3,082 matches
-
romanelor lui Anton Holban, moartea, este demitizată, demontată, iar mecanismul psihologic al seducției ieftine este prezentat în toata goliciunea sa. Naratorul își dă seama că variațiunile pe aceeași temă pot atrage surâsul cititorilor: „Ideea morții a devenit pentru mine un tic. Apare cu ocazia întâmplărilor cele mai diferite, și astfel o amestec printre chestiunile neînsemnate și-i micșorez gravitatea. Unii surâd când eu pornesc mereu aceleași obsesii, ca și cum aș da din cap tot timpul sau aș strâmba din ochi și din
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
e imposibil de explicat, însă el aruncă o umbră definitivă asupra lui Sandu, conștiință narativă vidă, lipsită de capacitatea empatică de a se substitui personajului său feminin. Din pseudo-jurnalul acestuia gesturile feminine ale Irinei sunt îndepărtate sau sunt transformate în ticuri. Eroul provoacă zilnic certuri doar pentru plăcerea împăcărilor, iar una din scenele de posesiune aduce mai curând cu un viol. “Prima victimă a lucidității lui Sandu, a propensiunii sale către analiză este, bineînțeles, Irina: <<E curios cu ce luciditate și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nefast, povestind tuturor boala și înmormântarea fetei. Sandu se folosește în mod egoist de posibila moarte a lui Viky, pe când mama, prin reconstituire, caută să-și aline o durere. Sigmund Freud denumește acest proces psihologic “travaliul doliului”. Ioana are toate ticurile sufletești ale lui Sandu, chiar dacă s-a despărțit de el, încearcă chiar să-și educe noul amant. Deși se prezintă pe sine ca fiind un bărbat fără prejudecăți burgheze, drept un intelectual cu concepții libertine care respinge limitele impuse de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
-ne tu cum ați copiat la istorie. Atunci tânărul de douăzeci și doi de ani începea să depene istoria naivității profesorului de istorie, pe care-l descria cu destul umor, înșelat de un grup de școlari isteți, care, știindu-i ticurile, făcuseră de acasă atâtea teze câte subiecte li se puteau da cu probabilitate. Aglae râdea cu mult haz și privea matern G. Călinescu pe Titi. Felix chema adesea la plimbare în oraș pe Titi, și întîia oară acesta urmă cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
G. Călinescu - Titi, mă ierți că te-ntrerup, parcă s-a răcorit, nu vrei să pun o haină pe tine? Nu vreau să răcești! Sau: - Am să-ți cumpăr mâine alt guler. Văd eu cum te strânge. Ai să capeți tic, tot sucind capul. Aglae se informă amănunțit asupra familiei ei, punîndu-i chestiuni pe față, judecătorește: "Trăiesc părinții, cu ce se ocupă, frații unde-și au serviciul, ce școală a urmat, are ce-i trebuie în casă?" etc. Ana răspunse la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Asupra unei astfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea ei îl paraliza. Oricât compararea i se părea jignitoare, se gândea la Georgeta. Aceea părea și ea emancipată, liberă în mișcări, protectoare și avea și ea detestabilul tic de a-l apuca de bărbie ca pe un copil. Și, cu toate acestea, în ochii ei se citeau o totală neîncredere în puterile ei feminine și un respect nesfârșit pentru bărbat. Nimic în purtarea Otiliei nu era agresiv sau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atrage, te amuză, te farmecă, te subjugă estetic, îți dă o plăcere pur intelectuală, gratuită, ludică, joc din ce în ce mai plictisitor, mai steril, când e reluat. Comicului tehnic al romanului adăugîndu-i-se comicul propriu al eroilor: toți sunt personaje de comedie caragialescă, având ticurile, resorturile mecanice ale eroilor caragialești, numai că - deosebindu-se de autorul Scrisorii pierdute - humorul călinescian s-a eliberat de veninul satiric, de cuțitul nemilos al zeflemistului, care avea o atât de vie conștiință a moravurilor. Caragiale e un nervos și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații s-a lăsat antrenat ! Ia un alt plic, îl deschide afundându-se în lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și mai repede, clipește din ochiul stâng : un tic survenit în ultima vreme în momentele de încordare nervoasă, atunci când altceva decât voința lui îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și un fiu, mai puțin... Ar putea totuși să-mi fie fiu, aș putea spune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi întrebată, ar răspunde că merge să se prepare pentru sindrofie. Din păcate însă, deschide și închide ușa, fără ca nimeni să o întrebe