2,536 matches
-
care se calculează ca medie aritmetică, cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate separat. Proba a II-a Dicteu melodic de 12-16 măsuri, până la trei alterații constitutive, în măsurile de 2,3 sau 4 pătrimi, cu inflexiuni modulatorii la tonalități înrudite de gradul I, cu salturi de maximum o octavă perfectă, cu maximum patru durate de timp, cu elemente ale conflictului metro-ritmic: sincopă, contratimp (conform programei ultimei clase de gimnaziu). Notă: Această probă se apreciază de fiecare evaluator cu o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
două argumente majore: individul crede că forța nucleară este necesară pentru menținerea păcii, iar convingerile lui trădează o tendință militaristă. Feshbach (1987 citat de Feshbach, 1994) a încercat chiar să stabilească o legătură între nivelul de agresivitate al individului și tonalitatea atitudinii sale față de înarmarea sau dezarmarea atomică. Cercetătorul a studiat relația dintre atitudinile față de război, înarmarea nucleară și agresivitate. Rezultatele au scos la iveală o corelație puternică între susținerea înarmării nucleare și tendința militaristă. Evaluarea comportamentului agresiv a relevat însă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
paradoxal, B. a ieșit din anonimat prin câteva considerații ireverențioase la adresa lui Eminescu, publicate într-un număr din 1998 al revistei „Dilema”, integral destinat „demitizării” poetului, pentru ca, un an mai târziu, să ia un important premiu la Festivalul „Eminescu” de la Botoșani. Tonalitatea „comentariului” era vioi-gregară și bășcălios-debutonată: „Întotdeauna când mă gândesc la Eminescu îmi vine în minte statuia din fața Ateneului, expresia celui mai trist caraghioslâc și a divorțului tragicomic de spiritul critic în favoarea amantlâcului cu găunoșenia emfatică și cu ohtatul «poeticesc». Mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
mântuirii și instalată într-o așteptare absurdă, ca în poemul, emblematic, Copilașii din cer, este o mare distanță: raiul lui P. nu e decât un loc al plângerii; simbolurile consacrate ale interiorității paradisiace (casa, grădina) devin spații goale, infernale. Dacă tonalitatea, repertoriul tematic și stilistic rămân adesea tributare modelului gândirist, poemele au suficientă forță și autenticitate pentru a sparge acest tipar, izvorând dintr-o emoție modernist-expresionistă. Există și poezii de atmosferă, descriptiv-intimiste, care mizează pe sugestie și care își deconspiră cheia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
camaraderie mai strânsă cu alți colegi; se bucură de succesul Înregistrat de tot grupul și Încrederea În forțele proprii crește pe măsura succesului obținut; Învață (exersează) să se exprime, scris și oral, susținându-și ideile, În armonie cu tema și tonalitatea Întregului grup. G. Din bibliografia problemei și din experiența noastră, ... o concluzie: *** Feriți-vă să cereți prea puțin de la copiii cu dizabilități! Ei au nevoie de provocare și de noi experiențe. Profesorul trebuie să-și organizeze lecția de așa manieră
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Miodrag CIURUŞCHIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2139]
-
utilizate în teatre și astăzi, la pastorala goetheană Dragoste cu toane, la Tannhäuser de Wagner, precum și la numeroase versuri selectate din Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai buni traducători în românește. În interpretarea baladelor Ucenicul vrăjitor și Craiul ielelor de Goethe, Blestemul bardului de Uhland, Lenore de Bürger, echivalențele sunt admirabile. Cu D. Anghel mai traduce Poezii de Ibsen, poemul dramatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
doar acolo, la colțul unei străzi, se bea ratafia în cochilii de argint. Da, nu din pahare cu fațete, nici din cupe, ci din niște cochilii delicate. Era noua noastră descoperire: știința aceea ocultă care îmbina restaurantul, ritualul mesei și tonalitatea ei psihologică. „Bistrourile lor favorite au oare un suflet pentru ei, ne întrebam noi, sau măcar o fizionomie personală?” La Saranza exista o singură cafenea. În ciuda numelui ei frumos, Fulg de nea, nu trezea în noi nici o emoție deosebită, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era preferată de sora mea și de mine, sărbătorii înseși... Zilele rusești ale bunicii - zilele care, la un moment dat, deveneau pur și simplu viața ei și nu doar o „etapă rusească” înaintea întoarcerii în Franța - aveau pentru mine o tonalitate secretă, pe care ceilalți nu o deslușeau. Era un fel de nimb invizibil purtat de Charlotte în tot acel trecut reînviat în bucătăria noastră afumată. Îmi spuneam cu o mirare plină de admirație: „Femeia aceea