14,658 matches
-
titlul în litere curbe, greu de descifrat. Profesoară de franceză... de matematică, cine știe. Nu ridicase privirea de pe carte decât târziu. Îl privea fix în ochi. Apoi, își mută privirea bănuitoare spre geanta de pe umărul profesorului. Am putea lua un taxi, să vă conduc acasă, apoi merg și eu acasă. S-a făcut târziu. — Poți să pleci, nu-ți fă griji, profesore. Rămân să dorm aici. Vancea ieși, înclinându-se. Când să pună piciorul pe prima treaptă a scării, auzi, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secvenței, sub chipul lui Apollo. Așa l-a văzut renaștererea noastră. A noastră, Hypocrat. Mediterana europeană te-a pus pe dumneata, Apollo, în centrul secvenței. Ești Apollo, asta ești, Bombonel! La picioarele dumitale, monstrul își recapătă adevărata dimensiune... Nici în taxi, Dominic nu se liniștise. Doctorul stătea în față, lângă șoferul tânăr și tuciuriu. Tolea în spate, turuind. — Apollo sau Christ, n-are importanță. Mereu am stat noi între frumusețe și crez, cunoaștere și credință. Atena și Ierusalim, păi... Abia apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi niciodată pe cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să fii atent, atent, numai ochi și urechi. Taxiul frânase lent, elegant în fața vilei. La așa discurs, Mitică arată și el domnilor ce vasăzică arta șoferilor bucureșteni!... Domnul doctor își scoase portofelul, dar Tolea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi niciodată pe cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să fii atent, atent, numai ochi și urechi. Taxiul frânase lent, elegant în fața vilei. La așa discurs, Mitică arată și el domnilor ce vasăzică arta șoferilor bucureșteni!... Domnul doctor își scoase portofelul, dar Tolea îl bătu protector pe spate. Lasă, nene, eu plătesc. — Fii serios, dom’ profesor! A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a-l pune la îndoială. Dar regret. Bine, altă dată. Să zicem, vineri, vrei? Treci pe seară. Sau ia-mă de la spital, văd că știi adresa spitalului. Tolea se aplecă spre șofer. — La hotelul TRANZIT! Știi unde e? Pe Splai... Taxiul se roti, o luă la stânga, reintră în bulevard, făcu rondul la Pache, întoarse. — A, deci nu sunteți bucureștean? Stați la hotel... sunteți în trecere. — Păi, cum... în trecere, sigur. În trecere, marea trecere. Toți suntem în trecere, nene Ostap. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
roate. A telefonat companiei aeriene și a rugat să fie trimis un reprezentant care să discute cu doamna Weinberg la sosirea la New York, să îi explice că el fusese solicitat în ultima secundă și că o ruga să ia un taxi până în Manhattan. Portarul clădirii avea o cheie de la apartament, iar ea trebuia să urce și să îl aștepte acasă. Frau Weinberg a făcut așa cum i se spusese și a găsit rapid un taxi. Șoferul a demarat în viteză și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și că o ruga să ia un taxi până în Manhattan. Portarul clădirii avea o cheie de la apartament, iar ea trebuia să urce și să îl aștepte acasă. Frau Weinberg a făcut așa cum i se spusese și a găsit rapid un taxi. Șoferul a demarat în viteză și, la zece minute după ce porniseră spre centru, a pierdut controlul volanului și s-a izbit frontal de altă mașină. Și el, și pasagera s-au ales cu răni grave. Doctorul Weinberg se afla deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aceea o programare la doctor, iar Harry îl rugase să îi țină locul până se întorcea la serviciu. Nu era o slujbă cu care să te lauzi, a continuat Tom, dar măcar era mai bună decât cea de șofer de taxi, care fusese ocupația lui după ce abandonase studiile postuniversitare și revenise la New York. — Și când a fost asta? l-am întrebat, străduindu-mă să îmi ascund dezamăgirea. Acum doi ani jumate, mi-a spus el. Am absolvit toate cursurile și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
