4,810 matches
-
1301 și s-ar încheia în anul 1359, cu formarea statelor feudale românești de sine stătătoare, Țara Românească și Moldova. Ea se caracterizează prin îndepărtarea treptată a stăpânirii Hoardei de Aur, ca urmare a luptei dârze a poporului împotriva asupritorilor tătari. Cu alte cuvinte, după Nicolae Iorga, pe teritoriul românesc nu au pătruns tătarii și nici nu se poate vorbi de o ocupație a regiunilor românești, iar după periodizarea lui I. Negoiu o dominație tătară ar fi fost, dar până la urmă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de sine stătătoare, Țara Românească și Moldova. Ea se caracterizează prin îndepărtarea treptată a stăpânirii Hoardei de Aur, ca urmare a luptei dârze a poporului împotriva asupritorilor tătari. Cu alte cuvinte, după Nicolae Iorga, pe teritoriul românesc nu au pătruns tătarii și nici nu se poate vorbi de o ocupație a regiunilor românești, iar după periodizarea lui I. Negoiu o dominație tătară ar fi fost, dar până la urmă cele două mici voievodate dintre Carpați și Dunăre au înfrânt, prin propriile lor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
izolată. Ea este confirmată, în anul 1246, de către falsul călugăr Ascelin, care scrie că întregul teritoriu, pe unde s-a întins Cumania și până în Grecia, și la Constantinopol, iar în Apus până în Rusia Roșie și Ungaria este stăpânit efectiv de către tătari. Din toate țările supuse se aflau, în același an, prezenți la curtea lui Batu-khan, pentru a presta omagii și a preda tributul, principele Daniel de Halici, fratele său Vasilco, principele Iaroslav de Suzdal, care avea să moară după șapte zile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Alexandru Boldur, care criticase propunerile lui Gh. Brătianu și indentificase pe Roman cu fiul lui Vladimir din Uglici, deci cu Roman Vladimir Vladimirovici, nu cu Roman Danilovici de Halici și nici cu Roman Ingarevici din Reazan, căzut în luptele cu tătarii, în 21 decembrie 1237, la asedierea acestui oraș, iar pe Aloha sau Olaha cu Oleg Ingarevici, principele de Riazan. În ce-i privește pe români, dacă voievozii lor se aflau și ei în aceeași situație cu principii ruși, este inutil
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Ingarevici, principele de Riazan. În ce-i privește pe români, dacă voievozii lor se aflau și ei în aceeași situație cu principii ruși, este inutil să mai discutăm, când falsul călugăr Ascelin mai adăoga că între ungurii și polonii supuși tătarilor se află și locuitorii montani, desigur ai regiunilor muntoase românești. Căci o identificare a muntenilor cu locuitorii regatului Boemiei este inadmisibilă, deoarece aceștia nu au fost niciodată supuși tătarilor. Dacă așa stau lucrurile, în fapt, atunci de jure, actul emis
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
falsul călugăr Ascelin mai adăoga că între ungurii și polonii supuși tătarilor se află și locuitorii montani, desigur ai regiunilor muntoase românești. Căci o identificare a muntenilor cu locuitorii regatului Boemiei este inadmisibilă, deoarece aceștia nu au fost niciodată supuși tătarilor. Dacă așa stau lucrurile, în fapt, atunci de jure, actul emis de către Bela al IV-lea, în 2 iunie 1247, prin care dă Cavalerilor Ioaniți, Țara Severinului, cu cnezatele lui Ioan și Farcaș până în gura Oltului, să adune jumătate din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Țara Severinului, cu cnezatele lui Ioan și Farcaș până în gura Oltului, să adune jumătate din venitul țării voievodului român, Litovoi, toată vama de la pescăriile din Gelei, din dreapta Oltului, jumătate din venitul voievodatului lui Seneslau și să cucerească, bineînțeles că de la tătari, Cumania dintre Olt și munții Transilvaniei, din care avea să ia toate veniturile timp de 25 de ani și, după aceea, numai jumătate, cealaltă revenind Coroanei Ungare, este de complezență, iar donația în mare parte „iluzorie”. Din analiza conținutului acestui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ospitalierii, așezați spre paza cetăților și întăririlor de la hotarele Țării Severinului împotriva bulgarilor și a altor schismatici, vor avea pregătiți în permanență 100 de frați, înzestrați cu arme și cai de luptă. Dintre aceștia, 60 erau pentru oaste regală „împotriva tătarilor, dacă s-ar întâmpla ca aceștia să intre în regat”. Judecând obiectiv, actul ne redă realitățile politice de pe meleagurile românești aflate sub stăpânirea tătarilor: cnezatele lui Ioan și Farcaș, cu voievodatul lui Litovoi în dreapta Oltului, și voievodatul lui Seneslau cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
