4,468 matches
-
Lotrului și Munții Șureanu); formațiuni geologice alcătuite în cea mai mare parte din șisturi cristaline (suprapuse peste roci magmatice de granit și metamorfice de gneiss) și calcare atribuite jurasicului. Culmea estică a Munților Șureanu prezintă un microrelief carstic format în urma topirii ghețarilor (proces desfășurat cu milenii în urmă); depresiune circulară (căldare) ce adăpostește trei lacuri de origine glaciară (Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Șureanu). Situl prezintă un relief ce alternează între abrupturi stâncoase în Munții Parâng și culmi domoale în
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
zona Bahama Banks nivelul apei era cu 6 m mai mic în anii 6000 î.Hr., dar cum piramidele și terasele au minim 12 000 de ani (metoda C14), nivelul mării era cu 14-14 m mai scăzut în anii 12-1000 î.Hr.. topirea ghețarilor din ultima glaciațiune (în anii 25000 î.Hr.) a inundat zone mari din Florida și Bahamas (pământuri unite odinioară în mase continentale conform geologilor). Prin mijlocul insulelor Bahamas există azi un canion foarte adânc numit "The Tongue of Ocean" ("Limba
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
numai Africa de Sud este așa bogată în resurse naturale. In general este o climă continentală cu veri fierbinți, iar iarna din cauza altitudinii mari cu căderi de zăpadă pe piscurile mai înalte care nu persistă de obicei tot timpul anului.Primăvara prin topirea zăpezii iau naștere râuri și lacuri numite "Wadi", lacuri ce seacă vara în locurile mai înalte sunt lacuri sărate numite "Shots" care în timpul verii devin bălți mici. Datorită pășunatului intensiv și exploatării neraționale a pădurilor, cresc în regiune tufișuri de
Munții Atlas () [Corola-website/Science/305594_a_306923]
-
Franța. Frontiera dintre cele două țări trece prin mijlocul lacului. este traversat de la est la vest de către fluviul Ron. Formarea lacului are origini multiple în urmă cu 15 mii de ani: alunecări tectonice în partea denumită "Marele Lac" și prin topiri ale ghețarilor pentru partea numită "Micul Lac" (între Genèva și Yvoire). Lungimea maximă: 72,8 km Lățimea maximă: 13,8 km Suprafață: 582,4 km² (234 km² în Franța, 348,4 km² în Elveția) Circumferință: 167 km Volum: 88,9
Lacul Geneva () [Corola-website/Science/303175_a_304504]
-
8 km), cu afluenții: Valea Neagră (3,7 km), Valea Rațului (3,7 km), Valea Ciripicea (9,7 km); Pârâul Micăului (5,2 km) și Valea Checheț (16,3 km). Debitul acestor cursuri de apă este variabil, puternic primăvara, la topirea zăpezilor și aproape de secare, în perioada lunilor de vară. În zona sud-vestică a orașului sunt amenajate două lacuri de baraj, pentru regularizarea apelor provenite din viituri, lacul din amonte având o suprafață de 9515 mp, iar cel din aval 8419
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
află că agenții și cărăușii săi au fost atacați de necunoscuți înarmați, în timp ce huțulii ar fi fost amenințați de Peceneaga. Inginerul solicită sprijinul jandarmilor, dar lucrările sunt întrerupte aproape imediat din cauza viscolului și apoi a puhoaielor de ape provenite de pe urma topirii zăpezilor. Pădurarul găsește comoara ascunsă cu secole în urmă de Costea Negru, precum și bijuteriile inginerului francez, într-un tău din întunecimea pădurii, dar Lupu Mavrocosti îi poruncește să păstreze taina. În preajma Bunei Vestiri (25 martie), bilanțul exploatării era dezastruos, iar
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Baron von Rebentisch, că numai în districtul Bocșa, cu minereurile identificate pot funcționa 10 furnale. După construirea la Dognecea a cuptorului înalt de topit cupru și a forjei în 1718, în anul 1719 se construiește la Bocșa un furnal pentru topirea fierului. Această amenajare care a dat numele de Altwerk zonei limitrofe din Bocșa, se compunea din instalația de topire, turnare și forja și folosea că forța motrice căderea hidraulică a râului Bârzava. Din cauza inundațiilor de la sfârșitul anului 1722 uzinele din
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
a cuptorului înalt de topit cupru și a forjei în 1718, în anul 1719 se construiește la Bocșa un furnal pentru topirea fierului. Această amenajare care a dat numele de Altwerk zonei limitrofe din Bocșa, se compunea din instalația de topire, turnare și forja și folosea că forța motrice căderea hidraulică a râului Bârzava. Din cauza inundațiilor de la sfârșitul anului 1722 uzinele din Bocșa se mută pe un amplasament numit Neu Werk. Urmărea sosirii unor noi coloniști, în zona ia naștere o
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
