KorAP: Find »[drukola/base=terapeut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...113 >

2,808 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

spus simplu: „Da, sigur!”. Terapeutul - Puteți să închideți ochii, să reluați filmul evenimentului și să mi-l povestiți la prezent, cu detalii despre ceea ce vedeți și ceea ce auziți, ceea ce simțiți, ceea ce spuneți? Pacientul povestește evenimentul și ajunge la scena principală. Terapeutul - Ce spuneți în gând, în acest moment? Xavier - El crede că n-am făcut nimic, că mă mulțumesc să privesc. Terapeutul - Si dacă acest lucru era adevărat, ce ar fi însemnat aceasta pentru dumneavoastră? Terapeutul utilizează metoda săgeții descendente pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
detalii despre ceea ce vedeți și ceea ce auziți, ceea ce simțiți, ceea ce spuneți? Pacientul povestește evenimentul și ajunge la scena principală. Terapeutul - Ce spuneți în gând, în acest moment? Xavier - El crede că n-am făcut nimic, că mă mulțumesc să privesc. Terapeutul - Si dacă acest lucru era adevărat, ce ar fi însemnat aceasta pentru dumneavoastră? Terapeutul utilizează metoda săgeții descendente pentru a duce scenariul mai departe. Xavier - Este o nerecunoaștere a capacităților mele. Terapeutul - Si dacă așa stau lucrurile, ce înseamnă asta

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și ajunge la scena principală. Terapeutul - Ce spuneți în gând, în acest moment? Xavier - El crede că n-am făcut nimic, că mă mulțumesc să privesc. Terapeutul - Si dacă acest lucru era adevărat, ce ar fi însemnat aceasta pentru dumneavoastră? Terapeutul utilizează metoda săgeții descendente pentru a duce scenariul mai departe. Xavier - Este o nerecunoaștere a capacităților mele. Terapeutul - Si dacă așa stau lucrurile, ce înseamnă asta pentru dumneavoastră? Xavier - Că nu exist. Terapeutul - Si dacă era adevărat, ce reprezintă acest

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
am făcut nimic, că mă mulțumesc să privesc. Terapeutul - Si dacă acest lucru era adevărat, ce ar fi însemnat aceasta pentru dumneavoastră? Terapeutul utilizează metoda săgeții descendente pentru a duce scenariul mai departe. Xavier - Este o nerecunoaștere a capacităților mele. Terapeutul - Si dacă așa stau lucrurile, ce înseamnă asta pentru dumneavoastră? Xavier - Că nu exist. Terapeutul - Si dacă era adevărat, ce reprezintă acest lucru pentru dumneavoastră? Xavier - Că am uzurpat postul, că nu sunt demn de încredere, că nu sunt capabil

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ce ar fi însemnat aceasta pentru dumneavoastră? Terapeutul utilizează metoda săgeții descendente pentru a duce scenariul mai departe. Xavier - Este o nerecunoaștere a capacităților mele. Terapeutul - Si dacă așa stau lucrurile, ce înseamnă asta pentru dumneavoastră? Xavier - Că nu exist. Terapeutul - Si dacă era adevărat, ce reprezintă acest lucru pentru dumneavoastră? Xavier - Că am uzurpat postul, că nu sunt demn de încredere, că nu sunt capabil. Terapeutul - Nerecunoașterea capacităților dumneavoastră apare ca fiind elementul central în acest exemplu. Dacă vă concentrați

