3,383 matches
-
să se grăbească. Aci, în ritmul egal al copitelor cailor, era singurul loc în care puteau vorbi fără să fie ascultați de urechi nedorite. Deodată, lui Ștefan îi trecu prin minte o năstrușnicie. Zâmbi pe sub mustața subțire gândului ascuns. — Doamne taică, aș vrea să mă cuminec și eu cu toți ceilalți de Paști. De la sine înțeles că vrei, că doar nu te-ai turcit. — Eh, mi-e frică să nu cad sub blestemul sfinției sale, că am păcătuit greu. — Tu mă, Ștefane
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu cu toți ceilalți de Paști. De la sine înțeles că vrei, că doar nu te-ai turcit. — Eh, mi-e frică să nu cad sub blestemul sfinției sale, că am păcătuit greu. — Tu mă, Ștefane? Ce făcuși? Vreo jupâniță... — Măria ta, taică. Aș vrea să stai cu mine după prohod ca să-l rogi pe sfinția sa să mă dezlege. — Chiar așa? Altfel nu se poate? Cine o fi porumbița? și-l învălui pe prinț cu privire amuzată și în același timp severă. Îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luă de data asta vodă mâna între ale sale și băgă de seamă că este rece și umedă. — Măi băiete, dacă ai făcut-o, gata, e făcută, o dregem noi, nu-ți mai bate capul. Dacă fata este de neam... — Taică, nu te mai gândi, așteaptă ca să mă dezlege sfinția sa Theodosie. — Bine, bine. Ne-am înțeles. Mijlocesc eu pentru domnia ta, încheie vodă, tocmai când caleașca se oprea în fața bisericii Mitropoliei. Vodă așteptă ca să se dea jos ceilalți și coborî în vreme ce dorobanții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făceau planuri pentru vară, vodă părea că îi ascultă adâncit în gânduri. O umbră de cută i se întări între sprâncenele-i arcuite și colțurile gurii se lăsară în jos trăgând după ele și mustața. Ștefan își dădu seama că taica nu mai urmărea de mult conversația. De după liziera pădurii din sud, pe unde o cotea drumul Giurgiului, apăru un pâlc de călăreți. Scurt, vodă se întoarse spre comișii care-l însoțeau și ordonă: — Să-nceapă muzicile turcești. Tobele și alămurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărit primul de pe cal cu o agilitate demnă de un campion al echitației și, dând pe marele comis la o parte, se repezi să țină frâul și scara calului măriei sale. În clipa în care vodă fu aproape, Ștefan îi șopti; — Taică, Selin să nu poată să se vadă în taină nici cu nașul Dinu, nici cu moș Mihai. — Vere Toma, strigă vodă spre Toma Cantacuzino, astăzi este ziua domniei tale, duminica Tomei, acum te las să mergi, să petreci, dar după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu știe nimic. La moș Diicu în casă cântă găina și tușa Mihna este supusă doamnei. — De unde știi? — Măria ta, am și eu un ochi să privesc și să-mi aleg prietenii. Rudenii ne sunt credincioși. Să mergem să prânzim! — Taică, știai de Cantacuzini? se hazardă Ștefan. — Lui vodă, oricine ai fi, să nu-i pui niciodată întrebări. Când o să fiți mari dregători sau domni sau ce-o da Dumnezeu, să știți să-i țineți lângă voi mai abitir pe cei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le simțea apăsarea. — Sultanul dorește... și voievodul se opri, răsuflă adânc, îmbrățișând toată adunarea cu ochii arzând, și-și spuse în gând: „Doamne, cât sunt de eleganți și de frumoși, cu bărbi albe și cărunte... Câți ani ar fi avut taica dacă ar fi trăit? Să mă fi văzut și el vodă”. Cu o căutătură vinovată, reveni la imbrohor, acesta luându-i vorba, repetă pe scurt porunca: — Măria ta să-i sărute poala împărătească... Rapid, cu glas scăzut ca pentru sine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzino, dacă ajunge domn îl dau jos grecii în trei zile..., iar mie îmi trece vremea... Simți deodată povara anilor, a zbuciumului, a închisorilor, a drumurilor, a ocnei. Steaua Cantacuzinilor nu era și steaua mea? Pe Drăghici l-a iubit taica și s-a dus, a răposat mare spătar la nici patruzeci de ani - călca a domn, așa plângea maica, doamna Ilinca. Pe Șerban nu-l iubea nimeni, că era rău și stricat. Și-a lăsat nevasta și s-a ținut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
