5,887 matches
-
noroc Să dea peste mine, Să-ncerc, o fi bine Sau nu? În...fine! Înțelept -sau nua gîndit: Nu mai am mult de trăit! Puțin! Dar voi trăi fericit! Hotărât mai face o tură Cu un trap maiestuos, Oprind la trăsură, Pentru ultimul pas, A zâmbit, cum se zâmbește frumos, Și lângă ea a rămas! Mare diferență de ani exista ! Pentu ei nu aceasta conta: Se iubeau, se simțeau...împliniți, De-a dreptul erau fericiți! Cal si trăsură erau o aripă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
maiestuos, Oprind la trăsură, Pentru ultimul pas, A zâmbit, cum se zâmbește frumos, Și lângă ea a rămas! Mare diferență de ani exista ! Pentu ei nu aceasta conta: Se iubeau, se simțeau...împliniți, De-a dreptul erau fericiți! Cal si trăsură erau o aripă Ce atinge sublimul, Cu iubirea-n risipă, Străbate seninul În zbor și tumult! Credeți c-a ținut foarte mult? Trăsura fiind din cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Pentu ei nu aceasta conta: Se iubeau, se simțeau...împliniți, De-a dreptul erau fericiți! Cal si trăsură erau o aripă Ce atinge sublimul, Cu iubirea-n risipă, Străbate seninul În zbor și tumult! Credeți c-a ținut foarte mult? Trăsura fiind din cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea, a fost înțeles! De mult cât a huzurit, Se-ngrășa, era obosit, De la o vreme s-a-mbolnăvit, Arăta îmbătrânit, Și ntr-o zi ne-mplinit, Discret
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea, a fost înțeles! De mult cât a huzurit, Se-ngrășa, era obosit, De la o vreme s-a-mbolnăvit, Arăta îmbătrânit, Și ntr-o zi ne-mplinit, Discret...a murit! Trăsura a plâns în neștire Nemaivenindu-și în fire! A rămas tristă și goală! Ba nu! Conține-o... Morală: Sunt oameni care neștiindu-și măsura, Și mai ales că viața și politica-i dură, Dau și altora viața în joacă ,,de-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
A rămas tristă și goală! Ba nu! Conține-o... Morală: Sunt oameni care neștiindu-și măsura, Și mai ales că viața și politica-i dură, Dau și altora viața în joacă ,,de-a..dura", Urcând aiurea-n câte-o nouă..trăsură!. FABULĂ CU CÂINI ȘI CAI Într-o curte țărănească, De la poala unui plai, Se ntâmplă ca să trăiască, Doi frați câini și doi frați cai. Dintre multele-animale, Care își slujeau stăpânii, Greu muncind pe deal, pe vale, Supărați (des) erau ...câinii
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
reconstruiesc turnul babel iar dumnezeu adoarme cu abel în gânduri 1 august 2011 Viață mă redescopăr departe de final iluzia temporală îmi alimentează temerile această hrană cotidiană înseamnă mai mult decât un surplus de vitamine orizontul se prăvălește într-o trăsură trasă de patru cai cunosc vizitiul (aceasta este singura certitudine) acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care m-aș înhăma răceala zăbalei incită să fiu chiar eu un cal înhămat la trăsura propriei vieți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
într-o trăsură trasă de patru cai cunosc vizitiul (aceasta este singura certitudine) acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care m-aș înhăma răceala zăbalei incită să fiu chiar eu un cal înhămat la trăsura propriei vieți (irezistibilă chemare) numai biciul mă oprește o șfichiuire lasă urme atemporale atunci îmi iau zilele la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
curtea sa, pe când băitanul avea vreo zece ani, gurile rele asemuindu-l cu Iordache, chiar dacă și Irina, soața boierului, îl socotea un nepot al unei verișoare, rămasă văduvă după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu Iordache, chiar dacă și Irina, soața boierului, îl socotea un nepot al unei verișoare, rămasă văduvă după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
rămasă văduvă după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî din trăsură, pășind pe prispa acoperită a conacului, fiind
