KorAP: Find »[drukola/base=testament & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...360 >

8,991 matches

Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399

pp. 149-164. Von Balthasar, H.U., Parole et mystère chez Origène, Paris, 1957. Weinrich, W.C., „Antichrist in the Early Church”, în Concordia Theological Review, 49, 1985, pp. 135-147. Wilson, J.C., „The Problem of the Domitianic Date of Revelation”, în New Testament Studies, 30, 1993, pp. 587-605. Yarbro Collins, A., The Combat Myth in the Book of Revelation, Missoula, 1976. Yarbro Collins, A., „The Early Christian Apocalypse”, în Apocalypse : The Morphology of a Genre, J. J. Collins (éd.), Semeia, 14, 1979. Yarbro

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
a fost retipărită în 1999 la Atlanta, cu o introducere de D. Frankfurter, pp. III‑XVIII. Wilhelm Bousset (născut în 1865) face parte din religionsgeschichtliche Schule, un grup de cercetători protestanți din Göttingen care își propunea studiul Vechiului și Noului Testament în contextul mai larg al istoriei religiilor. Este vorba de o abordare comparatistă, menită să aducă, pe de o parte, o lumină nouă asupra datelor biblice, și, pe de altă parte, să pună capăt dogmatismului „bătrânicios” al Bisericii. Din grup

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
viziunea lui G. von Rad, „cele patru animale ar reprezenta lumea în ansamblul ei, asemenea celor patru fluvii paradisiace din Gen. 2,10 sq. sau celor patru coarne de care se vorbește în Zah. 2,1” (Théologie de l’Ancien Testament, Paris, t. 2, p. 280, apud A. Lacocque, Le Livre..., p. 100). . „Sur les quatre bêtes de Daniel 7”, pp. 5‑13. . Apud M. Delcor, Le Livre..., p. 145. . În legătură cu această identificare, vezi Or. sib. III, vv. 388‑400. . Imaginea

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
6,14‑16. . Această expresie apare și în Ioan 17,1 cu referire la Iuda. Genitivul poate fi atât obiectiv, cât și subiectiv: personajul malefic va provoca distrugeri și va fi distrus la rândul său. . Foerster, Theologischen Wörterbuch zum Neuen Testament, vol. 8, pp. 173‑174. . Există trei modalități de traducere a acestei expresii: „omul fără de lege”, „omul nelegiuirii” și „omul nedreptății”. . Testi sull’Anticristo, vol. 1, p. 79. . „Le caractère eschatologique du devoir missionnaire et de la conscience apostolique de saint

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
douze patriarches, text tradus, prezentat și adnotat de M. Philonenko, ibidem, Paris, pp. 857‑876. . În legătură cu aceasta, cf. M. Pesthy, „Logismoi origéniens - logismoi évagriens”, publicată în Origeniana octava, lucrare ce urmărește evoluția celor opt „gânduri rele” în perioada delimitată de Testamentele celor doisprezece patriarhi și primele sinteze creștine. . Écrits intertestamentaires, pp. 817‑826. . Ibidem, pp. 833‑857. . Ibidem, pp. 876‑883. . G.K. Beale a aprofundat acest subiect în cartea Use of Daniel in Jewish Apocalyptic Literature and in the Revelation of

