4,267 matches
-
comunicaționale, amplificate nebănuit prin intermediul rețelelor sociale" (p. 10). Slaughter propunea, în acest sens și o nouă știință: sociografia. Kaplan găsește geopoliticieni încă în antichitate, arătînd cum geografia, în calitate de "pivot al istoriei", a ghidat mersul imperiilor și al civilizațiilor, dincolo de ideologii trecătoare. Iată ce spunea, mai aproape de noi, un inspirator al lui Kaplan, geograful englez Mackinder: "Balanța adevărată a puterilor politice într-un anumit moment este produsul, pe de o parte, al condițiilor geografice, economice și strategice, iar, pe de alta, al
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ridica conștiința la nivelul Ființei, într-un proces de autorealizare. Aceasta e o cale inițiatică, pe care lepădăm irealul, iluzia, egoul și pătrundem în lumile suprasensibile interne sau supradimensionale. Antiteza Ființei este Eul pluralizat, o creație a noastră schimbă toare, trecătoare, iluzorie, ce nu face parte din real, din divin. Ființa este absolută; Eul este relativ. Ființa este adevărul din noi; Eul este minciuna. Ființa este unică; Eul este multiplu. Ființa este cuvîntul perfect; Eul este ignoranța. Ochiul în triunghi, care
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sud estul Moldovei. În nord, Ungro Vlahia era protejată de crestele Carpaților Meridionali cu pasuri a căror trecere era riscantă pentru invadatori. De altfel, actul de independență față de regatul maghiar a fost semnat tocmai printr-o bătălie desfășurată într-o trecătoare. Victoria lui Basarab I, la Posada, a însemnat desăvârșirea luptei de neatârnare, începută sub Litovoi. Formată în interiorul arcului intracarpatic, Transilvania nu a găsit un adăpost ideal, pentru că munții noștri nu au fost o barieră de nepătruns. Ungaria, iar mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Trăim încă în epoca naționalismului, când apartenența lingvistică este definitorie ca formă de manifestare a identității. Atât de pătrunzător a fost spiritul naționalismului încât s-a manifestat cu putere și în plin comunism. Dar orice început cunoaște, în această lume trecătoare, și un sfârșit, iar noi ne îndreptăm cu pași repezi spre el. Soarele naționalismului e trecut cu mult de amiază, radiind în spectacolul de culori al amurgului. Vântul rece al înserării va bate în curând peste această epocă și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în viața omului. Își consumă existența, acoperindu-se de deșertăciune, fără a lăsa nimic în urma lui. I se stinge neamul, dar nu-i pasă atât timp cât are un salariu care să-i satisfacă trebuințele mărunte de animal. Și, bineînțeles, o funcție trecătoare care să-l facă să se creadă important. e. Plaga corupției Se pare că nu este un lucru ușor pentru multe națiuni să inventeze democrația conform valorilor care le definesc, așa cum s-a petrecut în Occident. Mai facil este a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
științele exacte, spre deosebire de perioada anterioară, cînd veneau mai ales dinspre științele sociale. Ortodoxia păgînă nu este dogmatică, prin urmare este mai lesne de acceptat. Cu alte cuvinte, dacă tot suntem muritori, de ce să nu facem totul în conformitate cu elementul cel mai trecător din noi și nu cu cel mai elevat? Este exact inversul răspunsurilor marilor religii, sisteme și tradiții religioase. Pe de altă parte, orice sistem închis nu e decît un pat procustian pe care unul sau altul dintre autori își exersează
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Roset, quart. I., nr. 1003. Avea, de drept, 73 de ani, dar fiul său, Vasile Mavrodin, inginer în urbea Piatra, cînd i s-a scris actul de moarte, a declarat-o de 75 de ani185. Din cauză că toate ale lumii sunt trecătoare, apar în această vreme și cîteva semne că cele mai scumpe amintiri ale poetului slăbiseră din intensitate. Vălul tot mai dens al uitării se întinsese, pe nesimțite, peste amintirea Casandrei și peste toată durerea pricinuită cîndva de moartea ei. O
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
gheață/ Părea un junghi că-i curmă suflare și viață". La sărutarea Mariei, care acum devenise strigoi, Arald moare. Prin somnul de care se simte cuprins, aude vorbele magului: "Harald!, eu în puterea misterului ce port Vă dau amîndurora viața trecătoare A nopților... căci luna, al nopții blîndul soare Învie-al vostru suflet, ce înspre ziuă moare! Harald al nopții rege, Harald, de astăzi mort..."198 Arald doarme toată ziua, ca plumbul. Pe față, parcă poartă un obrăzar de ceară. Ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și a culturii, capacitățile transcendente, reflexive și critice ale subiecților n-au fost câtuși de puțin anulate. Motivele de a spera nu sunt neînsemnate: în ciuda inflației nevoilor de noi mărfuri, individul continuă să trăiască pentru altceva decât pentru bunuri materiale trecătoare. Idealuri ca iubirea, adevărul, dreptatea, altruismul n-au falimentat: niciun nihilism complet, niciun „ultim om” nu se profilează la orizontul timpurilor hipermoderne. Dacă noul regim de piață n-are de ce să fie pus la stâlpul infamiei, n-avem nici de ce
