6,656 matches
-
Facultății de Filologie de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, își ia licența în 1969. Face parte din cea dintâi grupare a revistei „Echinox”. Publică primele versuri în 1966, la „Steaua”, unde va fi redactor (1971-1988). Mai colaborează cu poezie, proză și traduceri la „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Ateneu”, „Viața românească”, „România literară” ș.a. Debutează editorial în antologia colectivă Eu port această ființă, apărută în 1972, iar primul volum de autor îl constituie culegerea de „poeme istorice și alte poeme” Apărătorii (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
din Iași (secția patrimoniu cultural - restaurare - conservare carte), absolvită în 1998. Din 1990 publică articole, însemnări critice și mai ales versuri în „Literatorul”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Symposion”, „Viața românească”, „Hyperion”, „Calende”, „Scrisul românesc”, „Est”, cât și în „Gorjul de azi”, „Tribuna învățătorului”, „Gazeta de Gorj” (unde din 2001 e redactor-șef). Organizează câteva festivaluri de poezie (Agigea, Putna) și coordonează antologia Ultima generație, primul val. În ultimii ani participă la redactarea și promovarea manifestului literar boierismul, ca o reacție față de fracturism
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
1970 își susține teza de doctorat la Universitatea din București, cu lucrarea Gheorghe Asachi. Viața și opera, publicată în același an. Debutează în 1957, cu versuri, la „Oltenia liberă”. A publicat poezie, proză, traduceri, studii de istorie literară în „Ramuri”, „Tribuna”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Vatra” ș.a. Vocația poetică a lui S. își găsește expresia în câteva volume: Întoarcerea Euridicei (1970), Desen sonor (1978), Aripi în timp (1994). În versuri de factură clasică (prin motive, prozodie) sunt convocate mituri și imagini
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
studii de specializare la București (1967-1970). În septembrie 1977 emigrează în Israel. Colaborează, începând din tinerețe, cu schițe, foiletoane, versuri umoristice la „Urzica”, „Informația Bucureștiului”, „Flacăra Iașului”, „Zori noi”, „Clopotul” și „Contemporanul”, iar în Israel la revistele „Facla”, „Orient Expres”, „Tribuna”, „Izvoare”, „Revista mea” (în care ține rubricile „Sfaturi medicale” și „Umor”). Este membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. În schițele din volumul Șarpele și cupa (1972) - jurnalul unui tânăr medic de țară -, urmate de cele din Zmeul cel
SORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
între 1969 și 1977 va fi desemnat director al Teatrului „G. Bacovia” din Bacău, ulterior întorcându-se în redacția de la „Ateneu”. Debutează cu versuri în ziarul băcăuan „Luptătorul” (1947), unde va face parte și din redacție (1948-1950). Colaborează la „Contemporanul”, „Tribuna”, „Era socialistă”, „Revista de filosofie”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Familia” ș.a. Va înființa săptămânalul politic „Eveniment” (1990-1993) și va contribui la editarea revistelor „Argus” (1993-1994) și „Teatrul românesc” (1997-1998). Mai semnează S. Vlad, Ioana Parava și cu numele real. Paginile
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
sau metodist la Casa Regională a Creației Populare. În 1968 se transferă la București în redacția ziarului „România liberă”, unde va funcționa până în toamna anului 1975, ca redactor, șef de secție și redactor-șef adjunct. Trece apoi în redacția revistei „Tribuna României”, întâi ca șef de secție, apoi ca redactor-șef adjunct. În 1984 a fost detașat, un an, la Redacția publicațiilor pentru străinătate, unde e redactor-șef adjunct. Ca prozator, a debutat cu un fragment din romanul Căderea în „România
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