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Bornkamm, „Die Composition der apokaliptischen Visionen in der Offenbarung Johannis”, în Studien zu Antike und Urchristentum, 1959, pp. 204‑222; J. Lambrecht, „A Structuration of the Revelation”, în J. Lambrecht (ed.), L’Apocalypse johannique et l’apocalypse dans le Nouveau Testament, Gembloux, 1980, pp. 77‑104; U. Vanni, La struttura dell’Apocalisse, ed. a II‑a, Brescia, 1980. Am tratat aceste probleme în volumul Apocalipsa lui Ioan și literatura apocaliptică iudeo‑creștină, București, 1998, prilej cu care am prezentat de asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
n.t.). . F.D. Mazzaferri, The Genre of the Book of Revelation from a Source‑Critical Perspective, Berlin, New York, 1989, apud Jenks, Origins..., pp. 231‑232. Vezi de asemenea, J.C. Wilson, „The Problem of the Domitianic date of Revelation”, în New Testament Studies, 30, 1993, pp. 587‑605. . Încă din 1984, într‑o serie de studii grupate în volumul Crisis and Catharsis: the Power of the Apocalypse, A.Y. Collins a contestat teza tradițională potrivit căreia Apocalipsa ar fi fost redactată în timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
de Saint Jean, Geneva, 2000. . E. Corsini, Apocalisse prima e dopo, Torino, 1981 (trad. fr., L’Apocalypse maintenant, Paris, 1984). . Pentru acest subcapitol, L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 122‑129; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 260‑282; A.A. Trites, The New Testament Concept of Witness, Cambridge, 1977. . Iez. 40,3-42,20. . Există două interpretări principale ale primelor versete din acest capitol. Potrivit primei interpretări (literale), Ioan s‑ar referi la convertirea iudeilor; potrivit celeilalte (alegorice), ar fi vorba mai curând de diferitele

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Dumnezeu va veni cu mânie mare asupra îngerilor săi, cei pe care i‑a trimis pe pământ. Va da poruncă să se desfacă puterea lor și să fie puși în lanțuri în adâncurile pământului” (trad. fr. A. Caquot). . De exemplu, Testamentul lui Dan 5, 10‑13; Testamentul lui Simeon, 6, 6; Urcarea la cer a lui Moise 10, 1; Cartea Jubileelor 23, 29. Pentru alte informații, vezi „Introducerea” lucrării de față. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 142‑169; P. Prigent, Apocalypse..., pp.

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
asupra îngerilor săi, cei pe care i‑a trimis pe pământ. Va da poruncă să se desfacă puterea lor și să fie puși în lanțuri în adâncurile pământului” (trad. fr. A. Caquot). . De exemplu, Testamentul lui Dan 5, 10‑13; Testamentul lui Simeon, 6, 6; Urcarea la cer a lui Moise 10, 1; Cartea Jubileelor 23, 29. Pentru alte informații, vezi „Introducerea” lucrării de față. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 142‑169; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 307‑330. . În concepția lui Peerbolte

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
23, 29. Pentru alte informații, vezi „Introducerea” lucrării de față. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 142‑169; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 307‑330. . În concepția lui Peerbolte, cele trei personaje malefice ale Apocalipsei fac trimitere la duhurile lui Beliar, menționate de Testamentele celor doisprezece patriarhi, de care am vorbit în subcapitolul dedicat epistolelor lui Ioan. . 1 Enoh 10, 4. . Referitor la acest subiect, vezi dosarul prezentat de P. Prigent, Apocalypse..., pp. 323‑325. „Printre practicile teurgice”, notează el, „una din cele mai

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
1924, pp. 289‑290, apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 149.) . Adu. haer. V, 29, 1. . Apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 151. . The Book of Revelation, Londra, 1974, pp. 207‑208, apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 153. . Scena face trimitere la Testamentele celor doisprezece patriarhi și mai ales la Testamentul lui Ruben 2, 2; Testamentul lui Issahar 7, 7; Testamentul lui Beniamin 3, 3‑4. . Sensul acestui cuvânt nu este foarte clar. S‑au propus mai multe soluții, printre care: 1) Cuvântul

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
p. 149.) . Adu. haer. V, 29, 1. . Apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 151. . The Book of Revelation, Londra, 1974, pp. 207‑208, apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 153. . Scena face trimitere la Testamentele celor doisprezece patriarhi și mai ales la Testamentul lui Ruben 2, 2; Testamentul lui Issahar 7, 7; Testamentul lui Beniamin 3, 3‑4. . Sensul acestui cuvânt nu este foarte clar. S‑au propus mai multe soluții, printre care: 1) Cuvântul ar reprezenta transcrierea greacă a unei expresii ebraice