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să se întâmple ceva aici și acum. Ca un proces de intensificare hedonistă a prezentului prin înnoirea perpetuă a „lucrurilor”, așa trebuie gândit consumul în faza III. Practicile hiperconsumatorului sunt comandate de o estetică a mișcării continue și a senzațiilor trecătoare. A consuma însemna a te deosebi de ceilalți; acum, a consuma înseamnă din ce în ce mai mult „a te juca”, a te relaxa, a cunoaște mica bucurie de a schimba o piesă în configurația decorului de toate zilele. Astfel, consumul nu mai este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
până și extracotidianul a devenit doar o formă a hegemoniei cotidianului. În sărbătoarea dionisiacă trebuiau trezite toate simțurile, iar rațiunea era răsturnată cu capul în jos prin anularea tuturor interdicțiilor. Dar astăzi? Homo festivus s-a preschimbat într-un simplu trecător, într-un gură-cască amator de ambianță fun, de animație și de spectacol. Sărbătoarea hipermodernă s-a redus la o imensă plimbare turistică cu figuranți-actori prea fericiți să se piardă în mareea umană, să ocupe strada în sfârșit eliberată de automobile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
păstra pururi în ea ceva dintr-o fantomă, ceva din tăcerea pietrei, tăcere legată de întâlnirea cu Gorgo. Admet, care nu este nici pe departe un erou tragic, nu va avea decât o mică bănuială, repede uitată, o rapidă și trecătoare intuiție a unui adevăr ce va rămâne secretul Alcestei, bine păzit de muțenia femeii. Cei ce califică piesa lui Euripide drept tragicomedie uită, fără îndoială, de această muțenie care preschimbă o femeie vie într-o statuie, o efigie, chiar dacă așa-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Există un puternic contrast între figura impunătoare a lui shite, îmbrăcat ca un războinic („în armură strălucitoare”, spune waki), prezent așadar în toată splendoarea unei materialități sclipitoare, și cuvintele rostite de el despre detașarea „sufletului care și-a pierdut învelișul trecător” pentru a se risipi în vânt. Ca și cum corpul actorului și textul și-ar fi împărțit rolurile pentru a exprima ambivalența vizibil/invizibil, materialitate/imaterialitate. Într-adevăr, războinicul „în armură strălucitoare” nu e altul decât „spectrul lui Atsumori intrat în casă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu moare de-adevăratelea, asta se întâmplă pentru că, în locul licorii otrăvite ce-ar fi provocat o moarte reală, doctorul Cornelius îi încredințase un medicament ciudat, un fel de drog (în realitate, inofensiv) care produce doar o moarte aparentă, o paralizie trecătoare, o stare de letargie asemănătoare cu somnul. Somnul este însă el însuși un simulacru al morții: în scena furtului brățării de către Iachimo din actul al doilea, el este chiar în mod explicit comparat cu moartea: Iachimo îl vede ca pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce riscă să antreneze o stare depresivă durabilă, sau să se asocieze cu alte manifestări ce vor fi evocate în continuare. În această fază de „tristețe” sau de „proastă dispoziție”, starea depresivă este în general izolată, sau însoțită în mod trecător de câteva simptoame: anxietate minimă, ușoare dificultăți de adormire atunci când tristețea predomină în timpul serii, senzația de a nu fi capabil și ușoare eșecuri școlare, reproșuri față de părinți... Pot apare idei în legătură cu moartea și chiar un gest suicidar într-un context
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
clinice precise, dar trebuie să insistăm asupra faptului că, mult prea adesea, ele sunt prescrise cu ușurință, și în situații clinice care n-au fost întotdeauna analizate cu rigurozitate. Prescrierea de conveniență sau cu scopul de a stopa o anxietate trecătoare nu trebuie să fie aplicată la orice vârstă, cu atât mai mult la adolescență. În episoadele maniacale sau mixte, vom fi puși de asemenea în situația de a utiliza benzodiazepinele și neurolepticele cu rol sedativ, de preferat într-o manieră
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de abuz, de crimă, precum incestul, paricidul sau infanticidul. Când nu suntem expuși acestor pericole, ne pândesc catastrofele naturale: inundațiile și anii secetoși, ciuma și foametea... În fața acestui tablou sumbru, lucrurile bune par rare și, ceea ce-i mai rău, perisabile, trecătoare. De asemenea, oamenii duc o existență limitată în timp, finalmente foarte scurtă în raport cu eternitatea. De ce să nu transformăm răstimpul petrecut pe această planetă în prilejuri de jubilații? Cum? De exemplu, bucurându-ne de tot ce ni se întâmplă și e
