2,600 matches
-
de perfuzie sistemică și creșterea presiunii end-diastolice în ventriculul stâng. Această creștere împiedică umplerea atrială stângă și provoacă o creștere a presiunii venoase pulmonare și consecutiv congestia pulmonară. Edemul pulmonar reduce capacitatea de transport arterial a oxigenului inhibând metabolismul aerob tisular. O creștere mai mare a presiunii end-diastolice în ventriculul stâng scade gradientul de perfuzie coronariană, ceea ce determină o restricționare a funcționării cordului prin dezechlibrul iîntre necesarul de oxigen și aportul sangvin. Dacă aceste modificări sunt persistente, apare remodelarea miocardică. Ca
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
special la pacienții la care se asteaptă de obicei o perioadă mai lungă pentru un cord compatibil (grup sangvin O (I) suprafață corporeală mare etc.). Deși această strategie implică o procedură chirurgicală suplimentară, cu circulație extraorporeală, efectul este reducerea leziunilor tisulare. Aceste element este important la pacienții care au primit un VAD târziu și care trebuie să recupereze disfuncția multiplă de organe înainte de transplantul cardiac ortotopic și imunosupresie. Pacientul și familia sa sunt informați că disfuncțiile preexistente implantării se pot agrava
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
au apărut și au dispărut pe planeta noastră. Formele organizate ale lumii vii apar și dispar în permanență, reînnoirea sau reciclarea vieții respectând una dintre caracteristicele fundamentale ale acesteia. Prin această prisma înțelegem fenomenele vitale că: ansamblul manifestărilor biomoleculare, celulare, tisulare și organice, care participă la apariția, creșterea, dezvoltarea, reproducerea și îmbătrânirea organismelor mono și multicelulare. La ultimele și mai ales la animalele superior organizate, fenomenele vitale se manifestă primordial prin activitatea sistemelor: nervos, circulator și respirator, așa- numită triada vitală
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
speciilor (Scripcaru Gh., 1993Ă. Studiul problematicii morții se numește tanatologie, după numele zeului grec “Thanatos”, denumire atribuită de Metchnikoff (1903Ă. Pe plan structural se poate vorbi de: - tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă sau citotanatologie (Jacotot E. și colab., 2000Ă - tanatologie tisulara și - tanatologie generală sau moartea generală. Din punct de vedere filozofic există un tip de: - moarte naturală definită prin scurgerea timpului vital înscris în genomul fiecărei vietăți, așa- numita moarte programată (Jacobson M.D., Raff M.C., 1995Ă și - moartea patologica, indusă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau mai mare la instalarea morții celulelor izolate. În raport de mecanismul predominant și stadiul evolutiv al procesului, celulele apoptotice apar ușor tumefiate, cu ștergerea microvilozităților și a dispozitivelor joncționale, pierderea contactului cu celulele vecine și desprinderea lor din angrenajul tisular. Treptat, treptat citosolul se condensează, în cisternele reticulului endoplasmic și în unii saci golgieni se constată mici vacuole, eucromatina se concentrează spre față internă a membranei nucleare - hipercromatoză periferica sau marginala. Într-un stadiu mai evoluat cromatina este fragmentată în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pasiv *Compilație după: 1. Martinou J.A. 1995; 2. Alien, Fr. și colab., 1997; 3. Helts S.W. 1998, 4. Dănăilă N. și colab. 1999, 5. Savill J. și colab. 2002, 6. Slauson D.D., Cooper B.J. 2002. IOAN PAUL20 TANATOLOGIA TISULARA Nivelurile de structuralizare a organismelor animale sunt: celulele, organele și sistemele organice. Am prezentat câteva aspecte ale morții celulare. Începe prin moartea celulară programată genetic și participă efectiv la sculptarea diferitelor forme de organe, în raport cu specificul funcțional al acestora și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Particularitățile structurale ale țesuturilor afectate vor imprimă aspecte variate ale zonelor necrozate, ceea ce permite deosebirea a trei mari categorii de necroza: necroza uscată, necroza umedă și gangrena. NECROZA USCATĂ Procesul se caracterizează printr-o ștergere treptată a structurilor celulare și tisulare, zonele afectate devenind în general cenușii-gălbui, relativ omogene și friabile. Histologic, în primele stadii mai pot fi identificate sistemele membranare și fibrilare ale celulelor parenchimatoase și stromale, care sunt mai rezistente la acțiunea enzimelor litice. În final se lizează și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