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Si dacă așa stau lucrurile, ce înseamnă asta pentru dumneavoastră? Xavier - Că nu exist. Terapeutul - Si dacă era adevărat, ce reprezintă acest lucru pentru dumneavoastră? Xavier - Că am uzurpat postul, că nu sunt demn de încredere, că nu sunt capabil. Terapeutul - Nerecunoașterea capacităților dumneavoastră apare ca fiind elementul central în acest exemplu. Dacă vă concentrați asupra acestui sentiment, ce resimțiți fizic? Xavier - ... Mă simt ca și cum aș fi într-un tunel îngust, înconjurat de vid, cu un laț strâns în jurul creierului. Sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
aș fi într-un tunel îngust, înconjurat de vid, cu un laț strâns în jurul creierului. Sunt paralizat și nervos, simt că devin violent. Pacientul își descrie cu exactitate emoția în dimensiunea sa corporală, ceea ce permite amplificare preciziei și intensității acesteia. Terapeutul - Puteți să vă reamintiți când ați resimțit această emoție pentru prima dată? Xavier - ... Da. Terapeutul - Puteți să o revedeți în imaginație și să mi-o descrieți ca și cum ați trăi acest sentiment în prezent? Xavier - ... Sunt așezat pe jos în bucătăria

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Sunt paralizat și nervos, simt că devin violent. Pacientul își descrie cu exactitate emoția în dimensiunea sa corporală, ceea ce permite amplificare preciziei și intensității acesteia. Terapeutul - Puteți să vă reamintiți când ați resimțit această emoție pentru prima dată? Xavier - ... Da. Terapeutul - Puteți să o revedeți în imaginație și să mi-o descrieți ca și cum ați trăi acest sentiment în prezent? Xavier - ... Sunt așezat pe jos în bucătăria bunicilor mei, podeaua este rece. In fața mea, la masă, se află părinții și bunicii

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
masă, se află părinții și bunicii mei. Tatăl meu este în picioare, face inventarul tuturor prostiilor mele din ultima lună. Ceilalți aprobă fără să spună nimic, nimeni nu-mi ia apărarea atunci când acesta spune că nu sunt „bun de nimic”. Terapeutul - Ce simțiți în acest moment? Xavier - Tristețe, nedreptate, o greutate de plumb, sunt paralizat. Terapeutul - Concentrați-vă asupra copilului. Ce-ar dori copilul să spună dacă ar putea? Xavier - „Vorbiți și despre ceea ce fac bine în loc să mă judecați!”. Terapeutul - Ar

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
prostiilor mele din ultima lună. Ceilalți aprobă fără să spună nimic, nimeni nu-mi ia apărarea atunci când acesta spune că nu sunt „bun de nimic”. Terapeutul - Ce simțiți în acest moment? Xavier - Tristețe, nedreptate, o greutate de plumb, sunt paralizat. Terapeutul - Concentrați-vă asupra copilului. Ce-ar dori copilul să spună dacă ar putea? Xavier - „Vorbiți și despre ceea ce fac bine în loc să mă judecați!”. Terapeutul - Ar putea copilul să încerce să spună așa ceva tatălui său? Xavier - (liniște). Nu, nu poate. Terapeutul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nimic”. Terapeutul - Ce simțiți în acest moment? Xavier - Tristețe, nedreptate, o greutate de plumb, sunt paralizat. Terapeutul - Concentrați-vă asupra copilului. Ce-ar dori copilul să spună dacă ar putea? Xavier - „Vorbiți și despre ceea ce fac bine în loc să mă judecați!”. Terapeutul - Ar putea copilul să încerce să spună așa ceva tatălui său? Xavier - (liniște). Nu, nu poate. Terapeutul - Puteți, adult fiind, să intrați în scenă intervenind și să vorbiți în locul copilului? Xavier - (liniște). Nu, nu pot. Terapeutul - Ați fi de acord să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Terapeutul - Concentrați-vă asupra copilului. Ce-ar dori copilul să spună dacă ar putea? Xavier - „Vorbiți și despre ceea ce fac bine în loc să mă judecați!”. Terapeutul - Ar putea copilul să încerce să spună așa ceva tatălui său? Xavier - (liniște). Nu, nu poate. Terapeutul - Puteți, adult fiind, să intrați în scenă intervenind și să vorbiți în locul copilului? Xavier - (liniște). Nu, nu pot. Terapeutul - Ați fi de acord să mă lăsați să intru în scenă pentru a mă ocupa de copil? Xavier - Da. Terapeutul - Imaginați