frați, înzestrați cu arme și cai de luptă. Dintre aceștia, 60 erau pentru oaste regală „împotriva tătarilor, dacă s-ar întâmpla ca aceștia să intre în regat”. Judecând obiectiv, actul ne redă realitățile politice de pe meleagurile românești aflate sub stăpânirea tătarilor: cnezatele lui Ioan și Farcaș, cu voievodatul lui Litovoi în dreapta Oltului, și voievodatul lui Seneslau cu o țară a Cumaniei, în stânga acestui râu, nedesființate în 1241 și existente în 1247. De la acestea, regele ungar nu mai putea ridica veniturile acum
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Ioan și Farcaș, cu voievodatul lui Litovoi în dreapta Oltului, și voievodatul lui Seneslau cu o țară a Cumaniei, în stânga acestui râu, nedesființate în 1241 și existente în 1247. De la acestea, regele ungar nu mai putea ridica veniturile acum din cauza tătarilor, căci dacă le-ar fi putut încasa, nu le-ar fi împărțit el cu frații ospitalieri, pe care îi îndemna să lupte și pentru recucerirea Cumaniei. E de la sine înțeles că toate aceste formațiuni politice, existente înainte de anul 1241, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
recucerirea Cumaniei. E de la sine înțeles că toate aceste formațiuni politice, existente înainte de anul 1241, și de la care Coroana Ungară ridicase veniturile fiscului, nu-i mai aparțineau în anul 1247. Nu poate fi nici o îndoială, în acest caz, că delegația tătarilor aflată în anul 1248 la Roma, cu propunerea de a lupta împotriva bizantinului Vatatzes, era plecată de la hanul care supraveghea și încasa veniturile fiscului din țările de la gurile Dunării. De altfel, de prezența efectivă a Hoardei de Aur asupra Moldovei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în anul 1250. În scrisoarea trimisă către papa Inocențiu al IV-lea, regele precizează că regiunile învecinate cu Regatul Ungar, „cum sunt Ruscia, Cumanii, Brodnicii și Bulgaria”, care în mare parte erau supuse înainte stăpânirii sale, s-au recunoscut supuse tătarilor. De aceea, a acordat Casei Ospitalierilor din Ierusalim dreptul de a se stabili în Țara Severinului, prin care ținut, în timpul ultimei năvăliri, a pătruns în Regatul Ungar oastea tătarilor. Gândul regelui era ca prin și dacă Scaunul Apostolic va binevoi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mare parte erau supuse înainte stăpânirii sale, s-au recunoscut supuse tătarilor. De aceea, a acordat Casei Ospitalierilor din Ierusalim dreptul de a se stabili în Țara Severinului, prin care ținut, în timpul ultimei năvăliri, a pătruns în Regatul Ungar oastea tătarilor. Gândul regelui era ca prin și dacă Scaunul Apostolic va binevoi să-i sprijine, să întindă mlădițele credinței catolice de-a lungul Dunării până la Marea Constantinopolitană. Dacă Papa nu le va acorda sprijinul și ajutorul său, el va fi obligat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Scaunul Apostolic va binevoi să-i sprijine, să întindă mlădițele credinței catolice de-a lungul Dunării până la Marea Constantinopolitană. Dacă Papa nu le va acorda sprijinul și ajutorul său, el va fi obligat „deși în silă”, să se înțeleagă „cu tătarii”, încheie scrisoarea regală. Papa a confirmat privilegiul promis și a acordat, în 1251, ajutorul cerut, cu toate acestea, numai cu Ordinul Cavalerilor Ioaniți, din care parte au fost instalați la Dunăre împotriva bulgarilor, iar parte prin cetățile din Transilvania, el
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Marea Invazie. Papa Inocențiu al IV-lea se gândea acum să slăbească presiunile mongole pe cale diplomatică, trimițând misionari în aceste părți românești, la 19 ianuarie și 23 iulie 1253, pe călugării din Ordinul Predicatorilor „în țara acelor cumani” și „la tătari”, precizând că acei „din neamurile păgâne sau schismatici, adică români aduși de curând la dreapta credință, să-și poată păstra soțiile”. Ele confirmă știrile lui Wilhelm de Rubruck că, de la gura Donului (Tanais) spre Apus până la Dunăre spre Constantinopol, Valachia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pași în lățime, erau așezate pe care, cu o distanță de 20 de picioare între roți în lungime și atât de mari încât trebuia să le tragă 22 de boi la câte o oiște, care atingea mărimea unui catarg. Un tătar bogat, adică un stăpân feudal, avea până la două sute de asemenea care cu case pe ele și acolo unde avea pășuni mai bogate cobora casele pe pământ. Giagatai, o rudă a lui Batu-khan, întâlnit între Don și Volga, avea o mulțime
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ar putea sta a patra parte. Așa, merge dintr-o țară în alta, purtând cu el cele 26 de soții și nenumărații săi copii. Philippe de Mezières vorbește de mari corturi și pavilioane, sub care stau un milion de cavaleri tătari, care, când isprăvesc pășunile într-un loc, pleacă în altă parte. Despre acest mod de viață nomad și după anul 1290 ne relatează și Hayton. Cu o asemenea organizare, statul Hoardei de Aur trebuie privit ca o monarhie de tip