nimic. Poate chiar fără ca nimeni să o observe ? S-a lăsat o liniște atât de mare, încât tic tacul pendulei, apoi scârțâitul pantofilor domnului Ialomițeanu se aud deslușit. Acesta a părăsit colțul șemineului și, apropiindu-se de gheridon, se adresează numai Profesorului : — Totuși, există și pentru lucrurile mai ieșite din comun o explicație... Astfel încât și această impardonabilă vizită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se degradă pe ea însăși la una [mai] curioasă, degradând printr-asta si artă [și] artiști. Căci actori și public stau [într-o] influențare așa de reciprocă, în[cît] se poartă și ridică reciproc. [Un] public înstrămat de entuziasmul [artis]tic, răsfățat d-a nu se abandona cu totul în creațiunile cele mari a spiritelor puternice, care nu (urmărește) caută decât pierdere de vreme și o neactivitate dul[ce] trebuie neapărat să-l înșele pe artist în el însuși și să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
colegii tăi de la Moravuri Își amintește că erai neobișnuit de agitat În timpul cazului porno și că absentai de la sediu perioade neobișnuit de lungi de timp. Vrei să-mi reasamblezi toate piesele astea, Jack? Vinovat pe toate planurile. Știa că are ticuri nervoase, că rămîne cu gura căscată, clipește din ochi și tresare necontrolat. — Cum... mama... dracului ai...? Nu contează. Să aud cum interpretezi tu ce vreau eu. Jack Își trase răsuflarea. — Bun, așa e. L-am urmărit pe Bud White. Dud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Noica. Îmi spune că o simte ca pe adevărata lui casă. "Dorm cu capul dincoace (îmi arată opusul ferestrei). Scriu pe pat, rezemat de pernă. Cărțile mi le așez pe măsuță și pat." Îi place să aibă subsoluri artizanale, ticuri de meseriaș în meseria asta fără unelte și aparate a filozofiei. Alegerea camerei mele la hotel este o încîntare. Sânt invitatul lui, de fapt al lui Goethe, îmi repetă întruna. (Mai are 5 000 de lei din Despărțirea de Goethe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de dimineață, cu unt și brânză topită "Olanda", îl întreb pe Noica cum de reușește un permanent up to date, cum de are sunetul ultimelor lucruri, mărunte chiar; de unde capacitatea de a decoda oameni și situații străine în fond de ticurile generației lui. Am atenția ultimă, despre care vorbea Goethe, și plierea necesară față de l'autre. Detașarea bună nu e niciodată distanță și dispreț." - "Pînă unde merge supunerea față de ființa altuia?" - "Nu până la anularea ta. Mi-aduc aminte că Cioran, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un ștrengar când mă vede speriat la gândul că s-ar putea rostogoli de pe trunchi. Sîntem toți animați și destinși, și totul are un aer aproape frivol raportat la atmosfera dens-culturală pe care Noica o întreține de obicei în jurul său. Ticurile de conexiune culturală sânt însă permanente și chiar când spune "anecdote tantrice", ambalajul este tot cultural. "Pe un romanist englez - ne spune - îl fascinau numele românești. "Ce frumos sună Ion și Mărie!" îmi mărturisea englezul." Apoi ne spune anecdota cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că am depășit faza proiectelor goale. La antici, vom merge pe terminologie greacă. După un an și jumătate, secolul 20 și Orient. Mâine discutăm proiectul cu Noica. Mă gândesc câtă nevoie am de gândire orientală pentru o metodologică dezvățare de ticurile specifice intelectului analitic european, dihotomizant până la exasperare. Două autocorecții europene: "rațiunea" din sistemul lui Hegel și hermeneutica recuperantă de originaritate a lui Heidegger. Marți, 11 octombrie 1977 Am terminat capitolul despre Cassirer și mâine plecăm din Păltiniș. Dimineața îmi recitesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
literare, "eterna reîntoarcere a aceluiași" sau "supraomul" rămânând grevate de un iremediabil kitsch metafizic. Dar ce îi rămâne să facă aceluia care se excomunică astfel din ținutul filozofiei? Care trăiește o apostazie clandestină, mimând în continuare în public morga și ticurile unei deprinderi în al cărei prestigiu el însuși nu mai crede? M-am agățat de Heidegger (și de traducerea lui) ca de o ultimă garanție a faptului că jurământul de credință pe care-l făcusem în tinerețe nu fusese călcat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei biblioteci este cel mai adesea o capcană, o entorsă, Ersatz-ul unei împliniri culturale, cortina trasă peste o impostură. Situată în regiunea incertă dintre ustensil, trofeu, decorație și mărturie, biblioteca, asociată cu posesorul ei, poate deopotrivă dezvălui și masca: un tic cultural, traseul unei formări, o aspirație îngropată, direcția unei pasiuni, bulimie, lene sau prostie, un proiect amânat la nesfârșit, un crez prăbușit. În sine, o bibliotecă nu garantează nimic. Ea sugerează doar, atunci când e anume arătată, o respectabilitate smulsă celuilalt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
