9,583 matches
-
Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 41 din 10 februarie 2011 Toate Articolele Autorului UVERTURĂ SIMFONICĂ (Pentru Gabriela) 1 tam, tam, tam, tam 2 Dezacord armonic - viola Plîngînd cu un tremolo vaporos 3 Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul meu 4 A început ca un suspin adînc Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc Și timpanele, da, ele zgîlțîie templul Care cedează, tremură, lacrimile
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
tam 2 Dezacord armonic - viola Plîngînd cu un tremolo vaporos 3 Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul meu 4 A început ca un suspin adînc Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc Și timpanele, da, ele zgîlțîie templul Care cedează, tremură, lacrimile te fac fericită 5 Vin-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul meu 4 A început ca un suspin adînc Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc Și timpanele, da, ele zgîlțîie templul Care cedează, tremură, lacrimile te fac fericită 5 Vin-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
că tot suntem la TEATRU, să vă reamintesc replica cu care-și începe Caragiale piesa „O scrisoare pierdută” și care a stârnit ropote de aplauze în seara premierei orădene, din 1928, a TEATRULUI de VEST: „Rușine pentru orașul acesta să tremure în fața unui om!”. Elisabeta POP Oradea 30 ian 2011 Referință Bibliografică: Nedumeriri / Elisabeta Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 41, Anul I, 10 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elisabeta Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NEDUMERIRI de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349004_a_350333]
-
care urmau să se întâlnească în orașul... lor. Și-atât! Urmaseră un haos și-o deznădejde cumplită, mai ales pentru ea, mai slabă din fire. Într-adevăr, fiecare, din camera lui, privea pe geam și vedea un perete translucid ce tremura imperceptibil în preajma casei, iar dincolo de el - oroare! La început, foc, apoi resturi carbonizate - de oameni, clădiri, mașini, copaci... Prin ce minune a legilor fizicii scăpaseră ei de atingerea înfiorătoarei morți, nu aveau cum să-și imagineze! Totuși, nu renunțară la
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
Articolele Autorului Și totuși, l-am mai văzut o dată, înainte de lăsarea serii, acea seară de februarie în care ziua nu existase, o cană cu lapte și cafea în care zahărul nu pătrunsese încă. Ceva, totuși lipsea, încă... „Grabnic”, spuse călătorul, tremurând ușor din bărbie. „Să nu pierdem avionul.” Ne aștepta o călătorie lungă, la capătul căreia nu știam cum vom supraviețui. O busola fabricată la temperatura Curie, magică în minutele de taină ale nopții, vom descoperii în ochii copilului: „Eu merg
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
să cânte, bineînțeles: „M-a făcut mama oltean” sau „Mă dusăi să trec la Olt”! Eee, dar ceva mai târzior când Timona a interpretat cu multă dăruire și autentică simțire artistică, străvechiul hit: Foaie verde izmă creață, atunci să vedeți! Tremura carnea pe om și plângea acordeonul, mai ales când inimitabila interpretă făcea referiri explicite la diferitele locuri unde trebuia pupată pentru satisfacții maxime... Ce mai talentul, talent, nu glumă! Pe scurt, nebunie mare, urmată de unele mici leșinuri, așa... mai
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
fure-a sufletului albă floare. * Mi-am lăsat trilul liber către cer Și dorurile mi le-am despletit Ca-n sunetele pline de mister Zborul să-i frâng, vrăjind un infinit. * Cu talpa am bătut de două ori Și-am tremurat o undă ce vibrând A scuturat cuvintele din nori Și l-am legat cu lanțul unui gând! * A coborât plonjând spre nicăieri, Renunțând la-ncrâncenările din zi Făcu din orice mâine-un simplu ieri Doar ca să-mi poată scrie poezii! * Alunecam
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
