6,881 matches
-
de pâine pentru mine Nu-i mare lucru, e nimic, Așa că-i mai dau o felie, Ca bucuria să nu-i stric. Dau iar să plec, dar cățelușul Pe urma mea venea tiptil. Să mă conducă până-acasă Se strecura tăcut, docil. Cu ai lui ochi duioși și negri, Direct în față m-a privit Și, brusc, mi-a arătat lăbuța Unde un om rău l-a lovit. Simt inima că-mi sângerează De mila lui și mă gândesc: Oare ce
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
este însă zbaterea dintre „credință" și „tăgadă" a acestuia, ci o calmă împlinire și împăcare: „Când anii trec, tăcerile mi-ascund între cuvinte,\ Când vântul suflă rece, privirea ta m-alinte!\ Când lacrimă din geană-mi se pierde-n plâns tăcut,\ când răni mă ard, speranța să Te aflu n-am pierdut \ ... „tăcut când plânge cerul , simt că-ți pogoară Duhul " \ ... când clipa mi Te-arată, Ți-ating chipul în treacăt,\ și-ngenunchind, inima-mi eliberez din lacăt" („Te chem, Doamne!”). Vocea
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
Să te caut. Pe valuri de noapte eu plec, Să te caut. Fară globuri de aer, Fară cântec fară demon, cuvânt. Eu plec Sa te caut. PHOENIX Ai fost un ardei roșu iute, în acea joi. Și-n două minute tăcute Am fost pentru tine Pasărea Phoenix. Acum sunt cenușă Tu ești vânt, Iar la hotarul de pământ, Mi-ai cântat din flaut și din gând Ca să mă nasc. Un strop de acid, zebre fugind, Iar eu m-am născut. Pornesc
POEME GRENA de ANDREEA CRISTINA VÎRLAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340591_a_341920]
-
Deși mereu mi-ai spus căai săînveți; Ție nici tango-ul nu ți-a plăcut nici atunci Când prin ploaie alergam ca doi copii răzleți. Ceea ce mie mi-a plăcut, în tine n-a schimbat Nimic. Tu ai rămas mereu mult prea tăcut; Și în final, spun bun rămas, m-am resemnat Eu mădespart acum de tine și de trecut! De azi te rog nu mai citi printre rânduri deloc! Eu nu am sămai scriu nimic pentru tine; Măvreau înstrăinatăde acest simplu joc
ÎŢI SPUN BUN RĂMAS! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340606_a_341935]
-
năpădit de gânduri Ca o gradenă plină de trandafiri. Te prind și pe tine în rânduri În inima plină de uimiri. Te văd peste tot și mă opresc Îmbrățișez coloane nevăzute, Strângându-le până se topesc Dar ele rămân veșnic tăcute. Când nu te visez în noapte Acoperită de privirea-mi avidă, Cu tine sunt lucrurile toate Nimic nu poate să te dividă. Te văd mereu cu plinu-ți surâs Trecând în față cu pasul vioi, Arcuindu-ți mijlocul tău strâns Fără
VISEZ ÎN NOAPTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340649_a_341978]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 464 din 08 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache din libertate, aleg cătușa cuvântului. risipa cere acum aer. improvizația crapă cercul în punct. gestul curat cere pietrei fisurile. ascult tăcută sunetul pietrei. între două puncte, virgula amețește. devine șarpe în piatră. din cătușă în cătușă, poezia ajunge pasăre. aerul din fisuri, devine umbra punctului dintre cuvânt și libertate. Referință Bibliografică: umbra punctului / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UMBRA PUNCTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340672_a_342001]
-
ne aduce aproape. Citindu-ne, ne privim, ne vorbim, ne ascultăm, ne împărtășim. Timpul se oprește, distanța își pierde imensitatea ... Rămâne doar substanța clipei prezente, realizându-se astfel o simbioză perfectă între strigătul șoptit al celui care scrie și ascultarea tăcută al celui care citește. Dar acesta este doar începutul ! Se întrepătrund idei, concepții, culturi. Prin intermediul aceleiași punți ,,despărțit '' devine ,, împreună '' ; ,, departe '' devine ,, aproape ''. Parcurgând o carte, cunosc un autor, dincolo de toate un OM ! Însușindu-i opera, îl invit în intimitatea
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
ÎMPĂCĂRII Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 521 din 04 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii Și modelat ca-n palmă lutul În gest divin al făuririi. Când îți ascult tăcut cuvântul Ce dă alt sens mărturisirii Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii. În taina nopții înstelată Ce priveghează tot pământul Când te declari nevinovată Grăbit abandonând veșmântul Pe buze-ți simt sărat sărutul. Referință Bibliografică: RONDELUL
RONDELUL ÎMPĂCĂRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340697_a_342026]
-
