30,883 matches
-
din catifea groasă, verde și roasă de vreme. O masă stil ,,Biedermeyer,, cu furnir maron, dă Încăperii un aer puțin studiat, mai ales că pe ea sunt așezate două sfeșnice masive din aramă argintată, și o fructieră ,,Art-nouveau,,. Pe sub ferestrele tăiate În zid ca niște ochi imenși, Întrebători, câteva ghivece cu cactuși sunt așezate direct pe parchetul nelustruit de ani de zile. Biblioteca Închide În pântecele ei generos colecții de carte din cele mai diverse. De la filozofie la arhitectură, de la albume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
marea de oameni, ai vrea să fii lângă ea, să-i cercetezi intimitatea, să o implori să revină acasă, să folosești spray-ul ca să te răzbuni, dar ea apare și dispare ca o nălucă și nu mai poți să-i tai calea, nu mai poți să te apropii de ea... Casa preotului are scară interioară, șemineuri cu ușițe de bronz, biblioteci din mahon cu trandafiri sculptați, icoane cu foiță de aur, jilțuri englezești cu piele de vițel, draperii din catifea roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca să-mi țină de cald. Ieri Însă, În zorii zilei, o familie de țigani s-a năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să ies dinăuntru. Erau În stare să mă taie și pe mine și să mă arunce bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios la spectacol, și de câte ori aruncau În gioarsa lor de căruță câte-o bucată din caroseria mașinii simțeam În trup o durere ascuțită, de parcă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frisoane, deși două sticle cu apă caldă sunt lipite În permanență de picioarele lui. Este slăbit și nu-și mai poate mișca nici măcar capul. Urinează Într-o ploscă improvizată dintr-un bidon de apă minerală, pe care Antoniu l-a tăiat dându-i forma unui făraș.I-au rămas intacte În mod ciudat, cuvintele. Sunt limpezi, clare, lucide. -Te doare ceva, acvilă tomnatică? -Nu mă doare nimic, dar simt că plutesc, că sunt ușor ca o foaie de hârtie luată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu-l prea atrăgea, deși câteodată i se făcea dor și de ieșitul În natură, dincolo de deal, unde era o pădurice de fagi. Pe scurt, pictorul a venit mai devreme cu o săptămână, exact săptămâna pe care vroiam să o tai din orarul șederii mele. Se anunța o toamnă lungă, frumoasă. Plecam cu sufletul ușor, eram fericită că-mi terminasem de scris romanul, pentru care aveam un contract cu o editură serioasă. Mă gândeam, ca În anul ce vine, să repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din Înfățișarea bărbatului. Bărbatul, În jur de cincizeci de ani, cu părul scurt, perie, are figură de pușcăriaș, din aceea pe care dacă-i visezi noaptea nu-ți mai vine să ieși din casă. O cicatrice oribilă, perfect dreaptă, Îi taie orizontal fruntea În două, ca un hotar Între două ținuturi. Partea de sus ,,a ținutului,, e brăzdată de cute adânci. Partea de jos este Întinsă și pare adăugată, lipită de cicatricea-hotar. Gâtul gros, de boxeur, are lățimea tărtăcuței care ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
una din scurtele lui pauze de scris și se plimba pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea cavoului. Copilul a fost curățat și Învelit În mai multe bucăți de pânză și dat mamei. I-au spus Maria. Așa vroiau să o cheme. Antoniu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
des pe... ,,Doamna cu coasa,,. Ora nouă dimineața. Antoniu a ieșit pe poarta cimitirului, cu o pungă de plastic În mână, În care se află cele două caiete, În fapt cartea, pe care tocmai a terminat-o. Frigul pătrunzător Îi taie respirația, dar e hotărât să-l Înfrunte cu orice preț și să-și continue drumul. E convins, că bătrânul cloșard Îl urmărește cu privirea, de acolo, dintre Îngerașii neîntinați. Tocmai a traversat bulevardul Iuliu Maniu, și s-a oprit În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Pe când șervetul cobora, sabia se mișcă cu o viteză uluitoare. Cele două jumătăți ale șervetului căzură pe