2,894 matches
-
limpede ce curgea alene pe sub podul de lemn pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care se hârjoneau în grupuri micuțe aproape de malul acoperit de vegetație bogată. La vreo cincizeci de pași de pod, prin păpurișul des, crescuseră trestii din care Tudorel alesese una mai mare, pe care o tăiase cu briceagul cu două limbi primit în dar de la bunicul său în ziua în care împlinise șapte ani. Legase o ață de vârful ei, dar nu avea un ac
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
limbi primit în dar de la bunicul său în ziua în care împlinise șapte ani. Legase o ață de vârful ei, dar nu avea un ac să-l prindă la capăt pentru a-și face undiță. Întinse mâna în care ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise brațul. Ața, destul de ușoară, nu se întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
făceam, de obicei, la balurile studențești, unde mă duceam cu doctorul, care, ca și mine, era un bun dansator. Odată, la balul mediciniștilor, am ochit o studentă, o poloneză blondă, cu un căpșor de păpușă și un trup subțire ca trestia. I-am făcut o curte îndrăcită și o dată cu mine încă trei sau patru colegi. Aveam impresia că mă preferă și am dansat toată seara aproape numai cu ea. Din cauza asta, multe din prietenele mele mi-au arătat o răceală semnificativă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Petronius contemporan, scrupulos în arta de a se îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot englezești, guler răsfrânt (Take Ionescu) chiar pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl zări, i-am surprins pe față o mirare, ceea oe însemna că i-a făcut o bună impresie. Nu-i vorbă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
abia mai putea să respire. Încremeniți de ceea ce vedeau, Hideyoshi, medicul și vasalii lui Hideyoshi nu puteau decât să privească, ținându-și respirația. În sfârșit, după ce se târî câțiva pași de la așternut, Hanbei îngenunche cum se cuvine pe rogojina de trestie. Cu vârfurile ascuțite ale umerilor, genunchii slabi și mâinile străvezii, Hanbei părea o fetișcană. Închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc, încât dădu impresia că se frângea în două. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu cade? Înainte de toate, probabil castelul o să cadă în următoarele două sau trei zile. S-ar putea întâmpla chiar și mâine. — Mâine! Cei doi vasali îl priviră pe Kanbei cu ochi mari. Chipul său strălucea alburiu-difuz în reflexele apei limpezi. Trestiile uscate foșneau lângă maluri. Mori și Kuriyama se opriră speriați. Vedeau o siluetă stând între tulpini, pe malul opus. — Cine e? A doua surpriză fu altfel decât prima. Omul părea să fie un general inamic important, dar singurul său însoțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
venit cu intenții ostile. Păreau doar să aștepte, în liniște, ca grupul lui Kanbei să se apropie. — Așteptați aici, ordonă Kanbei. Supunându-se ordinului, cei doi îl priviră atenți cum se îndepărta. În timp ce Kanbei se apropia, inamicul care stătea între trestii făcu și el un pas, doi, înainte. De cum se putură vedea clar, se salutară ca doi vechi prieteni. Dacă alții ar fi asistat la o întâlnire secretă între inamici, într-un asemenea loc, imediat ar fi suspectat o conspirație; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Yodo - apreciind greșit repeziciunea atacului lui Hideyoshi; și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre în ofensivă sau în defensivă? Până la înaintarea spre Onbozuka nu se decisese. Bătălia începuse aproape accidental. Ambele armate își petrecuseră dimineața printre trestii și stuf, înțepate de țânțari și tăuni. În tot acel timp, se priviseră față în față, așteptând ordinele generalilor. La un moment dat, însă, un cal splendid înșăuat se repezise, dintr-o dată, din tabăra lui Hideyoshi, spre malul râului Enmyoji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru în timpul unei