nefiind eu un fumător serios, mi-am aprins, totuși, o țigară, ca să afișez un soi de siguranță de sine în fața personajului interesat de isprăvile colegilor mei tineri. Numai că mâna ce ținea țigara a început la un moment dat să tremure ... Întâlnirea a fost însă un eșec pentru el, fiindcă insul s-a despărțit de mine nervos, spunând nemulțumit și cumva amenințător: „Numai să nu ne căutați Dumneavoastră pe noi!” Iar eu țin minte că i-am replicat cu un: „Sper
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
Secundele, în pământ, ajung cu soare Învolburând și sevă și uimire... Urnele iernii să le poarte munții În orologiu timpul cochetează, Dorul picură pe dedesubtul frunții -Imensa roată iar disimulează- ..................................... Tandră, clipa se prinde-n poezie Ritmuri râd în sânge, tremură o floare, Se-aude un pas și...e armonie Sfioase iluzii plutesc cântătoare... Referință Bibliografică: FRIG ÎMBĂTRÂNIT / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate Drepturile
FRIG ÎMBĂTRÂNIT de LIA RUSE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348601_a_349930]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului IARBĂ După amar de vreme sub zăpadă, Pământul își revine-ncet în fire, Începe iar să cânte, să respire, Că a scăpat de șubă și broboadă. O ramură dintr-un cais, subțire, Își lasă floarea, tremurând, să cadă, Cu nerăbdare-așteaptă să dea roadă, De fructe, cu-a lor dulce ispitire. Când iarba, din troiene, se dezleagă Și se ivește parcă și mai verde, Puterea frigului din nou o neagă Și iarna-n ceață, vrând-nevrând,se pierde
IARBĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348615_a_349944]
-
spusese răspicat De sângele-Ți nevinovat. Iar cei ce lângă Tine-au stat, Și-atâtea Tu i-ai învățat, Cu toții ei Te-au părăsit În noaptea-n care au venit Soldații să Te ia cu ei. Și-atuncea eu am tremurat Căci ai fost bun și-ai fost trădat. Și oamenii Te-ai biciuit Soldații Te-au batjocorit Și fără milă Te-au lovit. Și-au pus atunci cununi de spini Pe fruntea-Ți albă că de crin Și-apoi la
URCUS SPRE INVIERE de ALEXIA TEODORA RAICEA, 12 ANI, BUCUREŞTI în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348633_a_349962]
-
piticanie tuciurie, avea un metru și cinzeci și patru de centimetri și o sută douăzeci și cinci de kilograme. Era aproape rotund. Fața o avea transpirată tot timpul, iar transpirația îi era uleioasă și mirosea urât. A venit și vremea lui. Toți tremurau de frică , până și tac-su, un țigan frumos, lăutar de faimă și îndrăgit tare de cucoanele din oraș. Cum le zicea el, din gură, de inimă albastră, nu-l întrecea nimeni. Era vestit, de la Ploiești și până la Halele Obor
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
poziție aprinse. Imediat după ce mașina a depășit linia gardului a oprit și a coborât din nou. A închis porțile. Iuliana se făcuse mai mică decât își imagina vreodată că poate reuși. Stătea ghemuită, cu picioarele aduse cu genunchii sub bărbie, tremurând de groază. Nu vedea nimic în jur, decât gardul uriaș prin geamurile laterale și din spate și un drumuleț de beton în coastă, prin parbriz, atât cât putea fi văzut în lumina slabă a lămpilor. Înainte de a porni motorul, bărbatul
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
nu a răspuns. De durere și teamă să nu-l provoace s-o lovească din nou, a preferat să tacă, strângând din dinți și mocnind a ură neputincioasă. Încerca cu disperare să-și ascundă goliciunea și nu reușea. Mâinile îi tremurau puternic pe prosopul ce-l înghesuise între picioare. Nu îndrăznea să-l privească. Își ascundea ochii înlăcrimați și plini de ură de privirea lui. Știa, simțea că se uită la trupul ei... Pentru ea a fost o noapte de coșmar
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
să-și potolească și plânsul și doar respirația grea, întreruptă de scâncete reținute, i se mai auzea. După ce a obosit ori nu a mai fost în stare să o posede, i-a adus un lighean cu apă. Văzând-o că tremură de frig, i-a spus că are voie să se îmbrace și să pună pătura pe ea, după care a ieșit afară înjurând. A adus din mașină două conserve, o pâine, o bucată mare de brânză și o sticlă de
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
