33,401 matches
-
mai mult de diafana Carmen. Acum, pe jumătate amorțit de țigară, simțea cât îi este de dor de picioarele minunate ale iubitei, de gură ei ce săruta sălbatic, de glasul ei puțin răgușit dar care părea că plin de mister. — Timbrul glasului tău îmi aprinde imaginația, ai imprimat în inima mea glasul tău iubito! — Doctore, cum vorbești? Poate în creier a ajuns și a rămas acolo, glasul meu! Ce știi tu, iubito? Inima are structuri ascunse, nu vorbim din punct de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
urmărită de Comisia de Cenzori. Art. 24. Resursele financiare ale LS se constituie din: taxa de înscriere, contravaloarea Legitimației de membru al Ligii, cotizațiile lunare ale membrilor săi; taxe percepute asupra dreptului de autor pentru membrii LS, conform legii; încasarea timbrului literar pentru cărțile publicate de membrii LS; donații, subvenții, sponsorizări sau din alte surse, precum și din cota de 50% din cotizația încasată de filiale. Resursele financiare ale filialelor se constituie din di-ferența de 50% din cotizație rămasă la filială, donații
STATUTUL LIGI SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383272_a_384601]
-
indiferentă. Lui Dante Îi reveni În minte contractul pentru lucrările din mânăstirea San Paolo pe care Îl găsise În chilia mortului. — Omul lucrase și pentru Bonifaciu, la Roma. — Și ce-i cu asta? Poetului i se păru că distinge un timbru de neliniște În ultima Întrebare. Hotărî să Încerce un salt Înainte. Dacă, așa cum totul lasă să se presupună, moartea meșterului e legată de opera lui, multă lume e de părere că În acea lucrare el voia să transmită un adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dacă mister Adam dorește micul dejun, este rugat să apese butonul galben de lângă comutator. Vocea cu inflexiuni profesionale venea dintr-un difuzor din perete și aparținea unei femei tinere, dacă auzul meu Își conservase acuratețea; În orice caz, avea un timbru plăcut și odihnitor. Of course, mister Adam dorea micul dejun cel puțin la fel de mult cât dorea să mai vadă și o fizionomie umană prin preajmă, nu doar taciturni tenebroși ori chelioși aseptici, clone ale lui Ben Kingsley În rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au deschis fără zgomot. - E o parolă? am Întrebat curios. - Nu, puteam să spun absolut orice altceva - Adam Adam, de pildă, supercalifragilisticexpialicoco sau mânăstirea din Parma -, era totuna. Sistemul de deschidere are la bază senzori care se activează dacă recunosc timbrul vocii solicitantului. Cei care au acces la tipul acesta de ascensoare sunt Înregistrați cu eșantioane de voce În memoria mașinăriei. Pentru ceilalți, obiectul este total inutilizabil. Așa, care va să zică... Prin urmare, În noaptea aia când mă adusese la Centru, Roger Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu supliciul pe care le-am Înfruntat vitejește până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe punctul de a mă da bătut. Cele câteva cuvinte Îmi sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu timbrul Magistrului, și nici repetatele Înregistrări pe banda reportofonului nu erau de natură să-mi fortifice rămășițele firave de optimism pe care Încercam să le conserv cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am Întins la vorbă. Să nu fii supărată pe mine, vecină, că așa-s io spurcată la gură, da nu-s femeie rea. Na, că ierea să uit. Ți-am adus o scrisoare. Nu-i de la noi, se vede după timbre. Știi, m-am gîndit că-i mai bine s-o iau io din cutie că tot n-ai cheie și, cine știe, mai cotrobăie careva pe-acolo și n-o mai găsești. Dacă nu ne-om ajuta noi Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine. Uite ce am făcut. Mă poți ierta oare?“ Apoi își rodea unghiile sau se zgândărea pe față. Domnișoara A. Scover era una dintre femeile cărora le duceam comanda. Așa scria pe sonerie. O mai văzusem și înainte pentru că vindea timbre la poștă. Casa ei era una dintre cele nou construite pe deal. Din câte știam eu, locuia singură, dar avea o groază de pisici care stăteau pe verandă și veneau la ușă când o deschidea. Câteodată venea să îmi deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că oricând ar putea face ceva mult mai bun decât gunoiul ăla comercial. Unul din ei avea părul lung și slinos și își tot freca pielea capului. Straturi dese de mătreață erau împrăștiate pe umerii hainei. Am pus adresa și timbrul pe plic, băgându-l în cutia poștală, și am pus lista la loc în dosar. Apoi am scos-o. Ceva îmi captase atenția. Două intrări din listă erau în mod inspirat numite Fără titlu VIII și Fără titlu X de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mult prea rău. Doar nu din nou? Aproape încremenit, Ionel mai poate întoarce capul numai ca să audă cele mai infame cuvinte pe care i le-a auzit cândva urechea. - Ionel, nu-i așa că vrei prăjiturele? întreabă calculatorul demonic, folosind un timbru necunoscut. Rănit de moarte, odată ce sensul cuvintelor îi ajunge la creier, Ionel plânge. E mult prea mult. Și nu așa voia să moară. Cu o ultimă sforțare-a demnității totuși, el atacă. Vrea răzbunare. Răcnind mai ceva ca un samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