gospodării casnice la recensământul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane. Numele satului provine de la cuvântul „pohoarne”, adică râpi, formate atât prin alunecările de teren cât și provocate de scurgerea apelor rezultate din topirea zăpezilor și a ploilor torențiale din timpul verii și toamnei. Satul are o așezare pitorească pe pantele mai multor dealuri. În partea de est este străjuit de dealul „Ciocîrlan” și „Holm”, în partea de nord - de dealul „Cloștei” și „Lihaci
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
și fiind cedată celuilalt mediu ulterior, schimbătorul este de tip "regenerativ". Transferul de căldură are loc întotdeauna, conform principiului al doilea al termodinamicii, de la mediul mai cald la cel mai rece. Schimbătoarele de căldură se folosesc în procese de încălzire, topire, sublimare, fierbere, vaporizare, condensare, răcire și solidificare. Ele își găsesc o largă aplicabilitate în instalațiile de încălzire, refrigerare, climatizare, distilare (în industria chimică și petrochimică), în centralele termice, termoficare și ca anexe ale mașinilor termice. Un exemplu foarte cunoscut este
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
sunt cele de tip Cowper și preîncălzitoarele rotative ale generatoarelor de abur energetice și ale unor turbine cu gaze. Regeneratoarele Cowper se folosesc în metalurgie, la preîncălzirea aerului introdus în furnale. În furnal trebuie realizată o temperatură foarte înaltă, necesară topirii fierului, ceea ce necesită ca aerul introdus în furnal să aibă o temperatură cât mai ridicată, uzual 1200-1350. Încălzirea aerului se poate face recuperând căldura din gazele de furnal, care au la ieșirea din furnal o temperatură foarte înaltă, de 1550-1650
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
eroziunea hidrografică, din cauza coborârii nivelului de bază în decursul perioadei messiniene, când Mediterana și bazinul Pontic se goliseră de ape. În Neozoic sedimente mai recente, fluviatile, continentale și eoliene, au acoperit podișurile și câmpiile, fiind la rândul lor erodate de topirea postglaciară de acum 12-9000 de ani. Printre aceste sedimente, loess-ul. Rocele cele mai vârstnice, din orogeneza hercinică de vârstă paleozoică, apar în Munții Măcinului. Prin poziția geografică, România, se încadrează în zona de climă temperată fiind situată într-un
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
lacului aparține regiunii peruane Puno, iar cea estică departamentului bolivian La Paz. Mai mult de 25 de râuri se varsă în Titicaca. Lacul are 41 de insule, unele dintre ele dens populate. Titicaca își menține nivelul apelor datorită ploilor și topirii zăpezilor de pe munții din vecinătatea podișului Altiplano. Din el se formează râul Desaguadero, care curge spre sud, prin Bolivia până la Lacul Poopó. Acestuia i se datorează mai puțin de cinci procente din pierderile de apă, restul fiind rezultatul evaporării ca
Lacul Titicaca () [Corola-website/Science/302235_a_303564]
-
nu o ducă apă și era prea departe de sat. (Frentiu Titus) ( TOP'ILĂ, topile, s.f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepă sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). - Din bg., scr. topilo. Sursa : DEX'98 (55097) - LauraGellner) În “ Zoampa” erau două fântâni din care
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
rare, sau piroclaste. Lavele sunt topituri de silicați, a căror pondere variază între 45 - 70 % SiO. După reacția chimică, lavele se pot împărți în: La urcarea magmei spre suprafața pământului, au loc o serie de procese dinamice, prin contactul și topirea rocilor înconjurătoare, care influențează compoziția lavei ajunse la suprafață. Lava la suprafață suferă un proces de răcire rapidă, lucru care explică forma amorfă sticloasă, sau în cazul existenței într-un procent mai mare a gazelor, forma poroasă a rocilor (piatra
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite "ghețuri", cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
compoziției în sistemul solar, determinat de căldura și presiunea de radiație a luminii care provin de la Soare; obiectele care sunt mai aproapiate de Soare, sunt mult mai afectate de căldură și presiunea luminii, fiind compuse din elemente cu temperaturi de topire ridicate. Obiectele care sunt mai depărtate de Soare sunt compuse în mare parte din materiale cu temperaturi de topire mai mici. Granița din sistemul solar, dincolo de care aceste substanțe volatile se pot condensa este cunoscută sub numele de linia de
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