care aștepta luni și luni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-o citind. O lampă de masă îi lumina chipul. Pe perete, siluetele noastre se conturau cu o precizie halucinantă. Din când în când, o pală de aer rece, venind din stepa nocturnă, năvălea pe ușa de la balcon. Vocea Charlottei avea tonalitatea cuvintelor cărora le asculți ecoul ani de zile după ce au fost rostite: ... Or, chaque fois que je viens à l’entendre, De deux cents ans mon âme rajeunit... C’est sous Louis treize; et je crois voir s’étendre Un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să simți ceea ce Jean Grenier numea, ca fiind propriu Mediteranei, “un fel de amestec de cer, de pământ și de apă, variabil pentru fiecare și alcătuind climatul nostru”, (...) “o lumină care face ca lumea să pară străvezie“. Ea își notează tonalitățile știind că un astfel de peisaj “trebuie să-l începi întotdeauna neutru“, pentru ca abia apoi să te oprești la suculența unui pământ care cuprinde și țărmurile zdrumicate ale Adriaticii și misterioasa Corsică și acea mare a grecilor, leagăn al civilizației
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
coline, parcuri părăsite, sunt doar sugestii perspectivale desfășurate pe un cer vibrant cromatic, deopotrivă de calm, deopotrivă de insinuant sau vorace. Volumele, hotarnice linii ori tușe comunică în câmpul pictural, se topesc în game calde sau reci de griuri colorate, tonalitățile dominante fiind determinate de anotimp. Sintetizarea treptată a formelor, „potolirea gamelor” au dus la imaginea survenită în peisaj, la rafinamente picturale ce definesc personalitatea artistei în pictura ieșeană. Deschiderea artistei către experiențele artistice ale lumii este dublată de puterea constituirii
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
este însă, în primul rând, un eminescianizant. Lirismul lui, în care răzbate sunetul pur al ingenuității, cuprinde totuși atâta autentică simțire, câtă să nu facă din el un searbăd epigon. Versurile erotice, în care se percep inflexiuni folclorice, capătă uneori tonalitatea idilelor lui G. Coșbuc. E poezia de factură intimistă a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora, întristatul nu se mai abandonează doar propriilor pătimiri. Deși abulic, el întrevede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
trist, indiferent și combativ, chiar și în cele mai neutre dintre texte. Deși nu foarte frecvent, atunci când gravitatea neregulilor perpetuate în mod absurd și urbanitatea ironiei sau a zeflemelei i se pare că sunt ireconciliabile, Caragiale recurge la satirizare în tonalități diferite, de la cea aparent involuntară din comedii, decurgând din simpla selectare semnificativă a situațiilor care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar justifica dorința de carpe diem concretizată în desfrâu, ignorarea convențiilor, a tradițiilor, a moralei, printr-un comportament de inconștienți "măgari pe Vezuviu"57. Predominanta notă de tristețe este întreținută de sfâșietorul sentiment de neputință și dezamăgire dureroasă, redată în tonalități diverse, de la umor și ironie amară, la sarcasmul disprețului total care țâșneste în pagini de veritabil pamflet "față de o lume occidentală indiferentă și iresponsabilă, văduvită de idealuri și de elementară demnitate umană, nimicită de egoism și de supremația excesivă a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mascate în eleganță și aroganță, evidente la Grig, capriciile și plictiseala Monei trimit tot la ipostaze caracteriale creionate în Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu iz caragialesc alternează cu scene umoristice redate în tonalități diferite, de la cele duioase, melancolice, la cea involuntar ilariantă. În Steaua fără nume, spre exemplu, între starea de indiferență față de viață, față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o găzduiește binevoitor și starea de fascinație copilărească
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei. Cenzurarea răspunsului, redus la câteva cuvinte care opresc tentativa de a pătrunde dincolo de sensul lor denotativ, dă senzația ajungerii în puncte moarte ale conversației, fundături ale acestui labirint
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprodus în Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997. Călin, Vera, "Procedee caragialiene", în Gazeta literară , IX, 1962, nr. 25 (432), 21 iunie, p. 6. Călin, Vera, "Tonalități satirice la Caragiale", în Gazeta literară , IX, 1962, nr.22, (428), 31 mai, p. 7. Cornea, Paul, "Rîsul lui Caragiale", în Viața Românească, XV, 1962, nr. 6, iunie, pp. 81-87. Elvin, B., "Posteritatea lui I.L. Caragiale", în Viața românească, XV