meu, prepararea unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrînețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata-i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic-burghez care i-a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic-burghez care i-a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gîndului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas de vărsarea rîului, unde se aflau Înmormîntați prietenii, iar cei apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și vor răzbi din bezna Bibliotecii Muzeului Britanic. 8. Acțiunea acestui roman Încîlcit ne va duce la un hotel de mîna a treia din preajma unei piețe. În prim-plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecînd după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga-Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tînăr subofițer: glonțul tras dintr-o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut-o În rue Michelet, ați pus următoarea Întrebare: „Ce s-a Întîmplat cu corespondența lui Mendel Osipovici?“ admițînd totodată că Operele complete publicate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v-ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de-ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de-ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sîngelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sîngele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia pînă și lumina iadului! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care-i Întinase limba maternă. Povestirea Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n-am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni care, Într-un fel sau altul, nu s-au petrecut“ (Nabokov). În ce privește „foarte materialistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST-SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de poștă, cu călăreți și surugii, care duceau veștile până la Constantinopol. Pentru plata poștei, mazilii erau obligați la o dare numită „Darea menzilului” darea pentru poștă, pentru curierat. Poșta a fost organizată după Unirea din 1859, când se aplică pe timbru (Capul de bour), pe scrisori s-a menținut multă vreme. Despre funcționarea poștei în comuna Filipeni ne informează tot Toader Boca. Poștașul, un om din sat care nu șștia carte, pleca luni cu traista cu hârtii spre Bacău, pe josă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care Îl contempli din unghiuri diferite. Am citit vreme de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de a vedea un agent al serviciilor secrete pus în încurcătură și retrăgându-se cu coada între picioare, pentru că, bineînțeles, nimeni nu-și închipuie că el ar fi îndrăznit să-și deschidă portmoneul ca să arate legitimația care, cu fotografie, cu timbru sec și cu dunga în culorile drapelului, îl acredita ca atare. Dar asta, așa cum am spus, a fost la început. La un moment dat, începu să circule opinia generală că cea mai bună atitudine, în situații ca aceasta, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vreme de douăzeci și șapte de ani paroh la Whitstable - avea obiceiul să spună în asemenea împrejurări că diavolul e întotdeauna în stare să citeze Sfânta Scriptură în folosul lui. Își amintea încă zilele când mai puteai căpăta gratis un timbru în plus ori de câte ori cumpărai de un șiling o duzină întreagă. A Modern Artist: Notes on the Work of Charles Strickland (Un artist modern: note asupra operei lui Charles Strickland) de Edward Leggatt, A.R.H.A, Martin Seckcr, 1917. (n. a.) Karl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
biblioteci publice sau particulare, la Florica, numai așa, ca să-ți dau un exemplu, sat celebru odată, care amintește de Brătieni, Mecca liberalilor, cum i se mai spunea, biblioteca din conacul familiei Brătianu - mii de cărți și reviste, incunabule, colecții de timbre, tablouri, o colecție de numismatică - ei, toată biblioteca aia a fost distrusă de un analfabet poreclit Oțel, unul care nici la cursurile de alfabetizare nu reușise să învețe toate literele și de-abia reușea să semneze cu mâna lui stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea se găsea o măsuță asortată, a cărei tăblie se sprijinea pe cozi de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre confecționerii de mobilă germani, numai că eu, unul, văzusem o mostră de umor mai bun pe un timbru de trei pfenigi. Stăteam acolo de mai bine de cinci minute când tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceea ce în mod optimist numeam dovezi. Bilețelele și plicurile erau scrise la mașină pe articole de papetărie de bună calitate, fără nici o trăsătură distinctivă, și erau expediate din diverse cartiere din vestul Berlinului - W.35, W.40, W.50 - toate timbrele celebrând a cincea aniversare de la venirea naziștilor la putere. Asta îmi spunea ceva. Această aniversare avusese loc pe 30 ianuarie, așa că șantajistul lui Frau Lange nu părea să cumpere prea des timbre. Scrisorile lui Reinhard Lange erau scrise pe hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]