să spun... Parc-a înnebunit toată lumea! 5 Ion Pravilă nu se putea amesteca fățiș între oamenii care umblau pentru Babaroaga. Îi era frică de boierul Miron că va prinde de veste și nu numai că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]