sunt mai aproapiate de Soare, sunt mult mai afectate de căldură și presiunea luminii, fiind compuse din elemente cu temperaturi de topire ridicate. Obiectele care sunt mai depărtate de Soare sunt compuse în mare parte din materiale cu temperaturi de topire mai mici. Granița din sistemul solar, dincolo de care aceste substanțe volatile se pot condensa este cunoscută sub numele de linia de îngheț și se află la aproximativ 5 UA de la Soare. Obiectele din sistemul solar interior sunt compuse în mare
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
volatile se pot condensa este cunoscută sub numele de linia de îngheț și se află la aproximativ 5 UA de la Soare. Obiectele din sistemul solar interior sunt compuse în mare parte din "roci", materiale ce conțin compuși cu puncte de topire ridicate cum sunt silicații, fierul sau nichelul, care au rămas în stare solidă în aproape toate condițiile din nebuloasa protoplanetară. Jupiter și Saturn sunt compuși în mare parte din "gaze", materiale cu puncte de topire extrem de scăzute și presiunea de
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
conțin compuși cu puncte de topire ridicate cum sunt silicații, fierul sau nichelul, care au rămas în stare solidă în aproape toate condițiile din nebuloasa protoplanetară. Jupiter și Saturn sunt compuși în mare parte din "gaze", materiale cu puncte de topire extrem de scăzute și presiunea de vapori mare, cum ar fi hidrogenul molecular, heliul și neonul, care s-au aflat întotdeauna în fază gazoasă în nebuloasa inițială. "Ghețurile", ca apa înghețată, metanul, amoniacul, hidrogenul sulfurat și dioxidul de carbon, au puncte
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
scăzute și presiunea de vapori mare, cum ar fi hidrogenul molecular, heliul și neonul, care s-au aflat întotdeauna în fază gazoasă în nebuloasa inițială. "Ghețurile", ca apa înghețată, metanul, amoniacul, hidrogenul sulfurat și dioxidul de carbon, au puncte de topire de până la câteva sute de grade kelvin, în timp ce stările lor depind de presiunea și temperatura ambiante. Ele pot fi găsite sub formă de gheață, lichide sau gaze, în diferite locuri din sistemul solar, în timp ce în nebuloasa inițială ele erau fie
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
particule din această stare, ceea ce echivalează cu o forță repulsivă care se opune condensării sistemului. În cazul electronilor din metale, densitatea este totuși suficient de mare, iar masa foarte mică, ceea ce face ca sistemul să fie degenerat până la temperatura de topire. Din această cauză multe proprietăți ale metalelor la temperatura ordinară nu au putut fi explicate prin statistica clasică. Statistica Bose-Einstein, admițând ocuparea unei stări de către un număr foarte mare de particule, echivalează cu o forță atractivă care favorizează condensarea. În
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
sau pe pante. Suprafața ocupată de ghețarii actuali (circa 16,3 milioane km²) reprezintă 11% din suprafața uscatului. Din ghețarii continentali adiacenți mărilor și oceanelor se desprind continuu porțiuni întinse, devenind "ghețari plutitori", cunoscuți sub denumirea de aisberguri. Formarea sau topirea ghețarilor produce glacioeustatism. ii se formează în regiuni unde ninge tot timpul anului și masa mare de zăpadă rezultată nu se poate topi. Prin acumularea unei cantități suficient de mare de zăpadă, se produce un fenomen de transformare sau metamorfozare
Ghețar () [Corola-website/Science/304240_a_305569]
-
care o străbate. Tot ceea ce ghețarul transportă în decursul alunecării sale devine parte a sa. Astfel materialele ca fragmente de roci transportate sunt numite "morene". ii de suprafață din zonele situate la altitudini mai joase sunt supuși fenomenelor periodice de topire și reînghețare, spre deosebire de ghețarii situați în munții înalți, sau în zonele polare, unde procesul de topire este foarte redus, ceea ce generează formarea de ghețari uriași. Procesul de încălzire a climei Pământului din actuala epocă istorică a contribuit mult la reducerea
Ghețar () [Corola-website/Science/304240_a_305569]
-
materialele ca fragmente de roci transportate sunt numite "morene". ii de suprafață din zonele situate la altitudini mai joase sunt supuși fenomenelor periodice de topire și reînghețare, spre deosebire de ghețarii situați în munții înalți, sau în zonele polare, unde procesul de topire este foarte redus, ceea ce generează formarea de ghețari uriași. Procesul de încălzire a climei Pământului din actuala epocă istorică a contribuit mult la reducerea numărului și masei ghețarilor. Gheața pură a unui ghețar fără incluziuni este alcătuită din straturi subțiri
Ghețar () [Corola-website/Science/304240_a_305569]