de vânt, nu m-a frânt nicio frunză sub oase, nu m-a cântat pe lăută niciun strop de pământ. Nu m-a iubit nicio femeie urâtă, nu m-a dansat niciun bemol rătăcit, nu m-a nechezat nicio șoaptă tăcută, nu m-a prins în silabe niciun vers obosit. M-au iubit stelele cu chipuri lehuze în toamna aceea când te-am prins între buze. MOARTEA După ce se spovedise își dăduse foc în piață, fiindcă femeia din ea se plictisise
GÂNDURI ZDRENŢUITE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340712_a_342041]
-
de-i plină de amar. Tot ce ai împarți cu alții, Ție nu îți lași nimic, Ești o mână de femeie, Ce-ntr-o palmă o ridic. Gata-i timpul, știu prea bine, Ca și mâine vei pleca, Vei dormi, tăcut, sub glie, Dragă bunicuța mea! (din volumul "Lacrimi de suflet", Editura Emma, Orăștie, 2014) Referință Bibliografică: BUNICA / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile
BUNICA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341097_a_342426]
-
tandrețe. „Oare Linda a înnebunit?” se întreba Tobias pentru a nu știu câta oară. „Imposibil! Azi dimineață arăta perfect normală. N-a scos o vorbă despre o stare aberantă”. Cu siguranță el ar fi obsevat semnele unei deraieri. Linda era tăcută și solemnă, ca în oricare altă zi... Tobias mimă acel zâmbet șters și senil cu care „râdea” cam de multă vreme. „De ce să fi înnebunit?" În ciuda aparențelor, pentru el, femeia asta, cu care a trăit o viață, nu-i era
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
al anilor mei și ai tăi. sărută-mi de pe obraz lacrima albastră sau mov; gânduri neșoptite ca-n grădina de turcoaz. atinge părul despletit din foșnetul pădurilor, surâsul încă nenăscut din casa suspinelor. oprește-te, rămâi aici primește gândul doritor - tăcută îți voi mai picta, o pânză, numită dor. Referință Bibliografică: Peisaj / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1391, Anul IV, 22 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PEISAJ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341131_a_342460]
-
adorată. Povesti cum fuge în fiece zi la gară Și se așează în față ei de alb-maramă, Privind-o îndelung inima-i bate tare, Cu frica că pe morții ei ar să-i scoale.. Dorin privea la ei încântat și tăcut, I se părea lui că în inimă e ‘mut, Că nu s-a îndrăgostit vreodată, Și n-a simțit pasiunea niciodată. Povesti și el că deseori compară, Fețele fetelor ce prin oraș răsară, Din izvoarele oamenilor nesecate, Ce din frumusețile
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
instituției. Fost luptător în comandouri. Comandantul îi dădu lista cu participanții la cercetare și spuse: - Acest dosar trebuie închis definitiv în cel mai scurt timp! Șeful pazei, un om căruia nu era necesar să-i repeți un ordin, ieși la fel de tăcut cum intrase, iar comandantul scoase din birou o sticlă cu un scotch vechi de doisprezece ani. Își turnă în pahar, sorbi și își zâmbi. Cel mai probabil îl aștepta o avansare, o stea în plus pe epolet, un loc în
INCREDIBILELE AATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341148_a_342477]
-
de cotoi? Pe stâncile netede, iete-te, trăiau stridiile albastre și midiile albe, numai memoria încearcă să o mai scalde, cum face Vasile când nu știe lecția, strigă după Letiția care-i la secție, luptă cu un pluton foarte aprig, tăcut, în spatele frontului nu este nimic de văzut. Poate un dos, acolo, de dezertor, pac și l-ai trimis în rai zâmbitor. Ciudate grenade, se miră o domnișoară, mângâie cuiul, explozie rară. Cască și chelnerița, aerul e năbușitor, drepți, intră domnul
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]
-
neagră se strecoară printre stejari. Atmosfera devine din ce în ce mai stranie. Preda aruncă o privire către stăpânul său și tresare. Privindu-l la lumina lunii observă un chip necunoscut și întunecat din care se prelinge o umbră misterioasă. Cel de lângă el înaintează tăcut. „Acesta nu seamănă cu principele. Sau am vedenii?” Deodată, de parcă i-ar fi ghicit gândurile, acesta întoarce capul și rostește cu voce gravă tulburând liniștea nopții: - Haide odată! Nu-i mai pune lui dracu răbdarea la încercare! I-am călcat
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
clipa re-nvierii Prin imagini insolite În buchetul de mimoze Adunat în nopți cu lună Slăvesc în apoteoză Muza-mi luată de furtună ÎN POIANA CU NARCISE În poiana cu narcise Albe, galbene, aprinse Regăsesc neîmplinite Visele încremenite În poienile tăcute Cu speranțe renăscute Am legat în manuscrise Gândurile interzise În poiana fără nume Scriu catrene fără glume Și le scrijelesc pe garduri În țara ce vinde farduri Sub cerul cu stele mute Marile puteri oculte Vor Muza să ne-o
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