sărbători, urlând la unison, luptătorii își croiră drum cu forța în primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, își reflectau culorile peste pâlcurile negre de oameni care urlau sub cerul pustiit. Violenta bătălie mai continuă încă o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Curtenii veniți în vizită plecaseră și nu mai rămăsese nici un oaspete. Hideyoshi făcu o baie, apoi, în timp ce se întâlnea cu Hidekatsu și Maeda Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie indiană, iar prin aer pluteau râsete sonore de femei tinere. Hikoemon nu intră imediat, ci, mai întâi, își clăti gura și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nawabu se afla pe malul Râului Machiya, cam la o leghe spre sud-vest de Kuwana, dar gurile râurilor Kiso și Ibi erau în apropiere, fiind un loc excelent din care să amenințe cartierul general al lui Nobuo. Toamnă târzie. Bogatele trestii din regiune ascundeau câteva sute de mii de soldați, iar fumul focurilor de tabără se întindea gros peste malul râului, zi și noapte. Ordinul de luptă încă nu fusese dat. Relaxați, soldații mergeau chiar la pescuit. În asemenea momente, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zăpăci de cap", așa da. La care Niusea o privește pe prietena ei cu o admirație perplexă și spune: Da' tu, draga mea, ai învățat românește ca o adevărată româncă. Numai cum rămâne cu covorul tău de plante de apă? Trestie! Marusia se plesnește cu palma peste frunte, mândră și ușurată că și-a amintit. Covor de trestie? se miră Niusea. Nu, draga mea, tu niciodată nu le nimerești! Covorul de trestie se cheamă rogojină! Uite vezi, și la asta mi-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și spune: Da' tu, draga mea, ai învățat românește ca o adevărată româncă. Numai cum rămâne cu covorul tău de plante de apă? Trestie! Marusia se plesnește cu palma peste frunte, mândră și ușurată că și-a amintit. Covor de trestie? se miră Niusea. Nu, draga mea, tu niciodată nu le nimerești! Covorul de trestie se cheamă rogojină! Uite vezi, și la asta mi-am amintit cum îi zice! Aha, da, așa e, rogojină, cum am putut să uit? Și atunci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cum rămâne cu covorul tău de plante de apă? Trestie! Marusia se plesnește cu palma peste frunte, mândră și ușurată că și-a amintit. Covor de trestie? se miră Niusea. Nu, draga mea, tu niciodată nu le nimerești! Covorul de trestie se cheamă rogojină! Uite vezi, și la asta mi-am amintit cum îi zice! Aha, da, așa e, rogojină, cum am putut să uit? Și atunci cum, pune rogojină pe tavan? Nu rogojină. Se pune trestie. Și peste el tencuiește
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
le nimerești! Covorul de trestie se cheamă rogojină! Uite vezi, și la asta mi-am amintit cum îi zice! Aha, da, așa e, rogojină, cum am putut să uit? Și atunci cum, pune rogojină pe tavan? Nu rogojină. Se pune trestie. Și peste el tencuiește? Cine tencuiește? Proprietarul, cine altcineva! izbucnește Niusea cu năduf. Păi atuncea spune și tu "se tencuiește". Ei, da, sigur! Se putea să nu-mi găsești tu nod în trestie! În papură. Doamne, ce expresii! Nod în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rogojină pe tavan? Nu rogojină. Se pune trestie. Și peste el tencuiește? Cine tencuiește? Proprietarul, cine altcineva! izbucnește Niusea cu năduf. Păi atuncea spune și tu "se tencuiește". Ei, da, sigur! Se putea să nu-mi găsești tu nod în trestie! În papură. Doamne, ce expresii! Nod în papură! Da. Asta fiindcă papura e așa, dreaptă și... cum se spune?... Netedă, nu? N-are noduri, asta e important. Și de aceea nod e ceva neobișnuit la papură. Dar parcă nu-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