umărul stâng se zbătea la intervale regulate ca și cum ar fi schițat la nesfârșit o tentativă ratată de zbor. Pleoapele, la rândul lor, păreau uneori că uită să se deschidă și trebuiau ajutate de o scurtă torsiune a gâtului. Toate aceste ticuri, îngemănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanța zborului interzis îndeobște muritorilor, îi dădeau lui Irinel aerul unei zeițe nevrozate, căzute din paradisul Scenei. În 1983, când au venit amândoi în Germania, au petrecut un sejur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
om mare, ca să dea lucrurilor nume atît de ciudate, dar ce-i drept nu era departe de toate astea. Și Julius era martor. Îl birui curiozitatea cînd Îl auzi pe Cano că șoptea ceva ori de cîte ori atingea ceva, tic, cu crenguța. Julius murea de curiozitate. Poate că nu trebuia să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala, dar Își aminti că astea erau cuvintele pe care i le spusese Juan Lucas și atunci Își băgă imediat nasul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l vadă Cano. Uite-l că vine. Atinse glastra aflată la trei metri de bancă și-i spuse cățeluș; Își continua drumul spre copac, dar mai Înainte ajunse la conducta cu o țeava care ieșea din pămînt ca o plantă, tic, o atinse cu crenguța, Îi spuse pisică și se apropie și mai mult ajungînd În dreptul unei tufe de trandafiri sădiți de maica stareță. Se opri să-i privească. Tufa era plină de flori și Cano Începu să le atingă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se apropie și mai mult de copacul unde Julius nu mai putea sa stea ascuns fiindcă mai mult ca sigur avea să vină să-l atingă Dar În drumul lui era o bancă, și Cano o privi cîteva clipe și tic, Îi spuse casă, și pe bancă era un păianjen și-l atinse cu crenguța, dar imediat ridică piciorul ca să-l strivească mai Înainte ca păianjenul să poată fugi, Îi spuse Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara În timp ce-l strivea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
4) Noua configurație a puterii se exprimă în noua sectorizare a economiei (Bell) în care majoritatea populației ocupate se concentrează în sectorul V (serviciile informatice) și subsectorul „a” din sectorul II (subramurile industriale ale cunoașterii de vârf: automatizarea, robotizarea, electronica, TIC etc.). 5) Direcțiile strategice ale dezvoltării devin acum cercetarea, învățământul, inovarea-dezvoltarea, managementul, deciziile politice luate pe baza cunoașterii, culegerea - prelucrarea - difuzarea informației. Căutând a prezenta operațional noua configurație a structurii sociale pe axul conducerii, prin cunoaștere, vom arăta: factorul social
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ai societății în formare. Să asigurăm transferul de cunoaștere spre actorii sociali principali Pentru a fi „activă”, cunoașterea trebuie însușită de oameni, trebuie să devină „cunoaștere tacită” încorporată în „corpul oamenilor”. Cunoașterea explicită (din cărți, reviste, teorii, documente, brevete, protocoale, TIC etc.) nu poate avea nici un efect practic dacă nu trece în cunoaștere tacită (cunoștințe, comportamente, know-how, deprinderi, adeziuni valorico-normative, experiențe etc.). Cunoașterea tacită mai este prezentată operațional pe următoarele dimensiuni: a ști, a ști să faci, a ști să trăiești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
produs servicii tehnologie de proces Inovare diviziunea muncii organizațională în resursele umane managerială În mare măsură, inovațiile netehnologice sunt o direcție importantă (accesibilă prin aceea că necesită fonduri reduse, dar afectează mult oamenii) la dispoziția managementului. A folosi corect oportunitățile TIC Tehnologiile informației și ale comunicării (TIC) se corelează direct cu societatea condusă prin cunoaștere prin aceea că ele reprezintă „vârful de lance” a ceea ce se numește tehnologiile intelectuale. Față de vechile tipuri de tehnologii (ale „corpului”, mecanice, sociale, ale „naturii”), „tehnologia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]