9,252 matches
-
Duces in praelio Damiata tu das exilio Maledicta fatorum series.» Încă de la primele cuvinte, o tăcere neașteptată se așternu În tavernă. Dante văzu nu puțini ochi umezindu-se. Cu toții, chiar și mușteriii cei mai umili, păreau să sufere Încă din pricina tragediei cruciadei. Damietta, floarea Nilului, cetate martir, unde trupele creștine suferiseră o Înfrângere cumplită, recucerită și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe o poziție mai lesne de apărat. Masacrarea apărătorilor, lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fost trădați. Și eu am fost peste mare. Înainte să... părăsesc marinăria, am condus, de mai multe ori, grupuri de pelerini pe drumul spre Ierusalim. Adesea, la bord, se comenta și se blestema tocmai căderea Damiettei. Cinci erau actorii acestei tragedii care erau chemați În cauză: francezii, lombarzii, teutonii și genovezii. Și apoi Ordinul Templului. Și mereu se ajungea la o dispută legată de care dintre aceștia era cel mai răspunzător pentru cădere. Poate că meșterul Ambrogio a vrut să reprezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi adus glorie orașului care a acceptat să ne dea găzduire. Moartea lui Teofilo, după aceea a meșterului din Como, marchează sfârșitul acestui Studium florentinum. — Vreți să Închideți Universitatea? Întrebă Dante. — Da, messer Alighieri, interveni Bruno. Dar nu numai din pricina tragediei care a lovit Cerul al Treilea. Orașul acesta Încă nu e pregătit pentru acel sediu al studiilor superioare la care am visat. Comuna nu e interesată să apară un centru de Învățătură care să nu aibă scopuri negustorești. Bonifaciu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cuie ruginite. Fixă iute cartonul pe perete, iar apoi căută un altul care să continue povestea. Lucra de aproape un ceas. Stupoarea inițială se transforma acum Într-o curiozitate din ce În ce mai vie. La fel ca pe zid, fragmentele izolate ale acelei tragedii Începeau să i se lege În minte, alcătuind un ansamblu neașteptat. Pe măsură ce diferitele cartoane Își găseau locul, Își dădea seama cât de diferită era schema lucrării de proiectul inițial. Nu exista nimic din aeriana armonie de ierburi și de păsărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mea fundamentală. Eram, fără Îndoială, victima unei erori, a unei confuzii. Dar nu de persoane - oamenii cavernelor care mă sechestraseră păreau Îndeajuns de avizați În ceea ce privește identitatea mea. Poate chiar prea avizați, și tocmai asta putea să se transforme Într-o tragedie. Voiau ceva de la mine și erau ferm convinși că eu dețin acel ceva (poate un obiect, poate o informație, poate Dumnezeu mai știe ce) care Îi interesa foarte și de care aveau imperioasă, disperată nevoie. Pentru că, nu-i așa, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apară cei ce plecaseră să aducă apă de la îndepărtatul puț Sidi-Kaufa. Dar n-au apărut decât vulturii. De unde veneau sau ce simț ciudat le îngăduia să intuiască faptul că în acel colț pierdut din Sahara urma să se dezlănțuie o tragedie, era un mister pe care nici cei mai experimentați beduini nu reușiseră să-l dezlege, cert e că, într-o dimineață, începură să se rotească în cerc pe deasupra corturilor, cu aparenta convingere că înăuntrul lor se instalase femeia cu coasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce-i mai rămăsese nefericitului băiat. Mai întâi îi acoperi picioarele, apoi genunchii, iar în cele din urmă, mijlocul. Moartea, care arătase atât de puțin interes când totul fusese ușor, se întoarse din drum, pentru că aceea părea a fi o tragedie neobișnuită ce o amuza cu adevărat. Se așeză pe marginea puțului și ascultă fâșâitul suav al nisipului care se scurgea fără grabă printre pietre. Și exact în același ritm în care se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