enzootica a mieilor, o hipocuproză, se observa adesea topirea substanței nervoase din emisferele cerebrale sub forma unei magme gelatinoase, așa-numitul ramolisment cenușiu. Dacă intervine și invazia cu sânge a zonelor distruse se constată ramolismentul roșu. În unele cazuri ramoliția tisulara este predominant histologica, exteriorizarea macroscopica fiind foarte ștearsă (encefalomalacia puilor de găină din hipovitaminoza E dar și polioencefalomalacia mamiferelor din hipovitaminoza B1Ă. Malacia sau hidratarea țesuturilor moarte se poate observa și la nivelul epiteliilor cutanate și/sau mucoase, generatoare de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
bazala generează exulcerația, iar depășirea membranei bazale și eventual a laminei propria (corionuluiă poartă denumirea de ulcer sau în profunzimea organelor caverna. Le vom constata sub variate aspecte la toate speciile de animale. GANGRENA Gangrena este o complicație a necrozelor tisulare în contact direct sau indirect cu mediul extern, sau cu diferiți agenți patogeni existenți în nișă ecologică a variatelor țesuturi. Denumirea corectă este cea de TANATOLOGIA 23 gangrena și Nu cea de cangrena cum recomandă filologii noștri, măi originali decât
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ȘI A GANGRENELOR Evoluția focarelor de necroza și de gangrena este dependența de o multitudine de factori, dintre care menționam: agentul etiologic și intensitatea de acțiune a acestuia, structura și importanța țesutului în care s-au format, reactivitatea individuală și tisulara. Necrozele marilor organe, produse de factori subletali pot fi, în timp, înconjurate de o reacție a mezenchimului activ local, la început predominant celulară - țesut de granulație - și apoi fibrilara, care va contribui la resorbția maselor necrozate și înlocuirea lor cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mors per apoplexionem - sau secundară morții prin cord sau prin pulmoni. Moartea prin cord, moartea prin sincopa - mors per syncopeneste efectul încetării bruște a contracțiilor cardiace și implicit a încetării circulației sanguine, transportorul oxigenului în special dar și a nutrienților tisulari și celulari. În absența circulației, transportul acestor factori esențiali ai vieții este imposibil și ca atare moartea creierului este inevitabilă. Oxigenul pătrunde în organism prin intermediul pulmonilor, respectiv prin actul respirator. Încetarea schimburilor gazoase la nivelul pereților alveolelor pulmonare va stopa
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cea netedă, hepatocitele și nefrocitele până la 2 ore (Crespeau F., 1992; Scripcaru G., 1993Ă. Moartea, desi generală, se instalează în timp. Mor inițial țesuturile și celulele cele mai noi filogenetic. Morții cerebrale primare îi urmează moartea vegetativa și apoi cea tisulara, care poate ține ore, luni sau chiar ani (Scripcaru G., 1993Ă. TANATOCRONOLOGIA Dacă moartea subita și cea violență se instalează într-un timp foarte scurt (1-5 minuteă, moartea lentă se instituie treptat, permițând conturarea în dinamică ei a mai multe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