visuri calpe, dusă-i fericirea Și fără-ntors e ziua ce-a trecut Iubirea rătăcită și mărirea: Din tot ce-a fost, doar plâns parc-am avut.“ Purgatoriul Nimeni nu trăiește cu convingerea că destinul său este să devină șofer de taxi, dar în cazul lui Tom, slujba aceasta reprezentase o formă deosebit de chinuitoare de penitență, o modalitate de a deplânge spulberarea celor mai dragi ambiții. Nu ceruse niciodată prea mult de la viață, dar puținul pe care îl așteptase se dovedise a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să o facă. De aceea, părăsise Ann Arbor și se întorsese la New York, un ratat în vârstă de 28 de ani, fără nici cea mai vagă idee încotro se îndrepta sau ce cotitură avea să ia viața sa. La început, taxiul nu a fost mai mult decât o soluție temporară, o măsură de urgență care să-l ajute să achite chiria până își găsea altceva. A căutat timp de câteva săptămâni, dar toate posturile de profesor la școlile particulare erau ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
parte a lui știa că se lasă să alunece pe o pantă descendentă, o alta se gândea că poate slujba asta o să-i facă bine, că, dacă acorda atenție lucrurilor pe care le făcea și motivelor pentru care le făcea, taxiul îl putea învăța lucruri pe care nu le putea afla din nici un alt loc. Nu i-a fost întotdeauna clar care ar fi putut fi acestea, dar, în timp ce bătea bulevardele cu Dodge-ul galben și hodorogit de la cinci după-amiaza la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
curajoase și planuri mărețe de a cuceri lumea. Tom le strica tot cheful cu îndoielile și introspecțiile lui, cu explorările lui obscure în natura realității, cu felul lui ezitant de a fi. Era și-așa rău că era șofer de taxi, dar un șofer de taxi filozof, care purta uniforme de armată sau de marină și avea în zona mijlocului un burdihan umflat era cam mult. Era, desigur, un tip simpatic și nimeni nu avea nimic concret împotriva lui, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a cuceri lumea. Tom le strica tot cheful cu îndoielile și introspecțiile lui, cu explorările lui obscure în natura realității, cu felul lui ezitant de a fi. Era și-așa rău că era șofer de taxi, dar un șofer de taxi filozof, care purta uniforme de armată sau de marină și avea în zona mijlocului un burdihan umflat era cam mult. Era, desigur, un tip simpatic și nimeni nu avea nimic concret împotriva lui, dar nu reprezenta un candidat legitim nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
printr-o perioadă de hibernare, luptându-se orb cu un înger întunecat al disperării, și că, până la urmă, situația se va schimba. Atâta lucru era sigur, chiar dacă Tom însuși nu era conștient de asta. Odată ce va afla, însă, prostia cu taxiul avea să devină pe loc rufăria murdară a zilei de ieri. Lui Tom îi făcea plăcere să stea de vorbă cu Harry, pentru că Harry era un ins simpatic și deschis, un om a cărui conversație vioaie era atât de percutantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se înalță luna în arcul ei și altceva nu mai vezi, doar rotunjimea de un galben strălucitor a astrului, atât de mare că ți se face frică și uiți că trăiești aici, pe pământ, și îți imaginezi că zbori, că taxiul are aripi și că zbori efectiv prin spațiu. Nici o carte nu poate copia toate astea. Vorbesc despre transcendența adevărată, Harry. Când lași timpul în urmă și pătrunzi în adâncimea și profunzimea lumii. Pentru asta nu e nevoie să conduci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
are aripi și că zbori efectiv prin spațiu. Nici o carte nu poate copia toate astea. Vorbesc despre transcendența adevărată, Harry. Când lași timpul în urmă și pătrunzi în adâncimea și profunzimea lumii. Pentru asta nu e nevoie să conduci un taxi, băiatule. Orice vechitură de mașină e suficientă. — Ba nu, e o diferență. Cu o mașină obișnuită, pierzi elementul de trudă, care e esențial pentru întreaga experiență. Oboseala, plictisul, monotonia care te tâmpește. Apoi, din senin, simți brusc un mic impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