meu pieritor și sensibil mi s-a tras o continuă suferință. Așa m-am pomenit Într-o bună zi că principalele dimensiuni ale personalității mele sînt mila și frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice. Dar ele pot fi și cauze ale lașității sau ale unei neîngăduite toleranțe. Ajungi să nu mai stîrpești șobolanii, nici păianjenii, nici nulitățile, nici impostorii, nici tiranii, pentru că toți sînt făpturile lui Dumnezeu și au aceeași alcătuire cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau deutsche Treue sau deutsche Jugend sau Vaterland, fără să simtă minciuna odioasă care le desfigura monstruos, făcîndu-l pe cel ce le rostea automat complice la holocaustul declanșat de chiar manipularea lor. Vreau să spun că Într-o atare situație tragedia poporului „conducător“ nu este cu nimic mai blîndă decît cea a minorității asupra căreia este În permanență asmuțit. — Nu te Înțeleg, chiar vrei să Învinuiești acum tot poporul german de complicitate conștientă la crimă? Nu poți să accepți deloc ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care le aveam la vânzare, chiar și la produsele pentru femei. Când unul dintre ei găsea câte ceva, zicea: „Ah, vino aici să vezi asta. Cât e de drăgălașă!“ Domnul Farney întreba mereu de mama și spunea că era „o tragedie“, ceea ce mă făcea să mă simt prost. Dar știam că domnul Farney nu avea idee că eu mă simțeam așa. N-ar fi zis nimic dacă ar fi știut. Domnul Farney părea să își dea seama când zicea ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cifr care reprezintă capi de familie.24 308 La începutul secolului al XX-lea, în România Mică de după 1906, când s-au sărbătorit, cu prea mare fast, 40 de ani de domnie ai regelui Carol I (1866-1916), dar și după tragedia răscoalelor țărănești din 1907, guvernanții de atunci au vrut să măsoare puterile țării după numărul populației, determinată de condițiile economice și de structura administrativă, reflectată în recensământul din 19 decembrie 1912. Rezultatele definitive ale acestui recensământ, care a introdusă mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și dezvăluia niciodată numele, să orbească păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine din porțelan și se afunda În mod inevitabil Într-un final de tragedie gotică incalculabil. Monsieur Roquefort, care era un alergător de cursă lungă În disputele literare și se mîndrea că poseda o amplă colecție de scrisori semnate de toți editorii din Paris ce-i respingeau volumele de versuri și de proză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vrut ca eu să tot alerg Încoace și-ncolo prin lumea intrigii internaționale, aplecarea mea, din inimă, era spre științele umaniste. De mic copil am simțit chemarea versurilor și am vrut să devin un Sofocle sau un Vergiliu, pentru că, mie, tragedia și limbile moarte Îmi fac pielea de găină, Însă tata, fie-i țărîna ușoară, era un căpos cu vederi Înguste, care mereu și-a dorit ca unul din copiii săi să intre În Garda Civilă și, În ciuda pufului facial, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
revendica reducerea prețurilor. Prioritatea crescândă acordată termenului scurt, prezentului, precarului și lipsei de corectitudine va face tot mai dificilă finanțarea cercetărilor și strângerea impozitelor. Asigurările nu vor reuși să acopere riscurile. Distracțiile și informația nu vor mai putea acoperi vacarmul tragediilor. Dezvoltarea, care permite astăzi oricui să spere, nu va mai putea servi ca alibi. Hipersupravegherea va îngrădi libertatea și va stopa inovația. Nomadismul care se află chiar la baza dinamicii Ordinii economice va fi și el blocat treptat de limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fi atunci utilizate. Omenirea, care dispune încă din anii ’60 de mijloace nucleare arhisuficiente pentru sinucidere, le va folosi. Nu va mai exista nimeni care să scrie Istoria, acesta fiind dintotdeauna atributul celui mai puternic. Nimic imposibil în toate acestea: tragedia omului constă în faptul că, atunci când poate întreprinde ceva, el sfârșește întotdeauna prin a face lucrul respectiv. Totuși, cu mult înainte ca omenirea să pună capăt istoriei sale- cel puțin așa aș vrea să cred -, eșecul hiperimperiului și amenințarea hiperconflictului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
despre ceea ce s-a întâmplat, Dacă s-a vorbit sau nu, prea puțin interesează, în intimitatea căminelor se petrec multe lucruri care nu ies dintre cei patru pereți ai săi și, dacă-mi dați voie să vă spun, aluzia la tragedia, rămasă și azi inexplicabilă, care s-a întâmplat printre noi acum patru ani a fost o manifestare de prost gust la care nu mă așteptam de la un ministru al culturii, Studiul prostului gust, domnule prim-ministru, ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca să vedeți până unde merge simpatia mea, vă voi spune doar că cea mai mare fericire din viața mea, acum patru ani, lăsând-o la o parte pe cea de a nu fi pierdut o parte din familie în acea tragedie, așa cum, din nefericire, am pierdut, ar fi fost să umblu împreună cu grupul pe care l-ați ocrotit dumneavoastră, în vremea aceea încă nu eram comisar, eram un inspector orb, nimic altceva decât un inspector orb care, după recuperarea vederii, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