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sfârșitul domniei lui Berdibek (1357-1359) și anul întemeierii Moldovei, domnia a aparținut familiei lui Batu-khan. În ținuturile în care se găseau din abundență ierburi și ape, dintre Volga, Don, Nipru și Dunăre, în afara limitelor micilor regiuni agricole de pe malurile râurilor, tătarii și-au organizat economia lor nomadă. În aceasta stătea, însă, enigma omniprezenței lor politice în marele imperiu. Desigur că îi era greu călătorului să-i descopere în câmpia deschisă, acoperită de ierburi înalte și mărginită de orizonturi albastre, mai ales
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și poliția drumurilor, hambare cu alimente de rezervă, pentru primirea soliilor, și 20 de poștași călări (ulaki), cu cai de olac și caii de schimb necesari. Datorită acestei politici economice, Batu-khan a ajuns curând cel mai puternic dintre toți cârmuitorii tătari, după Marele Khan din Mongolia. În vederea unei stricte supravegheri la fața locului, Batu-khan a împărțit și a dat ca feude fratelui său Șeiban, regiunea Dești-Chipceak până la Nipru, iar lui Nogai (câine, în limba turcă), nepotul său, regiunile de la Nipru la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1254, sub supravegherea unor guvernatori numiți baskaki. Termenul baskak, în sensul de guvernator politic și militar, dar și cu atribuții financiare, era folosit în toate regiunile în care existau populații străine supuse la bir. De la un asemenea dregător, înalt demnitar tătar, a rămas în Moldova satul Bascacauți, în apropiere de Siret, loc de adunare al șefilor militari și administratori financiari, în care, în anul 1431, Alexandru cel Bun, a poposit și a emis un act de danie protopopului domnesc Iuga și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
continuat să rămână, în tot timpul Evului Mediu, centrul administrativ, judiciar, militar și fiscal al Țării de Sus și ca reședința marelui vornic, așa cum Bârladul a fost pentru Țara de Jos, încă din timpul stăpânirii cumanilor. În fiecare țară, Khanul tătar avea un Divan cu un secretar, iar fiecare baskak militar și daruga șef de regiune financiară, o cancelarie cu dieci de vistierie și registre fiscale daftar sau catastife. În daftare sau catastife erau trecuți contribuabilii, dar și mănăstirile scutite de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de către baskaki în aplicarea dărilor și, mai ales, metodele folosite în urmărirea lor, care mergeau până la deportarea familiilor ce nu plăteau dările în aur sau argint, în stepă, spre a păzi turmele de vite, confiscate și ele, ale marilor feudali tătari, a devenit curând insuportabilă. Semnalul unei răscoale generale a fost dat de către principele Daniel de Halici, cu fiul său Lev, viitorul fondator al orașului Liov (Lemberg). În 1255, aceștia gonesc pe baskakii din Halici, din Camenița Podoliei și din țara
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de către principele Daniel de Halici, cu fiul său Lev, viitorul fondator al orașului Liov (Lemberg). În 1255, aceștia gonesc pe baskakii din Halici, din Camenița Podoliei și din țara bolohovenilor, de pe ambele maluri ale Nistrului, obligați să cultive grâu pentru tătari încă din preajma Marii Invazii. Moartea lui Batu-khan, înecat în Volga, în anul 1256, în vârstă de numai 48 de ani, au întărit speranțele unei salvări de sub această dominație și în Țările Române, mai ales că Sarcaht (Sarthac), fiul lui Batu-Khan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în Hoardă, iar egumenii, călugării, preoții și cântăreții și cei care slujesc Maicii Domnului nu au dat cisla”. Mărturia cronicii lui Laurentie ne este confirmată și de către aceea a Cronicii Novgorodului, sub același an. „În iarna aceea au sosit solii tătarilor, scrie cronicarul, împreună cu Alexandru Nevski, marele cneaz de Vladimir și solii au început să ceară dijmă și tamgă, iar novgorodienii nu li s-au împotrivit, ci au dat daruri pentru împăratul și i-au lăsat să plece în pace”. După cum
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
daruri pentru împăratul și i-au lăsat să plece în pace”. După cum se poate lesne observa, cisluirea s-a făcut exact după același sistem, pe care Rogerius ni-l semnala în Carmen Miserabile, în anul 1241, pentru regiunea Bihorului, când tătarii au pus hănișori, canezi sau bahivi, peste zece, sute, mii și zeci de mii de contribuabili. Și, desigur că, de acest recensământ nu au fost absolvite nici Țările Române, chiar dacă ne lipsesc izvoarele interne și nu avem date despre cum
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]