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care invariabil descoperă valențe satirice asociate tuturor procedeelor și motivelor comice atunci când sunt ilustrate în opera lui Caragiale, ci și în articole cu titluri semnificative: Procedee caragialiene în "Gazeta literară, IX, 1962, nr. 25 (432), 21 iunie, p. 6; Tonalități satirice la Caragiale în "Gazeta literară, IX, 1962, nr.22, (428), 31 mai, p. 7. 18 Petrică Marian, op. cit., p. 97. 19 Monica Lovinescu, Unde scurte, Humanitas, București, 1990, p. 47. 20 Idem, p. 45. 21 Despre falsificarea literaturii clasicilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunetului ritmic se obține prin lovirea unor scândurele, a unui bumerang de altul, lovirea de pământ a două bețe, utilizarea unei tobe primitive cu membrană din piele de oposum sau șopârlă. Cântecele cu tematică de dragoste, vânătoare, pescuit, au aceeași tonalitate muzicală. Uneori fluierele amuțesc, scândurelele Își Întrerup bătaia ritmică, iar solistul repetă o frază fără acompaniament, Încheindu-și cântecul printr-o notă Înaltă și prelungă 263. La unele triburi din Australia Centrală este răspândit cântatul printr-o pâlnie primitivă de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
solistul repetă o frază fără acompaniament, Încheindu-și cântecul printr-o notă Înaltă și prelungă 263. La unele triburi din Australia Centrală este răspândit cântatul printr-o pâlnie primitivă de lemn care face să crească intensitatea glasului și Îi schimbă tonalitatea, el imită vocea animalului și atrage În capcană pasărea emu. Cântecele sunt rar interpretate În același fel, ele pot lua nuanțe diferite de la o interpretare la alta, dar păstrează aceleași cuvinte cheie legate de miturile și legendele tribului. Aceste cuvinte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
au putut speria pe turiștii consecvenți În descoperirea comorilor paradisiace ale Terrei. 459 ajuns, În sfârșit, constat cu stupoare că nu-mi găsesc colegii. Abia, după vreo zece minute au ajuns și ei, deosebiți de intrigați și vociferând pe toate tonalitățile. Ce se Întâmplase de fapt?! După un kilometru de mers a microbuzului, o colegă a anunțat ghidul că lipsește o persoană. Situația era dificilă, pentru că părăseam definitiv Indonezia, cursa pentru Singapore neputând fi ratată. Așa că au Întors mașina revenind la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Nici măcar În cluburi nu vei găsi o atmosferă care să reușească măcar să te trimită cu gândul la haos. Long Bar este unul dintre cele mai cunoscute localuri 476 de noapte de aici. Firmele multicolore, jocul feeric de lumini, muzicile cu tonalități zvăpăiate sau mai lente, romantice, mâncarea apetisantă și variată, jeturile fântânilor arteziene și plimbările cu barca sau alte ambarcațiuni pe râu sub clar de lună, jocurile de noroc palpitante din cazinou fac din Orchard Road un carusel al plăcerilor, de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pondere în structurarea versului lui B. El urmează atât tiparul poeziei populare, cât și al versului alb, într-o încercare, nu lipsită de farmecul melancoliei împăcate cu trecerea, de a aduce în peisajul liric câteva elemente specifice, de atmosferă și tonalitate, continuând lirica bănățeană interbelică, în linia lui Grigore Popiți și Constantin Miu-Lerca. SCRIERI: Lumina cântecului, Timișoara, 1986; Poeme, Reșița, 1993; Poeme Sânziene, Reșița, 1997; Îndestularea cu dor, Reșița, 1997; Oglinzi în inima pietrei, Reșița, 2002. Repere bibliografice: Olimpia Berca, Dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
Numeroase sunt stihurile de iubire care, în tonul elegiac și sentimental al timpului, au avut o muzicalitate capabilă să le asigure o receptare imediată. Motive romantice - veghea, toamna, luna, noaptea - sunt frazate obsesiv. Z. și-a însușit de la romanticii apuseni tonalitatea pesimistă a mărturisirii, învăluită uneori în melodia romanței sau în țesătura baladei. Confesiunea Mariei (Sora Maria), un „suflet blestemat”, o amintește îndeaproape pe cea a lui Rolla din poemul lui Alfred de Musset. Cântecul zvânturatului reia monologul byronian, Poetul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
permanență, pe întreaga durată a unui mandat, este identică celei tradiționale făcute în timpul campaniei electorale. Ne putem gândi că, atunci când e de durată, acest efort de justificare este mai eficient, pentru că este mult mai insidios și mai puțin impregnat de tonalitate preelectorală"481. Pe scurt, consiliile de cartier mai puțin asociază locuitorii la luarea deciziilor decât îi informează despre proiectele în curs de desfășurare. Însă nu tocmai în aceasta constă plăcerea pe care o simt locuitorii avizi de reuniuni? Poate că
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]