expresii! Nod în papură! Da. Asta fiindcă papura e așa, dreaptă și... cum se spune?... Netedă, nu? N-are noduri, asta e important. Și de aceea nod e ceva neobișnuit la papură. Dar parcă nu-i la fel și la trestie? Nu-i tot neobișnuit? De ce nu spune "nod în trestie"? Se spune, Marusia, draga mea. Când ai să-nveți și tu să vorbești corect românește? Ei, lasă, că știu destul! La piață mă înțeleg cu toate precupețele... Dar ce expresii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dreaptă și... cum se spune?... Netedă, nu? N-are noduri, asta e important. Și de aceea nod e ceva neobișnuit la papură. Dar parcă nu-i la fel și la trestie? Nu-i tot neobișnuit? De ce nu spune "nod în trestie"? Se spune, Marusia, draga mea. Când ai să-nveți și tu să vorbești corect românește? Ei, lasă, că știu destul! La piață mă înțeleg cu toate precupețele... Dar ce expresii în limba asta românească! Și Marusia își amintește de expresia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se făcu rău. Mesenii din preajma ei alegară să-i acorde sprijin, văzând-o că era gata-gata de a se prăbuși. Ina și Alex se opriră din vârtejul dansului, veniră în grabă să vadă ce se întâmplă. Olga tremura ca o trestie bătută de vânt; devenise lividă. Din obraji îi fugise tot sângele, abia putând să articuleze câteva cuvinte: - N-am nimic, Ina, scuză-mă, nu mă simt bine, vreau să merg acasă... vreau să merg acasă, acasă... repetă ea cu un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să ia bine seama cum clădește deasupra. 11. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă și care este Isus Hristos. 12. Iar dacă clădește cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, 13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
de căruțașul ce-l ducea printre ogoarele Tighinei, ochii lui Beccin, ‘’acești ochi rămași deschiși, curați și albaștri ca cerul’’ îl urmăresc pe autorul cărții, îi cer un ajutor prin foșnetul grâului, în spic ca vrabia și în pai ca trestia, cum spune feciorul anonim din urătura clasică a folclorului românesc pe care Virgil Gheorghiu l-a asimilat de prunc de la părinții săi. Și autorul remarcă: ‘’Drama lui Constantin Beccin e drama tuturor românilor Basarabiei’’. Savel Gheorghiță revine în rama ferestrei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
frumosul și urâtul, finitul și nonfinitul, forma și culoarea. Succesul “groteștilor”, care au substituit, prin îngroșări exagerate, imaginația și fantezia imaginilor imitate, a suscitat protestele unor personalități marcante ale artei. Iată protestul lui Vitruvius împotriva iraționalului: “Cum este posibil ca trestiile să poată realmente suporta un acoperiș, sau ca niște candelabre să susțină cupola unui mic templu cu toate ornamentele sale, sau ca o tijă delicată și tremurătoare să țină o figurină șezând? Și cu toate că oamenii observă că aceste fantezii sunt
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
că era goală. O clipă se îndoi că Macro ar fi fost la înălțimea misiunii, dacă își închipuia că o asemenea femeie îl putea fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână pe genunchi și-l mângâie; el se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Singur, Izvoare codrene. Viața mi-a fost o rugă, o baladă. O poruncă divină i-a arătat sufletului meu, anul trecut cum să picteze cuvinte simple, în poezie. Am fost o frunză în bătaia vântului, am devenit cu timpul o trestie plăpândă, acum doar TRĂIESC. </biography> Testament Când soarele mă va culca în florile de tei, iar noaptea mă va ține-n veci de mână, din trupul meu să faceți cenușă pentru zei și s-o ascundeți într-un ochi de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
copilăriei mele, ne privim sfioase în ochi. Doamne, ce dor mi-a fost de ele, tăcerea lor misterioasă cât de multe-mi spune... aud din nou parcă vocea mamei strigându-mă când mă jucam de-ascunselea în valea cu sălcii și trestii, învingându-mi frica copilărească. Astăzi, ce joc ar trebui să învăț spre a-mi lămuri măcar câteva din ciudățeniile vieții? Venim pe lume fără a desluși propriul drum, fără a ne împotrivi, viața luându-ne în stăpânire. Uneori, totul este
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]