să mergi înapoi! Da, pentru că dincolo de așezarea sfântă nu mai era drum. Nici înainte, dar nici la stânga ori la dreapta. În nicio direcție, doar înapoi. Era câmpul, era râpa și dealul împădurit, era muntele și cerul albastru. Am urcat înfrigurat, tăcut, impresionat de fiorul pe care-l simțisem, nelămurit, cum îmi străbate trupul. Nu știam unde urma să mergem... §3.8. Mănăstirea Voroneț Nu știam pentru că nu doream să mă rup de farmecul tuturor locurilor, lucrurilor și slujitorilor acestui loc numit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
de lei si spuse: ,,Du-te și ia-mi o sticlă de vin și când te întorci treci pe la nea Romică, spune-i să vină la mine cu tablele că îl aștept, și ai grijă cu restul.” Virgil luă banii tăcut și porni spre alimentară. Îi era greață de faptul că mereu trebuia să cumpere băutură, și apoi știa că după ce se îmbăta tatăl lui devenea foarte agresiv și căuta pricină cuiva din casă, și mai ales lui, iar dacă îi
POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341185_a_342514]
-
Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am cunoscut iubirea când nu știam s-o strig În mână sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig. În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute, Când sufletu-mi de înger știa să o asculte. Am cunoscut-o apoi în cantul ciocârliei, În floarea de alun... și-n foșnetul câmpiei În strigatul de frate și grijă de bunic, În primul fir de iarbă și-n greierul
NU CĂUTAŢI IUBIREA PREA DEPARTE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341248_a_342577]
-
întâmplărilor. Se succedau cu rapiditate. Era sigură că poate face față împrejurărilor. Repetițiile mergeau satisfăcător, făcând abstracție de toanele lui Beth. Dansa destul de bine, dacă avea chef să fie maleabilă la părerile Almei. Eduard era și el o surpriză. Deși tăcut și metodic, prin talentul său de a cânta la vioară își dezvăluia latura sensibilă a caracterului. Era onest și receptiv. Avea capacitatea să perceapă matematic atitudinea celor din preajmă. Leon ... cu el era altă poveste. Temperamentul și comportamentul trădau o
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
mai grele. O așteptau. Eduard și Leon purtau fracuri negre cu lavaliere albe. Erau frumoși și spilcuiți. Unul blond cu păr scurt, celălalt brunet cu părul lung prins în coadă. Diferența făcea deliciul vizual. Beth ... fetița încăpățânată și obraznică părea tăcută și inofensivă. Elevată în rochița albă de balerină. Părul blond prins în cozi împletite pe cap,împodobit cu floricele îi dădeau un aer de îngeraș ... pentru cine nu o cunoștea. - Sunteți cei mai frumoși copii. - Mulțumim, domnișoară Alma. Dumneavoastră, cea
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
greu înapoi către lume, aceste vorbe ajung la tine încărcate de sens și de viață. „Sunt Paula Rusu și am un plămân și jumătate”, scria în urmă cu trei zile jurnalista pe blogul personal. Povestea sa vorbește despre o boală tăcută, erori și idei preconcepute care pot avea consecințe tragice. O astfel de idee este aceea că tuberculoza este o boală care apare astăzi doar sporadic. O alta, că îi afectează doar pe cei care fac parte din categoriile defavorizate. Cât
Suferința jurnalistei Paula Rusu. „Eu credeam că această boală nu mai există în România” () [Corola-blog/BlogPost/337938_a_339267]
-
cineva: Doamnă, sunteți rău, trebuie să vă facem o injecție ca să muriți, i-aș fi spus: Faceți-mi-o acum. Când am ajuns în spital, am slăbit ziua și kilogramul. Șapte zile, șapte kilograme”, spune jurnalista. Tuberculoza este o boală tăcută. De cele mai multe ori, nu știi că o ai până când nu erupe într-o tuse urâtă, uneori cu expectorații cu sânge. Dacă este descoperită la timp, boala este vindecabilă cu tratament 100% fără recidive. Tratamentul este extrem de agresiv și constă în
Suferința jurnalistei Paula Rusu. „Eu credeam că această boală nu mai există în România” () [Corola-blog/BlogPost/337938_a_339267]
-
să se petreacă și că, din punct de vedere legal, niciunul dintre participanții la experiment nu va fi responsabil pentru cum va alege să folosească obiectele de pe masă. Când publicul a intrat în sală, Marina Abramović îi aștepta liniștită și tăcută. Pe tot parcursul experimentului nu a scos niciun sunet. Inițial, în primele două ore, oamenii au gâdilat-o cu pana, i-au dat să mănânce struguri, au pulverizat parfum pe corpul ei. Ulterior însă, pe măsură ce tensiunea creștea, publicul a început
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]