1-2 ore, dar și de 2-3 zile în care se duce lupta dintre viață și moarte, zbaterea vieții în ghearele morții (Emil Ciorană sau golul dintre viața care a încetat și moartea care nu a început (Scripcaru G., 1988Ă. Oxigenarea tisulara și celulară este din ce in ce mai redusă în favoarea proceselor de glicoliza anaeroba. Debitul cardiac scade sub 40% iar presiunea sistolica sub 40 mm Hg. Respirația este din ce in ce mai superficială. Se instalează adesea paralizia sfincterelor anal și urinar, cu defecarea și urinarea necontrolată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la nivelul mucoaselor că și a celei existente în mediul ambiant al cadavrului - putrefacția. Includem în cadrul autolizei și hemoliza, imbibiția și petele cadaverice, care în esență sunt tot o consecință a autolizei. Autoliza este un fenomen de autodegradare celulară și tisulara sub influența enzimelor proteolitice și hidrolitice proprii. Este primul efect al pierderii integrității sistemelor membranare intracelulare, în urma căruia enzimele conținute în mitocondri și mai ales in lizozomi acționează asupra propriilor componenți celulari. Autoliza este influențată de temperatură, activitatea ei optimă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
postmortal sunt cunoscute sub denumirea de pete cadaverice (livores mortisă. Se observă cu mai multă ușurință la animalele depigmentate, pe suprafața splinei și în masă acesteia, în ficat și în toate țesturile care vin în contact cu tubul gastrointestinal. Hemoragiile tisulare din timpul vieții, pe masura ce se instalează hemoliza, își modifică aspectele tinctoriale, din roșiatice devenind negricioase. Ele sunt bine vizibile la nivelul intestinelor unde se pot confundă cu petele melanice și sunt cunoscute sub denumirea de haemomelasma ilei pentru că sunt
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Ele sunt bine vizibile la nivelul intestinelor unde se pot confundă cu petele melanice și sunt cunoscute sub denumirea de haemomelasma ilei pentru că sunt mai frecvente la nivelul ileonului la căi sau de pseudomelanoză periferica. Urmare a creșterii permeabilității tisulare, la câteva ore după moarte, are loc imbibiția biliara a pereților vezicii biliare și a țesuturilor care vin în contact cu aceasta: ficat, diafragm, stomac, intestine. Teritoriile respective capătă o colorație galbenă-verzuie. Toxicitatea mare a pigmenților biliari contribuie la accentuarea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
desfășurarea funcțiilor vitale. Așa se explică și faptul că primele descrieri ale leziunilor inflamatorii au fost identificate în papirusurile egiptene cu 6000 de ani înainte de Hristos și apoi în scrierile lui Hippocrat, Celsus, Galen etc. Etimologic, inflamația semnifică o stare tisulara de aprindere, de “supraîncălzire” a unor organe sau a unor teritorii corporale. În vorbirea populară românească mai persistă denumirea unor inflamații că “aprinderi de plămâni, de intestine etc.” Cornelius Celsus a caracterizat răspunsul inflamator prin “rubor et tumor cum calore
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și constituție celulară. Nu trebuie să omitem faptul că fiecare epoca acorda o anumită interpretare patologica diferitelor procese, în raport cu posibilitățile ei de cunoaștere (Paul, 1989; Boulard C. și colab., 1992Ă. Astăzi cunoaștem mai în profunzime modificările celulare și tisulare care stau la baza semnelor cardinale ale inflamației. Rubor, respectiv roșeața, este expresia hiperemiei accentuate a teritoriilor inflamate; Tumor - tumefacția - este consecința tulburărilor permeabilității microcirculației locale, însoțită de acumulare de lichide și celule în țesuturi; Calor - aprinderea sau febră - este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mobilizarea și multiplicarea fibroblastelor; și - stadiul de cicatrizare. În același an, 1992, Méot F. și Bonnet J.M. au deosebit: - Stadiul inițial, caracterizat prin agresarea unui organ sau a unui țesut de către agenții inflamatori, în care se produc leziuni vasculare și tisulare (rupturi de capilare, distrugeri de celule și fibre de colagena care, MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 51 durează de la câteva minute la câteva ore. Elementul esențial al acestui stadiu este alterarea membranelor celulare și declanșarea unei perioade de biosinteza activă de mediatori
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