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî din trăsură, pășind pe prispa acoperită a conacului, fiind întâmpinat de soția lui, Irina, o moldoveancă frumoasă din ținutul Putnei: Ce vești ne-aduci, clucere? Vești bune, jupâneasă, se veseli clucerul, prinzând-o de mijlocul din ce în ce mai îngroșat. De mîine, Ilie va fi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cât să-și facă bagajele. Știa ce oameni meritau să promoveze în locul lor. Garantă că, după ce va instaura ordinea, legiunile aveau să curețe malurile fluviului de infiltrațiile germanilor. Între timp, ambițioasa soră a Împăratului, care pornise la drum într-o trăsură acoperită, își dăduse seama, îngrozită, că nu era escortată cu onorurile potrivite rangului său, ci era păzită ca o prizonieră de două șiruri de soldați germani care nu se opreau pe drum în mansiones, pregăteau supe de carne sărată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
germani care nu se opreau pe drum în mansiones, pregăteau supe de carne sărată, se spălau pe apucate în pâraie, beau acea cervisia din orz și hamei, își instalau taberele în păduri, iar pe ea o obligau să doarmă în trăsură, împreună cu însoțitoarele ei. Încercă să protesteze, să ceară informații, să implore, dar, după cum prevăzuse Împăratul, germanii nu înțelegeau nici un cuvânt din ce spuneau ea și celelalte femei, și nu le păsa. Ajunse, speriată, când procesul și execuțiile se terminaseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fratelui său că, dacă nu ajungea de îndată la Împărat, prefera să moară. Domitius Corbulo îl anunță pe Împărat că ea urma să sosească la Lugdunum. Din curtea palatului ce domina fluviul, Împăratul o văzu ivindu-se din greoaia raeda, trăsura pentru călătorii de origine galică, și coborând cu mișcări precaute și oarecum nesigure. Deși era înconjurat de tribuni și magistrați, el alergă în întâmpinarea ei și o îmbrățișă, cu aceeași tandrețe pe care, pe când era copil, o văzuse la părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în toate cartierele orașului; iar urletul acela, „l-au ucis!“, făcea ca alți oameni să iasă din taverne, din case, din ateliere; alergau, asemenea unei turme cu neputință de stăpânit, spre For, spre Curie, spre Domus Gaj. Traficul se blocă, trăsurile erau abandonate pe străzi, tarabele zăceau răsturnate. Vigiles fură copleșiți de imensul val de oameni, iar cohortele pretoriene, luate prin surprindere și înconjurate, se risipiră. În câteva minute, mulțimea sălbatică umplu Forul, înconjură și asedie Curia. Pretorienii, disperați, formau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mă uitam la sora mea cu mare compătimire; ea nu avea să se bucure de acest joc, de aceea nici nu Înțelegeam de ce se văieta atâta mama; chiar atunci a intrat doctorul (era ziua de Crăciun, tatăl meu tocmise o trăsură să-l aducă până la noi), care s-a uitat la mine cu blândețe și mi-a spus să stau cuminte, că el o să-mi facă o injecție care n-o să mă doară; „Dacă mai așteptați câteva ore, murea“, aud cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
locurile secrete cu care m-am Împrietenit; nu poți iubi Parisul așa printr-un coup de foudre, trebuie să-i faci curte, să-l iei cu multe galanterii ca pe madame Bovary; Îți amintești câte mi-ai spus despre scena trăsurii despre care vorbește și Ion Barbu? Te-aș fi vrut Într-o trăsură noaptea prin Paris. Mă arunc spre Jeu de paume ca În fiecare zi. Te doresc din nou ca o nebună! Îți voi raporta totul, mon amour. