3,641 matches
-
Hunter prin încălzirea TiCl cu sodiul într-o capsulă de oțel la 700-800 °C prin procesul Hunter. Metalul nu a fost utilizat în afara laboratorului până în 1932, când William Justin Kroll a dovedit că poate fi produs prin reducerea tetraclorurii de titan în prezența calciului. Opt ani mai târziu, el a perfecționat procesul, folosind magneziu sau chiar sodiu în ceea ce a devenit cunoscut ca procesul Kroll. Deși cercetările asupra unor procese mai eficiente și mai ieftine continuă (ex. FFC Cambridge), procesul Kroll
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
târziu, el a perfecționat procesul, folosind magneziu sau chiar sodiu în ceea ce a devenit cunoscut ca procesul Kroll. Deși cercetările asupra unor procese mai eficiente și mai ieftine continuă (ex. FFC Cambridge), procesul Kroll este încă folosit pentru producții comerciale. Titanul de puritate înaltă a fost fabricat în cantități mici când Anton Eduard van Arkel și Jan Hendrik de Boer au descoperit procesul iodurii, sau barei de cristal, în 1925, prin reacția cu iodul și descompunerea vaporilor formați deasupra unui filament
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
Hendrik de Boer au descoperit procesul iodurii, sau barei de cristal, în 1925, prin reacția cu iodul și descompunerea vaporilor formați deasupra unui filament fierbine în metal pur. În anii 1950 și 1960 Uniunea Sovietică a fost pioneră în întrebuințarea titanului în aplicații militare și submarine (clasa Alfa și clasa Mike) ca parte a programelor legate de Războiul Rece. Începând cu anii 1950 timpurii, metalul a debutat în scopuri militare aviatice, în particular avioane cu reacție de înaltă performanță, pornind de la
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
performanță, pornind de la aeronave precum F100 Super Sabre și Lockheed A-12. În S.U.A., Departamentul de Apărare a fost adus la cunoșțință de importanța strategică a metalului și a sprijinit primele eforturi de comercializare a acestuia. Prin perioada Războiului Rece, titanul a fost considerat un material strategic de către guvernul S.U.A., iar o mare înmagazinare de bureți de titan a fost întreținută de , care a fost epuizată într-un final în 2005. Astăzi, cel mai mare producător mondial, cu baza în Rusia
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
a fost adus la cunoșțință de importanța strategică a metalului și a sprijinit primele eforturi de comercializare a acestuia. Prin perioada Războiului Rece, titanul a fost considerat un material strategic de către guvernul S.U.A., iar o mare înmagazinare de bureți de titan a fost întreținută de , care a fost epuizată într-un final în 2005. Astăzi, cel mai mare producător mondial, cu baza în Rusia, este estimat a răspunde pentru 29% din cota pieții mondiale. În 2006, Agenția de Apărare a Statelor Unite
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
cu baza în Rusia, este estimat a răspunde pentru 29% din cota pieții mondiale. În 2006, Agenția de Apărare a Statelor Unite a acordat $5,7 milioane unei companii de două consorții pentru a dezvolta un nou proces de fabricare a titanului în formă de pudră metalică. Sub condiții de căldură și presiune, pudra poate fi folosită pentru a crea obiecte puternice și ușoare, ce variază de la blindaj la componentele pentru aerospațiu, transport și industriile de procesare chimică. «==Structură atomică puro-condensatoare==» Titanul
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
titanului în formă de pudră metalică. Sub condiții de căldură și presiune, pudra poate fi folosită pentru a crea obiecte puternice și ușoare, ce variază de la blindaj la componentele pentru aerospațiu, transport și industriile de procesare chimică. «==Structură atomică puro-condensatoare==» Titanul natural este compus din cinci izotopi stabili: Ti, Ti, Ti, Ti și Ti, cu Ti fiind cel mai abundent (73,8% abundență naturală). Au fost sintetizați artificial unsprezece radioizotopi, cei mai stabili fiind Ti cu un timp de înjumătățire de
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
Ti cu timpul de înjumătățire de 184,8 minute, Ti cu 5,76 minute și Ti cu 1,7 minute. Ceilalți radioizotopi îl au mai puțin de 33 de secunde, iar majoritatea sunt mai mici decât jumate de secundă. Izotopii titanului variază în masă atomică, de la 39,9 u (Ti) la 57,966 u (Ti). Modul primar de dezintegrare înainte de cel mai abundent izotop stabil, Ti, este captura de electroni, iar modul primar de după acesta este radiația beta. Principalele produse de
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