urmele lor. Rufus l-a urmat - dar încet, prudent, aproape încremenit de groază. Până să coboare el treptele, Dryer și Trumbell ieșiseră deja din magazin și Harry smucea ușa de la intrare - continuând să hohotească, în continuare pe urmele lor. Un taxi era parcat la bordură, cu motorul și aparatul de taxat mergând, iar cei doi au urcat pe bancheta din spate înainte ca el să îi poată ajunge din urmă. Și-a vânturat pumnul în direcția lor, s-a oprit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
complet scos din minți, a luat-o la goană pe Seventh Avenue cât îl duceau picioarele, izbindu-se de pietoni, clătinându-se, căzând, adunându-se de pe jos, dar fără să se oprească până nu a ajuns la colțul următor și taxiul a dispărut din raza lui vizuală. Rufus a văzut totul de la distanță, urmărind silueta tulbure a lui Harry în timp ce lacrimile i se scurgeau pe chip. În clipa în care Harry se oprea la colț, Nancy Mazzucchelli dădea același colț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
împotriva ta, Gordon. Toată povestea a explodat la cinci minute după ce ați ieșit din anticariatul lui Harry. — Cum adică? — Harry e mort. — Ce? — Harry e mort. A luat-o la fugă după voi pe Seventh Avenue când ați plecat cu taxiul. Efortul a fost prea mare pentru el. I-a cedat inima și a murit acolo, pe stradă. — Nu te cred. — Să mă crezi, prietene. Harry e mort, iar voi l-ați omorât. Săracul Harry, prost a mai fost. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu suc de portocale la aeroport, s-a simțit în stare să vorbească - ceea ce a făcut în următoarele câteva ceasuri, din momentul în care ne-am așezat pe scaune, la poarta de îmbarcare, până în clipa în care am coborât din taxi, în fața casei mele din Brooklyn, în aceeași seară. — E numai vina mea, a spus ea. Mi-am dat seama de mult că așa o să se întâmple, dar am fost prea slabă ca să mă opun, prea timidă ca să lupt. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-ne să ne căsătorim... Într-o zi, m-am dus la New York, să-l văd pe Tom, și trebuie să recunosc că mi s-a părut puțin deprimant. Se îngrășase tare, se lăsase de școală și acum era șofer de taxi, în plus și-a cam pierdut răbdarea cu mine, cel puțin la început. Nu l-am condamnat. Dispărusem atâta vreme, cum să nu fie supărat pe mine? Nu aveam nici o scuză. În tot timpul ăsta, vagabondasem prin California, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nici ziua de naștere a vreuneia din noi. Și din câte știu, Irlanda nu a câștigat vreun meci azi, așa că o să fim o priveliște destul de tristă, împleticindu-ne pe Grafton Street în halul în care suntem. Sugerez să luăm un taxi până la Debbie acasă, unde am putea să mâncăm ceva și să mai deschidem o sticlă de vin. I se pare o idee bună și e de părere să mai sunăm câteva persoane să ni se alăture. Nu prea sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai deschidem o sticlă de vin. I se pare o idee bună și e de părere să mai sunăm câteva persoane să ni se alăture. Nu prea sunt sigură că-mi place ultima parte. Coborâm cu chiu cu vai din taxi la apartamentul lui Debbie din Rathmines, unde colega ei pare puțin uluită să ne vadă așa binedispuse. O cheamă Fiona, lucrează ca agent de relații cu clienții în oraș și i se pare că slujba noastră e foarte frumoasă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Domnului, mâine sunt liberă. O să pot să zac. Acum stau pe scaunul din față. Geamul mașinii e puțin deschis, și Tim îmi mângâie coapsa. Mă bucur că sunt în drum spre casă. Cel puțin m-a scutit să iau un taxi mai târziu. Și oricum, dacă Tim nu ar fi venit cu Shane, eu și Debbie probabil am fi ieșit pe Leeson Street sau altundeva mai târziu. Să alung gândul ăsta... Tim parchează în fața casei mele și se apleacă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se învârte capul. Apăs butonul roșu ca să anunț șoferul că o să cobor, apoi îmi croiesc drum pe scări, împing navetiștii înghesuiți și nervoși și mă dau jos din autobuz. Gata. Acum sunt pe Baggot Street și trebuie să chem un taxi să mă ducă înapoi în oraș ca să mă văd cu Adam. Să nu mă credeți ușor de manipulat. Știu să mă joc de-a inabordabila; doar că acum nu am timp de joacă. Stau ca o idioată pe Baggot Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]