firea sa era atât de bună încât nu purta pică nimănui. Vipera putea să-l muște, dar el nu învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra cu tandrețe reptila din nou în sân. Viața îi era o tragedie scrisă în limbajul farsei funambulești. Pentru că nu râdeam de el, îmi era recunoscător, și turna în urechile mele compătimitoare nesfârșita sa listă de necazuri. Lucrul cel mai trist în privința acestora era caracterul lor grotesc, și cu cât erau mai patetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își mâna și el caii mai repede ca să nu rămânem în urmă. Și eu simțeam în sinea mea dorința de a-mi scoate din minte toată povestea. Începuse să mă cam plictisească o tragedie care de fapt nu mă privea și, prefăcându-mă în proprii mei ochi că vorbesc pentru a-l distra pe Stroeve, am abordat ușurat alte subiecte: — Nu crezi că ai face mai bine să pleci o vreme? l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Scriitorul este mai preocupat să afle decât să judece. În sufletul meu simțeam o oroare absolut sinceră față de Strickland și alături de ea o curiozitate rece de a-i descoperi mobilurile. Mă uluia și abia așteptam să văd cum privește el tragedia pe care a adus-o în viețile unor oameni ce-l trataseră cu atâta bunătate. Am înfipt cu îndrăzneală bisturiul: — Stroeve mi-a spus că tabloul în care ai pictat-o pe soția lui e cel mai bun lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar Dante nu Îl mai asculta. Din prima clipă, avusese senzația că ceea ce tocmai se petrecea Își avea rădăcinile undeva departe. Orașul său era un soi de culise de teatru, precum cortinele Îndărătul cărora saltimbancii Își pregătesc farsele, pentru o tragedie ce fusese scrisă altundeva. Toți actorii veniseră din afară. Și probabil că urmau să mai sosească și alții. Iar dacă totul trebuia să se petreacă pe ascuns, nu era oare tocmai aceasta cortina care masca secretul? Cuvintele tânărului Colonna continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erau gata să Își Împartă totul: pâinea, calul, o femeie... O idee neașteptată Îi Încolți În minte. Frânturile amețitoare ale planului păreau să capete o formă definită: Își aminti de dialogul de pe pod. Și de toți actorii ciudați ai acelei tragedii. Cu siguranță, așa trebuia să fi fost. Statuia lui Ianus Îi reapăru În fața ochilor. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, atunci poate că Încă mai era cu putință să curme lanțul acela de grozăvii. Se ridică brusc, trecând pe sub ochii uimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și dacă acel copil ar fi acționat ca o unealtă oarbă a perfidiei celorlalți, din ură față de un tată care Îl renegase În mod inexplicabil și Îl ofensase În persoana mamei adorate? Acea durere veche putea să fi inițiat o tragedie ce ucisese o stirpe și devastase imperiul. Până la ultimul ei act, care se desfășurase sub ochii săi, când la Florența sosiseră oameni din cele patru zări ale Pământului, numai ca să găsească masca Înghețată a morții. Iar orașul acela, orașul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
organizat într-un decor pentru pitici de circ. Totul era atât de mic. Moartea nu rezista acestei micimi, își lua tălpășița, și odată cu ea, și bagajul ei de suferințe, de trupuri mutilate și țipete pierdute, de foame și frică, de tragedie. Lysia Verhareine privea toate acestea cu ochii larg deschiși. Ținea pe genunchi ceea ce am crezut inițial că era o carte, dar după câteva secunde scria pe cartea care era, de fapt, am văzut bine, micuțul carnet cu coperte roșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și ea Goneril, altă fiică a lui Lear, Jeni, draga mea, curvă bătrână, știe tot din teatrul nostru, s-a uitat lung de tot la el, l-a citit că are probleme: ce apariție, băăă???... tu ai niște problemeeee!!!) Că tragedia identității... că bufonul amintește mereu ceea ce regele vrea să uite, că el nu se va putea exprima fără bufon... că în final, când nebunia regelui va deveni luciditatea bufonului, personajul, prin jocul lui Octavian Iacob, ajunge la contemplarea lumii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]