238-239; Dragoș Protopopescu, „Doi dispăruți”, „Vremea nouă”, 1915, 17-20; Al. Macedonski, Un foarte mare poet, L, 1918, 1; Tudor Vianu, „Mărgăritare negre”, L, 1918, 15; Claudia Millian, Poezia lui Alexandru Stamatiad, ALA, 1923, 149; Ion Minulescu, „Din trâmbițe de aur”, „Tribuna nouă”, 1924, 123; Scarlat Froda, Maurice Maeterlinck, „Oaspele nepoftit”, RP, 1924, 2 134; Perpessicius, Opere, II, 174-177, III, 141-144, IV, 16-19, V, 299-301, VI, 371-372, VII, 67-69, 120-124, VIII, 14-15, 213-219, IX, 343-347, X, 57-62, XI, 451-452, XII, 534-535, 545
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
din București. Preocupat tot mai mult de soarta românilor ardeleni, acceptă oferta Partidului Liberal de a scoate un ziar românesc în Transilvania. În acest scop pleacă, în aprilie 1884, la Sibiu, ca director al celui dintâi cotidian al românilor ardeleni, „Tribuna”. Au urmat ani de muncă intensă, concretizată într-o bogată activitate publicistică. Pentru atitudinea sa fermă de apărare a intereselor naționale ale românilor, scriitorului, care a fost și secretar al Partidului Național Român, autoritățile maghiare i-au intentat cinci procese
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
cultura un mijloc eficace. Acordă o atenție aparte educației și pedagogiei: în 1871 publică, în „Speranța”, articolul Despre creștere și mai cu seamă despre creșterea junelor române, continuând cu o serie de alte studii în „Lumina”, „Convorbiri literare”, „Timpul”, „Educatorul”, „Tribuna”, „Voința națională”, „Minerva” și „Lupta”. A susținut aplicarea unor principii pedagogice corespunzătoare epocii și adecvate condițiilor naționale. Pe aceeași poziție se situează și în problema limbii literare, considerând ca temelie a unității acesteia numai graiul poporului. Este ideea structurantă a
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
natură sunt funeste. Se recurge la o intrigă sumar închipuită și la întâmplări în care anacronismele sunt înadins solicitate, spre a se sugera o atmosferă marcată de ritualuri mistice. Pe alt plan se situează romanele Corbei (publicat în 1906-1907 în „Tribuna”), Cel din urmă Armaș (1923) și Din păcat în păcat („Adevărul literar și artistic”, 1924-1925). Fabula acestora este plasată începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, perioadă pe care scriitorul însuși o trăise, de unde și încercarea de a realiza tablouri
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
dorință. MAGDALENA POPESCU SCRIERI: Novele din popor, București, 1881; Die Rumänen in Ungarn Siebenbürgen und der Bukowina, Viena-Teschen, 1881; Pădureanca, Sibiu, 1884; Păcală în satul lui, Sibiu, 1886; Novele, I-II, București, 1892-1896; Ardealul, pref. Grigore T. Brătianu, București, 1893; „Tribuna” d-lui dr. I. Rațiu. Explicări documentare, Orăștie, 1896; „Tribuna” și tribuniștii, București, 1896; Vatra părăsită, București, 1900; Din bătrâni, vol. I, București, 1902, vol. II: Manea, București, 1906; ed. București, 1916; Așezarea vorbelor în românește, București, 1905; Mara, Budapesta
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Rumänen in Ungarn Siebenbürgen und der Bukowina, Viena-Teschen, 1881; Pădureanca, Sibiu, 1884; Păcală în satul lui, Sibiu, 1886; Novele, I-II, București, 1892-1896; Ardealul, pref. Grigore T. Brătianu, București, 1893; „Tribuna” d-lui dr. I. Rațiu. Explicări documentare, Orăștie, 1896; „Tribuna” și tribuniștii, București, 1896; Vatra părăsită, București, 1900; Din bătrâni, vol. I, București, 1902, vol. II: Manea, București, 1906; ed. București, 1916; Așezarea vorbelor în românește, București, 1905; Mara, Budapesta, 1906; ed. București, 1913; Institutul „Ion Oteteleșanu” din Măgurele, București