podea. Ea îl aruncă în sus și pe al doilea și îl decapită în același fel. Am cules de pe jos o bucată. Era tăiată perfect. Ținând pânza în mâini, mi-am ridicat privirea spre Honor Klein și mi-am amintit de momentul când am intrat împreună în salon și ea a dat ochi pentru prima dată cu cei doi, ca un căpitan tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu trenul spre Cambridge, era acela de uimire în fața sursei dragostei mele și a naturii sale. Când începusem, fără știrea mea, să o iubesc pe Honor Klein? Oare atunci când o trântisem pe jos în pivniță? Sau poate atunci când o văzusem tăind șervetele cu sabia de samurai? Sau poate chiar mai de mult, în clipa aceea stranie când o văzusem, ca pe un cavaler cu pinteni și zale, înfruntându-i pe cei doi suverani aureolați care mă oprimau? Sau poate fusese momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mă cu ochii măriți. — Și de ce e așa întuneric? — E ceață. Asta înseamnă că am dormit douăsprezece ore, am spus. Ce s-a întâmplat, Antonia? — Spune-mi, Martin, s-a întâmplat ceva neobișnuit cât am fost plecată? Mi s-a tăiat răsuflarea. — Ceva neobișnuit? Nu, din câte știu eu, nu, am răspuns. Dar tu unde ai fost plecată? Până atunci nu-mi pusesem această întrebare. Nu mă gândisem nici o clipă la Antonia. — M-am dus să o văd pe mama, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
revenise și ieși din cameră să dirijeze oamenii. Peste câteva minute își făcură apariția doi uriași care aduceau biroul Carlton House pe care era teancul de planșe de Audubon. Le-am spus unde să-l așeze. După ce au ieșit am tăiat sfoara cu care erau legate planșele și am început să le înșir pe lângă perete: furtunarul, primulgul, ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina, tanagra stacojie, bufnița cu creastă. Obiectele atât de bine cunoscute, scoase de la locurile lor, mă impresionau neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-am întrebat într-o doară cum am să reușesc să trec prin ziua de azi. Era o problemă care-mi solicita inventivitatea din plin. Mi-am aruncat o privire spre fereastră și am văzut că tot mai plouă. Am tăiat sfoara pachetului cu cuțitul de pâine. Adevărul e că nu mai aveam nici un pic de vlagă în mine. Nu voiam să mai lupt, să mai primesc alte lovituri. Palmer reușise să mă zăpăcească de tot. Dacă și-ar fi propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
buzunare, efracții, fraudă, escrocherii și șantaj - ce știu eu? Dar sunt absolut sigur că domeniul de competență era altul, unul care se pronunță, pur și simplu dra-gos-te... Da, așa bine-Îmbrăcat, parfumat și cremuit, dar și cu papagal - nu, fără papagal; tăiem asta - Anton Josef Lakritz era un proxenet. Sau, cum Îi plăcea lui să formuleze: „un vânzător de plăceri“. Când l-am Întrebat cât de mare era zona pe care o acoperea, râdea doar, formând un triunghi din degetele arătătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
școlar, ajungeau până la curea. Noaptea Winkler nu era dezbrăcat, ci mai degrabș smuls din haine. Și, de parcă genele de la taică-su n-ar fi fost destule, moștenise de la maică-sa sa o voce atât de ascuțită Încât ar fi putut tăia și diamant, pe lângă un vocabular ce conținea doar cuvintele „cre’ că“ și „căcat“. A, și am uitat de cârnăciori: pe ăștia Îi moștenise tot de la maică-sa - zece la număr, serveau În loc de degete. Și, chiar dacă tatăl lui era farmacist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