vârstă de 35 de ani. Suferea foarte mult din pricina mamei ei pe care nu putea s-o ierte pentru că greșise foarte mult față de ea cât fusese copil. La sfarsitul acelei întâlniri, după ce a cerut permisiune - a venit pe scenă și tremurând toată de plâns a mărturisit în fața publicului și a mamei ei, care este și ea necreștina că a ales s-o ierte și că o iubește din toată inima. În urma acestui gest - relațiile dintre mama și fiică au fost restaurate
IMPREUNA LUCRATORI CU DUMNEZEU de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348655_a_349984]
-
strigam după timp dar nici timpul nu mai este a rămas o întindere în care ochii se răstoarnă în alți ochi atât s-a dat liber la liber ai auzit ca porumbeilor dreptul de a fi albi erau albi oricum tremuram oricum negarea își avea propriul răspuns de da s-a desfințat universul negarea negațiilor strigând lipsa lui nu e mai apăsătoare decât nu-ul însuși uitând că nimeni nu ntreabă nimic Referință Bibliografica: Lipsa lui nu / George Adrian Popescu : Confluente
LIPSA LUI NU de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348724_a_350053]
-
întrerupt la fel de neașteptat precum începuse. O voce, nu se știe de unde, i-a poruncit: „Oprește-te, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
nr. 1580 din 29 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului VIBRAȚII (sonet) Pornim din nou pe undele iubirii, Pe unde n-am mai fost de-atâta timp, Prin primăvara fără anotimp, Cu pașii-mpleticiți ai rătăcirii. Vibrează undele în contratimp Și tremură de spaima regăsirii, De vama ce-o depunem iarăși firii, De toate câte ne va da în schimb. Când glasul se îneacă de durere Și clipele se fac mereu mai lungi, Iubirea iarăși drepturile-și cere, Cu sunete domoale și
VIBRAŢII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348741_a_350070]
-
tine! - De ce m-ai lovit, mătușico? Crezi că de bătaie am eu nevoie acum? Nu mi-au arătat niciodată unde pun banii, să nu le spun tovarășilor de joacă. Îi mai aduceam pe acasă, când ei erau la serviciu... Ioana tremura de frică. Luase bătaie degeaba, nici măcar mătușa nu era beată, așa cum era tatăl ei, când a bătut-o în primele luni de viață sau nervoasă că s-a certat cu tata, așa cum era mama când o altoia cu nuiaua că
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
în clipa în care s-a răsucit din torentul somnului spre mine, când brațul lui stâng mi-a cuprins mijlocul, trăgându-mă spre el, obligându-mă să mă aplec mai mult și să mă lipesc de el, am început să tremur. Am lăsat pleoapele să-mi acopere ochii știind că era rândul lui să mă privească. Clipe măsurate prin imperceptibila apăsare a degetelor pe pielea întinsă a spatelui curbat. Extrema lor tensiune, concentrată asupra locului unde se odihneau, făcea să izvorască
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut.” El dă și sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. ,,Șarpele își schimbă pielea, cerbul înnoiește coarnele, tinerețea femeii nu mai vine înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ă atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
apelor. Iar luminile de pe bulevard par niște făclii ce luminează calea întunecată a adâncurilor. Torțe ale trecutului... - Torțe ale prezentului... - Și torțe ale viitorului! Privirile lor părăsesc oglinda lacului și sub clar de lună se privesc în ochi. Buzele lor tremură ușor. „Oare mă va săruta?” „Ce ochi albaștri, mari și fermecători! Ce buze senzuale care abia așteaptă sărutul mirific al iubirii...” - Să ne așezăm undeva. Simt o amețeală, - rosti deodată Caterina și păru că se clatină. - De partea cealaltă a
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
rochia. El se așeză pe unul din scaunele de alături, iar ea se lăsă lin în brațele sale strecurându-i neglijentă brațul stâng pe după gât. „Ce minunat este în brațele sale!” „Cât de gingașă este, iar trupul începe să-i tremure ușor.” „Nu mă înșel! Îi plac și mă dorește!Dar și eu îl plac!” - Mă simt minunat cu tine în brațe... Parcă am fi aceeași ființă... E atâta liniște... Prin negura nopții deslușesc albastru infinit al cerului, același albastru senin
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]