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Rudolf Stratz, Scumpă țară, pref. trad., București, 1917. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 227-231; Maiorescu, Critice, III, 272-273; Negruzzi, Junimea, 298-303; Aderca, Contribuții, I, 199-204; Constantinescu, Scrieri, IV, 595-605; Perpessicius, Opere, II, 54-57; Olimpiu Boitoș, Activitatea lui Ioan Slavici la „Tribuna” din Sibiu, Cluj, 1927; Breazu, Studii, I, 168-171, 484-524, II, 79-113; Iorga, Oameni, III, 208-210; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 223-228, II, 86-88; Ion Banu, Gândirea pedagogică a lui I. Slavici, CL, 1936, 8-10; Munteano, Panorama, 94-97; Mihail Iorgulescu
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
aceea a Junimii. De altfel, și colaborează la „Convorbiri literare” cu câteva studii de gramatică a limbii române. Debutase în 1870, cu o severă critică la o poezie de V. Gr. Pop. Alte articole și note critice îi apar în „Tribuna”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista politică”, „Albina”. În „Convorbiri literare” din 1876 a publicat și povestea Sfânta Vinere, prelucrare abilă a unui motiv popular. Ca povestitor, Ș. se remarcă prin concizie, înrudită uneori cu ariditatea, prin firescul limbajului, popular fără excese. SCRIERI
STEFUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289914_a_291243]
-
ș2002ț, p. 104 (sinteză citată mai departe ca Aperçu), anticipat de „Aperçu de la médecine traditionnelle indienne”, Cahiers de Laboratoires Mérieux de Lyon, 1990 (rezumatul unui curs la Faculté de médecine de Paris VI), și un articol cu același titlu În Tribune médicale din martie 1991. Pentru influența medicinei grecești, cele mai importante sinteze sunt Încă lucrările lui Jean Filliozat, mai ales Ladoctrine classique de la médecine indienne, EFEO, Paris, 1949 (19752). Oricum, mai important rămâne mesajul umanist al medicinei grecești și indiene
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
culturii românești pe care nici 9 volume din meritoriul ei periodic, Studia et Acta Orientalia, nu o destabilizau de pe axa Orientului de cărți populare și invazii otomane (sau invers). Astfel, la finele anului 1974, grupajul „Orientaliști și orientalistică românească” din Tribuna României, „pornind din lumea feerică a datinilor noastre de iarnă”, invita „În lumea feerică a Orientului”. Traseul era bine organizat: „din Carpați În Tibet, de pe Dâmbovița pe Gange, de la Sucevița la Borobudur”, o Mioriță Întru jainism propunând ca supliment, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
timp, cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. În 1995 beneficiază de o bursă de studii la Arhivele Vaticanului. Colaborează cu cronici literare, eseuri, note de călătorie la „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Astra”, „Ateneu”, „Dacoromania” (Freiburg), „Apostrof”, „Orizont” „Literatorul”, „Caiete critice”, „Viața românească”, „Minerva” (Bistrița), „Telegraful român” (Sibiu) ș.a. Redactează studii introductive, prefețe, postfețe pentru ediții din scrierile lui Al. Vlahuță, Tudor Arghezi, Octav Botez, George Lesnea ș.a. Debutează editorial în 1972
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
Debutează la „Dimineața copiilor” în 1924 și publică mult timp versuri în „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Cruciada românismului”, „Curentul magazin”, „Caiet de poezie” (suplimentul „Revistei Fundațiilor Regale”), mai târziu în „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. În 1935 îi apare primul volum, Pași spre lumină, ulterior devine membru al grupării poetice Adonis, care îi editează câteva plachete. Statutul de militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
de Litere și Filosofie din București (1943). Colaborează cu poezie și însemnări literare în 1941 la „Albatros”, publicație a unui grup de tineri avându-l în frunte pe Geo Dumitrescu, alături de care participă la înființarea cenaclului omonim. Este redactor la „Tribuna tineretului” (1940), apoi, ca ziarist profesionist, la „Timpul” (1942-1948) și, în 1947, la „Revista literară”. În aceste publicații, ca și în „Prepoem”, „Zarathustra”, „Fapta”, „Tinerețea”, „Flacăra”, „Rampa”, „Meridian”, „Capitala”, „Curentul magazin”, „Pământul românesc”, „Preocupări literare”, „Armata”, „Lupta Moldovei”, „România literară