endoteliala din superfamilia imunoglobulinelor (CAMA. Săgeată indică situl de legare și numele integrinei leucocitare (După Watier H. și Lebranchu Y.Ă Cadherinele Cadherinele sunt glicoproteine transmembranare responsabile de recunoașterea celulară selectivă și adeziunea din timpul morfogenezei embrionului, pentru menținerea arhitecturii tisulare normale în timpul vieții organismelor adulte (Takeichi, 1991, citat de Patel și Gumbier, 1995Ă. Ele mediază adeziunea celulă-celulă, fundamentală în controlul MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 57 dezvoltării și menținerii țesuturilor atât la vertebrate cât și la nevertebrate. Acțiunea lor biologică este dependentă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mieloide și mediază fagocitoza celulelor opsonizate IC3b. Absența lor ereditară induce deficiență de adeziune leucocitara - LAD, Leukocyte adherence deficiences, la bovine și canine. CR4 (CD11c/CD18Ă sunt prezenți pe celulele mieloide și limfoide și sunt bine exprimați pe suprafața macrofagelor tisulare și a plachetelor. DEFICIENȚE EREDITARE ALE COMPLEMENTULUI În literatura de specialitate din medicină omului și în ultimii ani și din medicină veterinară sunt semnalate deficiențe ereditare ale unor componenți ai complementului. Cea mai frecvență și mai cunoscută ar fi: - deficiență
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că nu toate macrofagele pot genera NO. Din acest punct de vedere macrofagele sunt M1 și M2. M1 produc citikine proinflamatorii, M2 produc citokine cu rol supresor, active în faza de vindecare a plăgilor, provocând formarea vaselor, remodelarea și repararea tisulara. NO joacă un rol regulator / modulator în diferite stări inflamatorii fiind când pro-inflamator, cănd antiinflamator. Este vasodilatator, inbibitor al adeziunii plachetare și poate interfera cu moleculele de adeziune ale granulocitelor neutrofile (Blantz și Munger, 2002Ă. Este capabil să inducă apoptoza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ale câinilor sunt bogate în mieloperoxidază, elastază, beta-glucuronidază și glicerofosfatază. Granulele cu densitate intermediară conțin lactoferină și cobaltofilină (proteină fixatoare de vitamina B12Ă. Durată de viață a granulocitelor neutrofile este de câteva ore în torentul sanguin, 2-3 zile în compartimentul tisular și câteva zile în compartimentul medular (Guelfi și Vilcot, 1993Ă. Proteinazele sau proteazele granulelor leucocitare depind de tipul de leucocit (neutrofil, macrofag, mastocită dar și de specia gazdă. Proteinazele participa la degradarea particulelor fagocitate, la degradarea matricei extracelulare și la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sunt recunoscuți de receptorii membranari ai granulocitelor neutrofile Granulocitele neutrofile sunt dotate și cu funcții secretorii. Prin secreție de prostaglandine și PAF, ele influențează exsudația plasmatica. În trecerea lor prin țesutul conjunctiv exercita o acțiune proteolitica , fără a produce alterări tisulare, decât dacă sunt „amorsate” în prealabil prin endotoxine bacteriene, TNF sau PAF. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 81 Celulele sistemului monocitar - macrofagic Sub denumirea de sistem monocitar - macrofagic se continuă în literatura medicală actuala vechiul sistem reticuloendotelial (SREĂ sau reticulohistiocitar (SRHĂ, restrâns
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulele epitelioide și gigante din inflamațiile granulomatoase. Tot în această familie trebuie inclus și histiocitul, atât de frecvent menționat în literatura medicală, marginalizat sau chiar eliminat prin Nomina Cytologica din 1966. Noi îl folosim în continuare cu atributul de monocit tisular mulți- sau totipotent. Histiocitul este o celulă polimorfa, cu nucleu rotund sau ovalar, sărac în cromatina, vezicular. Dispune de posibilități multiple de transformare și specializare, în raport cu necesitățile organismului. Îl vom întâlni în zonele cele mai reactive ale focarelor inflamatorii, transformându
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]