dezintegrare înainte de cel mai abundent izotop stabil, Ti, este captura de electroni, iar modul primar de după acesta este radiația beta. Principalele produse de dezintegrare dinainte de Ti sunt izotopii elementului 21, iar de după sunt izotopii elementului 23. Un element chimic metalic, titanul este recunoscut pentru rația sa duritate-greutate mare. Este un metal dur cu densitate mică, care este destul de ductil (în special în mediile fără oxigen), lucios și alb argintiu în culoare. Temperatura relativ ridicată a punctului de topire (peste 1649 °C
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
metal dur cu densitate mică, care este destul de ductil (în special în mediile fără oxigen), lucios și alb argintiu în culoare. Temperatura relativ ridicată a punctului de topire (peste 1649 °C) îl face folositor ca metal refractar. Tipurile comerciale de titan (cu puritate de 99,2%) au rezistența de rupere la tracțiune maximă de 434 MPa, identică cu cea a aliajelor de oțel de calitate slabă, dar sunt cu 45% mai ușoare. Titanul este cu 60% mai dens decât aluminiul, dar
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
face folositor ca metal refractar. Tipurile comerciale de titan (cu puritate de 99,2%) au rezistența de rupere la tracțiune maximă de 434 MPa, identică cu cea a aliajelor de oțel de calitate slabă, dar sunt cu 45% mai ușoare. Titanul este cu 60% mai dens decât aluminiul, dar mai mult de două ori mai rezistent decât aliajul de aluminiu 6061-T6, cel mai des folosit. Anumite aliaje de titan (ex. Beta C) ajung la rezistența de rupere la tracțiune de peste 1
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
aliajelor de oțel de calitate slabă, dar sunt cu 45% mai ușoare. Titanul este cu 60% mai dens decât aluminiul, dar mai mult de două ori mai rezistent decât aliajul de aluminiu 6061-T6, cel mai des folosit. Anumite aliaje de titan (ex. Beta C) ajung la rezistența de rupere la tracțiune de peste 1.400 MPa. Totuși, metalul își pierde din duritate când este încălzit la temperaturi mai mari de . Este relativ dur, deși nu la fel de puternic precum unele tipuri de oțel
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
căldură, non-magnetic și un conducător slab de căldură și electricitate. Manipularea necesită precauții deoarece materialul se va înmuia și deforma plastic dacă obiecte ascuțite sau metode adecvate de răcire nu sunt utilizate. Ca și cele făcute din oțel, structurile din titan au o limită de oboseală care garantează longevitatea în anumite aplicații. Metalul este, din punct de vedere alotropic, dimorfic, cu forma hexagonală alfa schimbându-se la cea cubică centrată beta la . Căldura specifică a formei alfa crește considerabil cât timp
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
presiuni ambientale. În această fază, de regulă, structura este hexagonală ("ideală") sau trigonală ("denaturată") și poate fi privită ca fiind cauza existenței fononilor acustici de joasă frecvență din faza beta, care pot determina distrugerea planelor cristalografice(111). Proprietatea chimică a titanului cea mai notabilă este rezistența sa excelentă la coroziune; este aproape la fel de rezistent ca platina, capabil de a se împotrivi atacurile cauzate de acizi sau clor dizolvat în apă, dar este solubil în acizi concentrați. În ciuda faptului că diagrama Pourbaix
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
mai notabilă este rezistența sa excelentă la coroziune; este aproape la fel de rezistent ca platina, capabil de a se împotrivi atacurile cauzate de acizi sau clor dizolvat în apă, dar este solubil în acizi concentrați. În ciuda faptului că diagrama Pourbaix destinată titanului arată că acesta este, din punct de vedere termodinamic, un metal foarte reactiv, reacțiile sale cu apa și aerul sunt încete. Metalul formează un strat de oxid pasiv și protector (adăugând la rezistența împotriva coroziunii) atunci când este expus unei temperaturi
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
unei temperaturi ridicate în aer, dar la temperatura camerei rezistă la pierderea lustrului. Când se formează pentru prima dată, acest strat protector este de numai 2 nm grosime, dar continuă să crească încet, ajungând la 25 nm în patru ani. Titanul arde în aer când este încălzit la și în oxigen pur la sau mai mult, formând dioxid de titan. Prin urmare, metalul nu poate fi topit în aer liber din cauză că arde înainte de a ajunge la punctul de topire, deci acest
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
acest strat protector este de numai 2 nm grosime, dar continuă să crească încet, ajungând la 25 nm în patru ani. Titanul arde în aer când este încălzit la și în oxigen pur la sau mai mult, formând dioxid de titan. Prin urmare, metalul nu poate fi topit în aer liber din cauză că arde înainte de a ajunge la punctul de topire, deci acest proces poate fi efectuat doar într-o atmosferă inertă sau în vid. Este, de asemenea, unul din puținele elemente
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