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un coup de foudre, trebuie să-i faci curte, să-l iei cu multe galanterii ca pe madame Bovary; Îți amintești câte mi-ai spus despre scena trăsurii despre care vorbește și Ion Barbu? Te-aș fi vrut Într-o trăsură noaptea prin Paris. Mă arunc spre Jeu de paume ca În fiecare zi. Te doresc din nou ca o nebună! Îți voi raporta totul, mon amour. Eu Mon cher, Îmi pare rău că nu ești aici; Încep să te uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să le mai pese de aceste case abandonate. Jim alese o intrare În formă de semilună, ascunsă de strada principală, unde se Înălța o casă cu acoperiș de tablă, În spatele unor ziduri Înalte. Un sul spălăcit atîrna Între lămpile de trăsură din alamă. Jim ascultă liniștea din interiorul casei, apoi Își ascunsese bicicleta În frunzele nemăturate de lîngă trepte. La a treia Încercare, se cățără pe zidul garajului În stil Tudor și luă cu asalt acoperișul ascuțit. Se lăsă jos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Melodie” de Rubinstein. Noaptea, trenul trece greoi Dunărea peste Podul Prieteniei. Curând vei adormi. Dimineața, TU la Sofia. Pentru prima dată În concediul legal de odihnă. Pentru prima dată În străinătate. Ți-ai scos un pașaport turistic undeva pe strada Trăsura cu Cai, din apropierea Institutului de Teatru și Cinematografie. Levele primite În țară se transformă cu repeziciune În câțiva stutinki din care nu poți cumpăra nici măcar un chibrit. O asemănare fericită cu un tânăr bulgar, plecat În armată la marină, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acolo, Într-o țară a Făgăduinței. Iubit de un copil. „La pasarelă scândurile e putrede”. Toate acestea se Întâmplă la Casa Scriitorilor. Unde scriitorii se odihnesc și, după ce se odihnesc, scriu. Unul din ei scrie că: „Moartea-și plimbă iar trăsura / prin turcitul București / care și-a-ntrecut măsura / În fasoane hărăpești /... Visita Interioram Terae... Departe, pe șosea În Mogoșoaia, venind de la Buftea, un microbuz se hurducă spre București. Pe bancheta din spate, cu o mutră de oaie tristă și rătăcită, TU măcinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dezordinea pindarică! Lumea e un caleidoscop. Logica e introdusă-n ea de om. Arta supremă e cea a hazardului. Să mai dormim, așadar, un pic.“ Și se-ntoarse pe-o parte în pat. La Correspondencia!... Vânzătorul de oțet! Apoi o trăsură, și apoi un automobil, și după-aceea niște țânci. „Imposibil! - își spuse din nou Augusto -. Se-ntoarce viața. Și odată cu ea, dragostea... Și ce-i dragostea? Nu-i oare distilarea tuturor acestora? Nu-i oare secreția plictisului? Să ne gândim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aici va sta doamna mea? Lângă Spasov voi sta, În suburbie, pe lângă mânăstirea V., În slujba Marfei Sergheievna, care se nimerește a fi sora Avdotiei Sergheievna, dacă Înălțimea Voastră binevoiește să-și amintească, piciorul și l-a rupt, căci din trăsură a sărit, când spre petrecere mergea. Acum va sta lângă mânăstire, iar eu În casa ei. Uri spusese: —Ai putea pleca Într-un turneu prin țară. Ai putea da reprezentații publice. Iar Teddy: —E exact ca scena nunții din filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care nu aveau nimic de-a face cu balivernele băieților de aici din sat - despre Jakob, care ar fi avut o sulă atât de lungă, de și-o lega așa cum îți legi un cordon în jurul burții. Istoriile mele povesteau de trăsuri și de turci, de un producător de paste și de magazinele evreiești de pe strada Lipscani, povești pe care mama le trăise în București, sau despre străbunicul care străbătuse cu sania Polonia și Rusia, cu pistoale și morți în bătaie, povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui uriaș - în una din secundele următoare: —Și ce mare scofală e de capul rubedeniilor tale, muritori de foame, niște sărăntoci nenorociți, chiar dacă taică-tu susține că ar fi fost mai mult decât atât, pentru că a călătorit în Orient cu trăsura. Adevărul e că n-a demonstrat nimic, n-a fost în stare să realizeze nimic și azi n-are nimic, în afară de aerele astea aristocratice. Nimeni nu-l contrazicea, nimeni nu se apăra, și România mamei, acea țară care fusese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]