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
29, 1. . Apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 151. . The Book of Revelation, Londra, 1974, pp. 207‑208, apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 153. . Scena face trimitere la Testamentele celor doisprezece patriarhi și mai ales la Testamentul lui Ruben 2, 2; Testamentul lui Issahar 7, 7; Testamentul lui Beniamin 3, 3‑4. . Sensul acestui cuvânt nu este foarte clar. S‑au propus mai multe soluții, printre care: 1) Cuvântul ar reprezenta transcrierea greacă a unei expresii ebraice însemnând „muntele Meggido”. În literatura

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Antecedents..., p. 151. . The Book of Revelation, Londra, 1974, pp. 207‑208, apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 153. . Scena face trimitere la Testamentele celor doisprezece patriarhi și mai ales la Testamentul lui Ruben 2, 2; Testamentul lui Issahar 7, 7; Testamentul lui Beniamin 3, 3‑4. . Sensul acestui cuvânt nu este foarte clar. S‑au propus mai multe soluții, printre care: 1) Cuvântul ar reprezenta transcrierea greacă a unei expresii ebraice însemnând „muntele Meggido”. În literatura anterioară Noului Testament nu este

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
7, 7; Testamentul lui Beniamin 3, 3‑4. . Sensul acestui cuvânt nu este foarte clar. S‑au propus mai multe soluții, printre care: 1) Cuvântul ar reprezenta transcrierea greacă a unei expresii ebraice însemnând „muntele Meggido”. În literatura anterioară Noului Testament nu este menționată decât o „câmpie” cu acest nume (2Cron. 35,22; Zah. 12,11). De aici, s‑a ajuns să se creadă că este vorba de muntele Carmel, care ar fi avut legătură cu cetatea Meggido. 2) Cuvântul reprezintă

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
D. Fluser, „The Apocryphal Book of Ascensio Isaiae and the Dead Sea Sect”, în Israel Exploration Journal, 3, 1953, pp. 30‑47; M. Philonenko, „Le Martyre d’Esaïe et l’Histoire de la secte de Qoumrân”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de la Mer Morte, I, Paris, 1967, pp. 1‑10. . Iată în ce manieră prezintă autorul modul de viață al acestei comunități cu totul speciale: „Purtau cu toții veșminte de sac și erau cu toții profeți; nu aveau nimic personal, erau

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Tiranul eshatologic va respinge mesajul universalist al lui Cristos, concentrând mesajul său naționalist în mod exclusiv la cetatea Ierusalimului. În legătură cu aceasta, cf. lucrările lui B. Rigaux, L’Antéchrist et l’opposition au royaume messianique dans l’Ancien et le Nouveau Testament, Paris și Gembloux, 1932, și S. Heid, Chiliasmus und Antichrist‑Mythos, Bonn, 1993. . A se vedea, spre exemplu, IV, 4, 1. . Unul din cele mai puternice argumente invocate de Irineu în sprijinul acestei idei este cel referitor la îngerul Gavriil

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
i‑a adus Mariei vestea cea bună despre venirea vizibilă și despre întruparea lui Cristos, atunci se arată în chipul cel mai limpede că nu este decât un singur și același Dumnezeu”. Despre văduvia cetății Ierusalimului, cf. Is. 49,21; Testamentul lui Dan 5, 13; Psalmii lui Solomon 2, 20‑22. . P. Geoltrain, La Bible. Écrits intertestamentaires, Paris, 1987, nota 26, p. 1440. . Cf. de asemenea 5 Ezdra 2,1‑32. Ierusalimul pământesc spune copiilor săi: „V‑am crescut cu bucurie