de topire, deci acest proces poate fi efectuat doar într-o atmosferă inertă sau în vid. Este, de asemenea, unul din puținele elemente ce ard în azot gazos pur (la 800 °C sau 1,472 °F și formează azotură de titan, care cauzează pierderea ductilității). Titanul este rezistent la acizii sulfuric și hidrocloric diluați, clor gazos, soluții clorice și la majoritatea acizilor organici. Este paramagnetic (slab atras de magneți) și are conductivitatea electrică și termică relativ scăzute. Demonstrat experimental, titanul natural
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
poate fi efectuat doar într-o atmosferă inertă sau în vid. Este, de asemenea, unul din puținele elemente ce ard în azot gazos pur (la 800 °C sau 1,472 °F și formează azotură de titan, care cauzează pierderea ductilității). Titanul este rezistent la acizii sulfuric și hidrocloric diluați, clor gazos, soluții clorice și la majoritatea acizilor organici. Este paramagnetic (slab atras de magneți) și are conductivitatea electrică și termică relativ scăzute. Demonstrat experimental, titanul natural poate deveni radioactiv după ce este
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
de titan, care cauzează pierderea ductilității). Titanul este rezistent la acizii sulfuric și hidrocloric diluați, clor gazos, soluții clorice și la majoritatea acizilor organici. Este paramagnetic (slab atras de magneți) și are conductivitatea electrică și termică relativ scăzute. Demonstrat experimental, titanul natural poate deveni radioactiv după ce este bombardat cu nuclei de deuteriu, emițând în principal pozitroni și raze gamma. Când este încins, metalul se combină cu oxigenul, iar când ajunge la , se combină cu clorul. De asemenea, reacționează și cu alte
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
emițând în principal pozitroni și raze gamma. Când este încins, metalul se combină cu oxigenul, iar când ajunge la , se combină cu clorul. De asemenea, reacționează și cu alte halogene și absoarbe hidrogen. Numărul de oxidare +4 domină în chimia titanului, dar compușii din starea de oxidare +3 sunt de asemenea comuni. Datorită acestei valențe mari, mulți compuși ai titanului au o tendință mare spre legături covalente. Safirele și rubinele își procură proprietatea de asterism de la impuritățile de dioxid de titan
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
se combină cu clorul. De asemenea, reacționează și cu alte halogene și absoarbe hidrogen. Numărul de oxidare +4 domină în chimia titanului, dar compușii din starea de oxidare +3 sunt de asemenea comuni. Datorită acestei valențe mari, mulți compuși ai titanului au o tendință mare spre legături covalente. Safirele și rubinele își procură proprietatea de asterism de la impuritățile de dioxid de titan prezent în ele. Din această substanță sunt făcuți și titanații. Titanatul de bariu are proprietăți piezoelectrice, astfel fiind posibil
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
titanului, dar compușii din starea de oxidare +3 sunt de asemenea comuni. Datorită acestei valențe mari, mulți compuși ai titanului au o tendință mare spre legături covalente. Safirele și rubinele își procură proprietatea de asterism de la impuritățile de dioxid de titan prezent în ele. Din această substanță sunt făcuți și titanații. Titanatul de bariu are proprietăți piezoelectrice, astfel fiind posibil uzul său ca traductor în interconversia sunetului și electricității. Esterii titaniului sunt formați prin reacția alcoolilor cu tetraclorura de titan și
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
de titan prezent în ele. Din această substanță sunt făcuți și titanații. Titanatul de bariu are proprietăți piezoelectrice, astfel fiind posibil uzul său ca traductor în interconversia sunetului și electricității. Esterii titaniului sunt formați prin reacția alcoolilor cu tetraclorura de titan și sunt folosiți ca materiale impermeabile. Azotura de titan (TiN) este des folosit pentru a acoperi instrumente de tăiere, precum burghiile. Își găsește și uz ca un strat decorativ de culoare aurie și ca metal de barieră în fabricarea semiconductorilor
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
făcuți și titanații. Titanatul de bariu are proprietăți piezoelectrice, astfel fiind posibil uzul său ca traductor în interconversia sunetului și electricității. Esterii titaniului sunt formați prin reacția alcoolilor cu tetraclorura de titan și sunt folosiți ca materiale impermeabile. Azotura de titan (TiN) este des folosit pentru a acoperi instrumente de tăiere, precum burghiile. Își găsește și uz ca un strat decorativ de culoare aurie și ca metal de barieră în fabricarea semiconductorilor. Tetraclorura de titan (clorură de titan(IV), TiCl) este
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]