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
Iulia. În 1942-1943, elev în penultima clasă, întrerupe școala pentru un an, fiind grav bolnav. Debutează la „Universul literar”, în noiembrie 1942, cu poezia Tristia, pe care i-o comentează Ștefan Baciu în cadrul rubricii „Cântece noi”. Colaborează la publicațiile brașovene „Tribuna” (1942), „Claviaturi” (1943), iar în 1946, la recomandarea lui Ion Caraion, pe care îl cunoscuse încă din 1939 în redacția revistei „Tinerimea română”, va fi prezent în câteva numere din „Lumea”, condusă de G. Călinescu. Licențiat al Facultății de Silvicultură
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
Cercetări Silvice din Cluj (1972-1984). S. face parte din „promoția amânată”, cum o numește Laurențiu Ulici. Întrerupând contactul cu viața literară în anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, revine la poezie abia în 1957, când redebutează în „Tribuna” și continuă să publice în „Steaua” și „Familia”. Nu reușește să recupereze „codurile unui imaginar” în care se impusese inițial, ci „se situează, deloc mimetic, pe sensul de adâncime al liricii contemporane” (Petru Poantă). Și prima carte, Maluri înalte, îi
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1979). Lucrează ca profesor la Dej, Beclean, Baia Mare și Sighet, în 1989 devine redactor-șef la „Gazeta someșană”, iar din 1990 redactor la Studioul de Radio-TV Cluj. Colaborează la „Echinox”, unde își face debutul în anii studenției, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Vatra”, „Transilvania”, Convorbiri literare”, „Viața românească”, „România literară”, „Cronica”, „Poezia” ș.a. În 1994 îi apare volumul de poezii Livada Röentgen (Premiul Salonului de Carte din Cluj-Napoca). A îngrijit, împreună cu Ioan Pintea, Pledoarie pentru o literatură „nobilă și sentimentală
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
timpului și de iminența morții, ele compun un jurnal de muribund și consemnează lupta cu așteptarea morții: „De câteva zile defilez prin propriu-mi trup,/ cu tot alaiul: pompieri, cămătari, perfuzii și rock-mani - / pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar/ așteptând căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de moarte în
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
cu ghimpi”), un echilibru în dezechilibru, un „pact” între păianjeni și fructe, între moartea care se țese și viața care rodește continuu. În Exerciții de balistică (2003), carte postumă, au fost adunate articolele de critică din intervalul 1979-1989, apărute în „Tribuna” și „Astra”. Se oferă astfel imaginea unui critic sever, care scrie concis, convingător, cu nerv, îmbinând expresivitatea stilistică și demonstrația științifică. Principalele calități sunt probitatea, claritatea și intuiția - evidentă în cazul paginilor despre scriitorii tineri. Dovada deschiderii și a lipsei
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
probă, publicația „Nuvelistul”. Scrie mult, cu precipitare, publicând impresii, schițe, traduceri în revistele macedonskiene „Literatorul”, „Liga literară”, „Revista literară”, precum și în „Peleșul”, „Biblioteca familiei”, „Revista poporului”, „Ilustrațiunea română”, „Revista theatrelor”, „Revista orientală”, „Foaia pentru toți”, „Liberalul”, „Foaia interesantă”, „Foaia populară”, „Tribuna familiei”, „Curentul literar”, „Carmen” ș.a. Prin intervenția lui Al. Macedonski, obține un post de corector la „Monitorul oficial”. Mereu strâmtorat, boemul, care într-o scrisoare din 1898 se recomanda „student în litere și drept”, nu isprăvește o facultate. Reușește să
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]