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
I, La Genèse, pp. 307‑308. . Le benedizioni di Giacobbe, Roma, 1982, p. 19. . 4 Q Patr. Bless. I, 1; 1; 1 Q Ben. V, 27‑29; apud Simonetti, Introduzione, op. cit., p. 19. . Simonetti, op.cit., p. 20. Înaintea lui Hipolit, Testamentele celor doisprezece patriarhi dăduseră deja o interpretare mesianică și sacerdotală figurilor lui Levi, Simeon, Dan, Iosif și Beniamin (Test. lui Levi 16, 1‑5; Test. lui Dan 5, 6; Test. lui Bnm.. 3, 8; 11, 1). . În perioada ulterioară lui

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Matthaei Mt. 22.34‑27.63, ed. E. Klostermann, Origenes Werke, vol 11 [Die greichischen christlichen Schriftsteller, 38.2, Leipzig, 1933]. . Com. Mt. 33. . Potrivit spuselor lui Pseudo‑Tertulian, Dositei a fost un eretic iudaizant care nega inspirația profeților Vechiului Testament (Adu. omnes haer. 1). Omiliile pseudo‑clementine (2, 24) îl asociază cu Ioan Botezătorul și îl consideră dascălul lui Simon Magul. El s‑ar fi prezentat ca Taheb, un mesia al samaritenilor. . Com. Mt. 33. Traducerea pasajelor din Com. Mt.

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
deoarece rolul pe care îl joacă aici Anticrist este foarte redus. În legătură cu tradiția iudaică a celor zece (sau nouă și jumătate) triburi pierdute, cf. 2Rg. 17,1‑6; 2Bar. 77‑87; 4Ezr. 13,40‑50; Martiriul lui Isaia 3, 2; Testamentul lui Neftali 6, 6‑7. Commodian revine asupra temei „poporului ascuns” în Instructions I, 42: De populo absconso sancto omnipotentis Christi dei uiui. Pentru mai multe detalii, cf. Anexa 1, „«Poporul cel sfânt ascuns» din scrierile lui Commodian și tradiția

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Lyonului. Apocalipsa nu figurează în canonul acceptat de Eusebiu, care se face ecoul hotărârilor sinodului de la Niceea. În H.E. III, 25, 1‑7, el vorbește de trei tipuri de texte: homologoumena (unanim acceptate), antilegoumena (controversate) și notha (necanonice). Canonul Noului Testament, prezentat de acesta împăratului Constantin, nu cuprinde Apocalipsa; ea este totuși enumerată printre homologoumena. Se pare că el a fost influențat în această privință de Lucian al Antiohiei care nu admitea canonicitatea Apocalipsei și a epistolelor 2 Petru, 2 și

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
și Iuda. Eusebiu lărgește totuși „Noul Testament cel Mic” antiohian, incluzând aici epistolele contestate. Se pare că Apocalipsa a fost reintegrată în canonul Bisericilor din Asia Mică în momentul condamnării lui Lucian și Eusebiu ca arieni. Așa cum putem vedea, canonul Noului Testament acceptat de Chiril coincide cu al lui Eusebiu al Cezareii. Cf. G.J. Reid, „Canon of the New Testament”, în Catholic Encyclopedia, New York, 1908, vol. III. . Respingând Apocalipsa, Chiril respinge implicit toate pasajele din Cartea lui Daniel reluate în viziunea ioanică

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
fost reintegrată în canonul Bisericilor din Asia Mică în momentul condamnării lui Lucian și Eusebiu ca arieni. Așa cum putem vedea, canonul Noului Testament acceptat de Chiril coincide cu al lui Eusebiu al Cezareii. Cf. G.J. Reid, „Canon of the New Testament”, în Catholic Encyclopedia, New York, 1908, vol. III. . Respingând Apocalipsa, Chiril respinge implicit toate pasajele din Cartea lui Daniel reluate în viziunea ioanică. . Ideologia monastică va aduce un corectiv acestei viziuni. Pentru călugări fiecare clipă a vieții lor este o confruntare

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]