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fricii” se găsește „agresivitatea”: orice stare de insatisfacție, și în primul rând cea de ordin libidinal, este resimțită ca o frustrație ce declanșează reacții de agresivitate; agresivitatea este, însă, un „bumerang”, deoarece implică perspectiva unei contraagresiuni. Sacrificarea plăcerilor mici și trecătoare din prezent pentru unele mai mari și durabile din viitor, care se realizează prin funcțiunea „Eului”, presupune capacitatea subiectului de a suporta o frustrație fără a avea erefugiul în modurile de răspuns „inadecvate”. Această capacitate, pe care S. Rosenzweig o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lui Faulques nu i-a rămas decât să-l cerceteze atent, pe când celălalt se apropia, micșorând distanța, ca să ușureze totul. Văzuse multe chipuri În viață, cele mai multe prin obiectivul aparatului fotografic. De unele Își amintea, pe altele le uitase: o imagine trecătoare, un clic de obturator, un negativ printre alte probe, care doar uneori merita cercul făcut cu markerul, ce-l salva de exilul din arhivă. Cea mai mare parte dintre cei care apăreau În acele fotografii se estompau În gloata de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu caut parfumul trecutului. Nu vreau să Învăț, nici să-mi amintesc, ci să rup legături. Sau, În jargonul tău de psihopat, locurile pustii, mecansimele și obiectele sparte sunt formulele matematice care arată drumul. Al meu. Un pic de fosfor trecător În meningele lumii. Nu am pretenția să rezolv problema, s-o Înțeleg ori să mi-o asum. E doar parte din voiajul spre locul către care mă Îndrept: unul pe care am să-l recunosc la sosire. Cazul tău e
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
suferinței n-are legătură nici cu conștiința, nici cu compasiunea, fotografiile de război nu-s bune de nimic. Lumea face restul: și le Însușește de cum se aude obturatorul. Clic, alei-hop, mulțumesc, ciao. Cel puțin, fotografia e mai efectivă decât imaginile trecătoare de televiziune. Nu curge fără discriminare. Dar nici chiar așa. Pentru ce vrei tu să faci, poate că numai pictura are vreo șansă; dar departe de public și de interpretările lui. Ea are obiectiv, cadraj și perspectivă proprii, imposibile prin
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
era adevărat, că fotografia putuse fi cinstită când era ingenuă și imperfectă, la Începuturi, când aparatul fotografic putea să capteze doar obiecte statice și când pe vechile plăci orașele apăreau ca niște scene pustii, unde oamenii și animalele erau trăsături trecătoare, urme imprecise și fantomatice atât de asemănătoare celor din altă fotografie, posterioară, făcută la Hiroshima pe 6 august 1945: urmele unei siluete umane și ale unei scări, dezintegrate de deflagrația bombei, imprimate pe un zid. Lăsând camera foto jos, Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
printre uneltele de pictat, tuburi și flacoane goale, pensule, cărțile care invadaseră masa. Și-o aducea aminte trântită pe jos, pe covor, decupând ore În șir fotografii unde singurul element viu era urma imprecisă a oamenilor stinși ca niște fantome trecătoare. Collaje și obiecte trouvés. Firește. În fine, a găsit un borcan mare, aproape plin, cu adeziv acrilic, strălucitor. Cu un penel gros și curat a uns bine dosul paginii, apoi s-a Întors spre zid, În căutarea locului potrivit. A
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care, suprainformat fiind, nu are de ce să se neliniștească. Ca și cum s-ar uita la o mănușă întoarsă pe dos, el descoperă acum reversul comic al situației dramatice. Este un exercițiu - ansamblul exemplelor o confirmă - ce antrenează dezinvoltura ludică, devierile ei trecătoare și urmările ei neprevăzute. Să remarcăm, totuși, că nu întotdeauna ceea ce debutează sub semnul veseliei și al glumei se și sfârșește la fel. Jocul generează incertitudine. Iată de ce răsturnarea ludică a supravegherii nu va constitui doar o sursă de comic
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dovada fiind amantul supraveghetor). Răsturnarea totală a situației tragice a personajului racinian stârnește râsul. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, în teatrul de bulevard, pasiunea nu pare a fi nici unică, nici eternă, ci doar o simplă și trecătoare toană amoroasă care, ca să parafrazăm un titlu al lui Schnitzler, lasă „hora” să continue. Supravegherea aleatorie are însă și unele consecințe mai serioase: amantului i se oferă acum un bun prilej de a descoperi adevăratul chip al partenerei sale, resursele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]