umbla el prin odaie. Începu să zică „Tatăl nostru” în gând. Fața îi deveni calmă. Se așeză în jilț și reluă pe un ton liniștit: Chiar așa, ce-am făcut, ca să mă închidă vizirul? Nu înțeleg politica regelui Ludovic. — Măria ta, taică, n-ai ce să înțelegi. Ce politică poate să facă regele Ludovic, când îi mor de foame țăranii, interveni Ștefan. — Asta-i! O să mergem încet, o să spun că suntem bolnav. O să mă uite Dumnezeu pe drum spre Odrii. Până atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridicat, aveau bucățile de pânză legate la fiecare gambă, puțin mai sus de glezne. Au început să cânte o melodie simplă pe două trei note alergând în continuare și aplecându-se la fiecare oprire ca să rupă niște ierburi de jos. — Taică, ce sunt pânzele alea? întrebase prințul. — Sedile de lapte. Ce? întrebă Selin. Niște bucăți de pânză rară de in prin care se strecoară laptele când se mulge. Și ce fac cu ele? mai întrebă Ștefan. — Adună rouă cu sedile noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au plâns și l au vegheat pe clucer și l-au trimis cu călărași la București, pe o năsălie trasă de doi cai, ca să-l îngoape neamurile lui. Seara târziu, după ce luminile taberei se stinseseră, vodă auzi șoapta lui Ștefan: — Taică, asta era gătită pentru mine, nu-i așa? Dacă trăia tușa Anca, sora tatii, ar fi venit plângând la Curte și ar fi zis printre sughițuri: „Ce-ai Constandine cu neamul Bălăcenilor, ce ai?“ Știi, prin tușa Anca noi ne-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bălăcenilor, ce ai?“ Știi, prin tușa Anca noi ne-am încuscrit cu Bălăcenii. Acum judecă și domnia ta, Ștefane. Cine cu cine și ce are? Judecă și vino mai aproape că mă apucă spaimele și mi-e că mă întoarce brânca. — Taică, era pregătită pentru mine? Spune, că-mi plesnește tâmpla stângă! — Era, ce nu-ți amintești că te-ai împiedicat fiindcă ți-am pus eu piedică? — Și dacă încălecam eu? — Nu încălecai, Ștefane. În întunericul cortului, așezați pe spate pe matrațuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe matrațuri umplute cu iarbă de mare imitând divanele, cei doi bărbați întinseră mâinile să și le întâlnească. A prințului era rece, umedă și tremura ușor, a domnului era caldă, bună și mângâioasă. — Să-i judeci și să-i pedepsești, taică! — Pe cine, pe slugă sau pe cel care i-a poruncit? — ... — Așteaptă..., așteaptă să-i prind și să-i dau în vileag pe cei ce au pus la cale netrebnicia. — Aga Selin e furios, vrea vinovatul, ca să arate că el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se umpleau de lacrimi, care nu ajungeau niciodată să cadă pe obraz, le ștergea cu necaz, rapid, cu dosul mâinii, spunându-și că nu merită nimeni pe lume lacrimile lui. Ca un blestem i se învârtea în minte gândul că taica voise să-l folosescă numai ca să dea în vileag complotul. Ce așa mare taină? Complotul merge alături cu măria sa în rădvan și taica, cum este el, nu face nimic. De ce i-o fi atât de frică de Cantacuzini? Închise ochii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu merită nimeni pe lume lacrimile lui. Ca un blestem i se învârtea în minte gândul că taica voise să-l folosescă numai ca să dea în vileag complotul. Ce așa mare taină? Complotul merge alături cu măria sa în rădvan și taica, cum este el, nu face nimic. De ce i-o fi atât de frică de Cantacuzini? Închise ochii, se sprijini în pernele caleștii și încercă să adoarmă. Liniștită, vocea armonioasă a spătarului îi ajungea la ureche și încet, încet îi captă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alături trădații cu trădătorii și de aceea este drept în pomelnicele de ctitorie să fie trecuți toți, și vânzătorii, și vânduții, că nu suntem noi în stare să judecăm cine și de ce a făcut ce a făcut. Îl auzi pe taica oftând. — Eh, vezi neică Mihai, eu mă cam îndoiesc că ar fi așa. Nu am cetit prea multe cărți și nu știu să teologhisesc, dar ce spui domnia ta acum noi am mai auzit încă de pe când eram mare logofăt în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine ca un grec, latinește, sârbește și cine își poate da seama câte limbi știe?” După ce au plecat ciobanii, cei trei călăreți s-au tras la umbră să aștepte venirea alaiului. Mai aveau mult până la Inumbari și soarele era sus. — Taică, aș merge călare alături de aga Selin, spuse beizadea Ștefan, îndată ce apăru de după o cotitură a dealului șirul de calești și de călăreți. Vodă se mulțumi să zâmbească doar, imbrohorul însă se închină a mulțumire și spuse politicos: — Ești fericit, Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din Apus. Deschise cărțile; două erau tipărite, cea cu caractere arabe era un manuscris. De când scrisese el acel omagiu marelui împărat Constantin în latinește și în grecește și îl pusese pe fratele lui, Radu, să-l citească de ziua lui taica de Sfinții Împărați Constantin și Elena, cei deopotrivă cu apostolii, a devenit un fel de secretar intim al măriei sale. „Taică, măria ta”, așa îl chema în gând Ștefan, încă de când era mic. Și asta rămăsese treaba lui, să se uite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împărat Constantin în latinește și în grecește și îl pusese pe fratele lui, Radu, să-l citească de ziua lui taica de Sfinții Împărați Constantin și Elena, cei deopotrivă cu apostolii, a devenit un fel de secretar intim al măriei sale. „Taică, măria ta”, așa îl chema în gând Ștefan, încă de când era mic. Și asta rămăsese treaba lui, să se uite în călindar și prin efemeridele grecești, să-l verifice pe Ion Românul, astrologul, dacă greșește. Anul acesta 21 mai a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și ieși pe sală să trezească dorobanții și să dea porunci. Azi venea marele dragoman Alexandru Mavrocordat, exaporitul cum i se spunea, adică cel de mare încredere, să-l vadă pe Io Constantin Basarab, voievodul valahilor. Ce să-i spună taicăi despre cele citite în calendare pentru azi, când în sufletul lui nu scrie decât că azi este 29 mai, ziua Sfintei Teodosia, și că de la omorârea fecioarelor se împlinesc două sute cincizeci de ani? Oftă. Simți deodată ca o lumină care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o resimțea când vorbea despre Scarlat, zâmbea căci nu putea să se țină; îi răsăreau în minte vorbele pe care le-ar fi spus tânăra doamnă Maria a Moldovei, când a auzit că bărbatul ei a fost mazilit: „O să puie taica pungă dă pungă și o să facă pod de aur de la Stambul la Iași și o să ne aducă iar la domnie!” Brâncoveanu intuia perfect de ce zâmbește cuscrul său, așa că reluă: — Ne pare tot atât de rău că ne-a părăsit Scarlat ca și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capul domniei tale? Întrebarea rămase dușmană între ei și parcă aerul odăii mai vibra menținând-o vie. Ștefan îi simțea adversitatea și primul lucru la care se gândi era că nu întotdeauna „verba volant”. Era prima greșeală diplomatică a lui taica. Mavrocordat ridicase uimit privirea spre domnitor, ca și cum o regulă importantă de conviețuire fusese încălcată: politețea perfidă fusese înlocuită cu sinceritatea revoltată. — Cred..., începu în grecește Ștefan, cred că dacă este vorba despre hotărâri privind înțelegeri de familie, trebuie să le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu ochii mari, verzi... Ștefan se uita pe fereastră spre dealurile împădurite. I se păruse că Nicolae Mavrocordat le caută prietenia. Oare știe cine a încercat să-l omoare acolo la Turlac, de a căzut Panait Cioranu în locul lui? Evident, taica are dreptate, politica este o treabă alunecoasă, trebuie să te faci că nu pricepi unele lucruri, că ai uitat altele. Amândoi unchii, și marele spătar Mihai, și unchiul Pană Negoescu l-au rugat să uite ce s-a întâmplat la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dreptate, politica este o treabă alunecoasă, trebuie să te faci că nu pricepi unele lucruri, că ai uitat altele. Amândoi unchii, și marele spătar Mihai, și unchiul Pană Negoescu l-au rugat să uite ce s-a întâmplat la Turlac. Taica i-a dat să înțeleagă că știe toate dedesubturile, dar... Ei bine, nu poate uita. Profită de un moment în care conversația lâncezea și interveni brutal: — Cumnate Nicolae, înălțimea ta știe ce s-a întâmplat la Turlac? Marele dragoman Nicolae
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se împace. — De ce să uite, cu ce să se împace? Dacă s-ar uita tot, peste doi, trei ani alt nebun i ar tăia chingile de la șaua calului lui Radu sau, mai știi, a lui Mateiaș, mânca-l-ar taica! Mor de dorul lor și până acum nici nu am aflat în ce zi o să mă primească marele vizir. — Răbdare, măria ta, oftă Pană Negoescu. Diicu Rudeanu, marele logofăt, privi cu îngrijorare la ceilalți și comunică starea bugetului de călătorie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]