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fac bine în loc să mă judecați!”. Terapeutul - Ar putea copilul să încerce să spună așa ceva tatălui său? Xavier - (liniște). Nu, nu poate. Terapeutul - Puteți, adult fiind, să intrați în scenă intervenind și să vorbiți în locul copilului? Xavier - (liniște). Nu, nu pot. Terapeutul - Ați fi de acord să mă lăsați să intru în scenă pentru a mă ocupa de copil? Xavier - Da. Terapeutul - Imaginați-vă că sunt acolo, intervin, pun mâna pe umărul copilului, îl privesc pe tatăl său și îi spun: „Incetați

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
poate. Terapeutul - Puteți, adult fiind, să intrați în scenă intervenind și să vorbiți în locul copilului? Xavier - (liniște). Nu, nu pot. Terapeutul - Ați fi de acord să mă lăsați să intru în scenă pentru a mă ocupa de copil? Xavier - Da. Terapeutul - Imaginați-vă că sunt acolo, intervin, pun mâna pe umărul copilului, îl privesc pe tatăl său și îi spun: „Incetați să-l judecați, observați-i mai degrabă calitățile”. Terapeutul vorbește tăios și repetă cuvintele de mai multe ori. Terapeutul - Cum

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
intru în scenă pentru a mă ocupa de copil? Xavier - Da. Terapeutul - Imaginați-vă că sunt acolo, intervin, pun mâna pe umărul copilului, îl privesc pe tatăl său și îi spun: „Incetați să-l judecați, observați-i mai degrabă calitățile”. Terapeutul vorbește tăios și repetă cuvintele de mai multe ori. Terapeutul - Cum reacționează tatăl său? Xavier - Este mirat, pare descumpănit. Terapeutul - Ce spune sau ce gândește? Xavier - „Nu este adevărat, nu-l judecăm, îl iubim, este pentru binele său”. Terapeutul - Ce

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Da. Terapeutul - Imaginați-vă că sunt acolo, intervin, pun mâna pe umărul copilului, îl privesc pe tatăl său și îi spun: „Incetați să-l judecați, observați-i mai degrabă calitățile”. Terapeutul vorbește tăios și repetă cuvintele de mai multe ori. Terapeutul - Cum reacționează tatăl său? Xavier - Este mirat, pare descumpănit. Terapeutul - Ce spune sau ce gândește? Xavier - „Nu este adevărat, nu-l judecăm, îl iubim, este pentru binele său”. Terapeutul - Ce simte copilul acum? Xavier - Se ridică și surâde, se simte

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pe umărul copilului, îl privesc pe tatăl său și îi spun: „Incetați să-l judecați, observați-i mai degrabă calitățile”. Terapeutul vorbește tăios și repetă cuvintele de mai multe ori. Terapeutul - Cum reacționează tatăl său? Xavier - Este mirat, pare descumpănit. Terapeutul - Ce spune sau ce gândește? Xavier - „Nu este adevărat, nu-l judecăm, îl iubim, este pentru binele său”. Terapeutul - Ce simte copilul acum? Xavier - Se ridică și surâde, se simte mai bine. Ipoteze După discuții și sinteză, terapeutul și pacientul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
calitățile”. Terapeutul vorbește tăios și repetă cuvintele de mai multe ori. Terapeutul - Cum reacționează tatăl său? Xavier - Este mirat, pare descumpănit. Terapeutul - Ce spune sau ce gândește? Xavier - „Nu este adevărat, nu-l judecăm, îl iubim, este pentru binele său”. Terapeutul - Ce simte copilul acum? Xavier - Se ridică și surâde, se simte mai bine. Ipoteze După discuții și sinteză, terapeutul și pacientul emit împreună ipoteza că schema principală este carența afectivă: strategia experiențială identifică emoția carențială ca fiind cea mai reprezentativă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pare descumpănit. Terapeutul - Ce spune sau ce gândește? Xavier - „Nu este adevărat, nu-l judecăm, îl iubim, este pentru binele său”. Terapeutul - Ce simte copilul acum? Xavier - Se ridică și surâde, se simte mai bine. Ipoteze După discuții și sinteză, terapeutul și pacientul emit împreună ipoteza că schema principală este carența afectivă: strategia experiențială identifică emoția carențială ca fiind cea mai reprezentativă pentru ceea ce pacientul resimte cel mai adesea în prezent. Intr-o manieră corolară dar secundară, schema conține abandonul, care