starea agitată, m-am gândit să Încerc să-mi fac și eu rolul. Astfel că am Început nu doar să mă mișc, dar să scot și sunetele delicioase emise de Dora, acum la intervale și mai scurte. Dar mi-o tăie - dintr-un foc, definitiv: — Taci. Nu, taci. Mișcă-te. Da. Mai repede. Mai repede, am spus. Mai repede. Și ca o fetiță cuminte ce eram, am făcut ce mi s-a spus. Sincer, după acea vineri Îmi era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe acolo. — N-ai regretat niciodată? Dora Își aprinse țigara pe care o pusese deoparte, apoi Începu să studieze Întunericul de afară. Trecu mult timp până să se Întoarcă spre mine și să-mi explice că fusese băiat. După ce au tăiat cordonul ombilical, l-au ridicat. Țipa, țipa, În continuu. Am crezut că nu se mai oprește! Dar până la urmă s-a oprit - brusc, de Îndată ce i-am arătat animalul de jucărie din lemn și-a pe care i-l cumpărasem. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la recepție, sprijinindu-și coatele pe tejghea. Întorcându-se spre mine, răsfoi cartea cea mare, căutându-mi probabil numele. În clipa În care am deschis ușa spre muzeu, l-am auzit mustrându-l pe recepționer. Alungâdându-mi sentimentul de neliniște, am tăiat-o printre fetișuri și olisbos-uri spre biroul lui Karp, care se afla În spatele camerei cu picturile despre „surorile“ lui. Câteva minute mai târziu, m-am instalat comod În scaunul din fața celui mai bun prieten al Dorei, gândindu-mă dacă Încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost foarte incomod cu gulerul ăla țeapăn și cu fără nimic să acopere partea superioară a corpului. Doar o curea subțire Între sâni. Să nu mai vorbim de pantaloni! Acoperiți În față, dar despicați În spate, ca două forme de tăiat fursecuri. Presupun că Îi plăcea să simtă șaua cu fundul gol. Și-a Întins mâinile Înainte, imitând o mișcare obscenă cu abdomenul. Presupun că voia să demonstreze că scaunul de bucătărie mergea la trap. Lasă divagațiile pe altă dată. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era același tip care Îmi vânduse cămașa mult prea strâmtă de pe mine. Se deplase cu greu, pantofii agitându-se ca iarba În vânt, la fiecare pas. Tăind-o prin mulțime, am trecut Între un panou de publicitate și doi polițiști cu mustățile răsucite În sus și mâinile Încrușișate la spate. Apoi am intrat În gară. Pe o stradă lăturalnică din spatele ei, lângă chioșcul de mărunțișuri În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l dea la o parte pe Wickert În ceea ce privește acest caz. Ce era de făcut? Ultimul lucru de care aveam acum nevoie era ca doi ofițeri de poliție să se folosească de mine ca să se răzbune unul pe celălalt. Îngrijorat, am tăiat-o prin scuar. Aerul palpita de căldură, ca un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care din persoanele de pe afiș provenea din clasa superioară, și care din clasa inferioară. Imaginile cele mai fascinante erau cele din rândul de mijloc, care, după cum am dedus, prezentau cu siguranță clasa medie. Ambele erau cu femei și ambele erau tăiate astfel Încât doar părțile tatuate erau vizibile. Una dintre doamne, aparent, cea mai tânără, stătea cu fața spre spectator. Tatuajul era un model de lenjerie intimă cu volănașe, cu franjuri care Îi acopereau pelvisul și gambele. Dacă te uitai printre pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dilatează vasele de sânge. Măresc apetitul sexual. Și potența, sigur. Poate fi procurat de la farmacie. Sascha nu vedea anunțurile lui Froehlich? Ca de obicei, colega mea avea răspuns la toate. Pe fundalul ritmat al sunetului tacticos făcut de Otto care tăia zarzavaturile, Îmi spuse că medicamentele, la care Cancelarul Sănătății făcea deseori reclamă, aveau un efect terapeutic care influența vitalitatea suferindă. Și pentru că aceste reclame aveau și un scop de educație sexuală (oamenii săraci nu aveau acces la cărți, dar ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
savurați ultimele dumneavoastră ore În libertate. Deschise ușa cu un calm aproape inuman. Capitolul șaptesprezece Iarna trecută Anton s-a mutat, destul de neașteptat, din pensiunea Andersen undeva aproape de Dora. Dacă aveam noroc, poate că Încă dormea. Ieșind de la secție, am tăiat-o drept Înainte prin scuar, Îndreptându-mă spre Stadtbahn, dar am fost reținut de un grup de oameni de la intrare. Mi-am lungit gâtul ca să văd ce-a provocat agitația și am descoperit un vânzător de Înghețată italian cu spatele la perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]