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
carența afectivă. Exigența crescută (a fi perfect pentru a evita critica și pentru a fi susținut) și inhibiția emoțională (self-control pentru a evita critica) sunt postulate ca fiind scheme de compensare a primei scheme destinate să evite activarea schemei carențiale. Terapeutul și pacientul revăd apoi mecanismele de coping. Impreună cu pacientul, el reexaminează aceste coping-uri în legătură cu diferitele aspecte ale istoriei pacientului. Relația cu femeile Terapeutul și pacientul examinează relația pacientului cu femeile: Xavier a trăit rupturi brutale și a întâlnit adesea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sunt postulate ca fiind scheme de compensare a primei scheme destinate să evite activarea schemei carențiale. Terapeutul și pacientul revăd apoi mecanismele de coping. Impreună cu pacientul, el reexaminează aceste coping-uri în legătură cu diferitele aspecte ale istoriei pacientului. Relația cu femeile Terapeutul și pacientul examinează relația pacientului cu femeile: Xavier a trăit rupturi brutale și a întâlnit adesea femei dependente de alcool sau instabile. După discuție, ei formulează ipoteza că schemele principale sunt, în acest domeniu, carența afectivă (teamă de a nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
al relației. Efectul de întărire a schemei este materializat prin intermediul tehnicii cercurilor vicioase. Pentru Xavier, abordarea femeilor este o problemă dificilă. El are nevoie să fie repede recunoscut, chiar admirat, prea multă independență din partea partenerei sale îl indispune. Impreună cu terapeutul, acesta evidențiază coping-ul de compensare: el își controlează într-un mod excesiv partenera, trăirile acesteia, într-o primă etapă, sub forma unei atenții protectoare, apoi ca și cum efortul ar fi o povară, situație care îl determină să se detașeze, generează conflicte

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ruptură, confirmându-i astfel schema: Xavier este „destinat” să nu primească manifestări de recunoștință și să fie abandonat. Figura 4. Coping neadaptat: relațiile anterioare Schema carenței/ abandonului Supracontrol al relației Ruptură Conflict și/sau minciună Sentiment de sufocare din partea partenerei Terapeutul și pacientul evidențiază, de asemenea, modul în care o strategie de coping neadaptat îl determină pe Xavier să aleagă partenere instabile și dependente. In urma participării la o serată organizată pentru a face cunoștință cu o eventuală parteneră, Xavier povestește

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
la o serată organizată pentru a face cunoștință cu o eventuală parteneră, Xavier povestește că, în ceea ce-l privește, doar o singură femeie dintre cele prezente era „frumoasă”, dar că, din nefericire... era o persoană care consuma alcool. Impreună cu terapeutul, el își dă seama atunci că, pentru a compensa sentimentul de proastă dispoziție, apelează la „marele joc”, la care cealaltă persoană nu participă. Reacția imediată pozitivă a celeilalte persoane, așa după cum speră el, îi oferă un sentiment de siguranță și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
compensa sentimentul de proastă dispoziție, apelează la „marele joc”, la care cealaltă persoană nu participă. Reacția imediată pozitivă a celeilalte persoane, așa după cum speră el, îi oferă un sentiment de siguranță și îl determină să o considere „drăguță” și atrăgătoare. Terapeutul formulează ipoteza că femeia independentă are mai mare șansă să reacționeze cu neîncredere. Figura 5. Coping neadaptat: relație tip cu o femei „independentă” Schema carenței/ abandonului Supracontrol al relației Ruptură directă Pacient cu proastă dispoziție Reacție de neîncredere pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]