7,094 matches
-
LAPD, adică poveștii cu interagenția, pe care chiar el o ceruse? Nici o îndoială. Danny o luă cu mașina pe Hollywood, îndreptându-se spre Tamarind. Zona era absolut normală. Era mai cald ca în urmă cu două zile, lumea circula pe trotuare, oamenii stătea fie în verande, fie în curte, tunzându-și iarba sau gardurile vii. Danny parcă mașina și își începu investigația. Zero pe toate fronturile la începutul după-amiezii în cartier: nimic straniu, nici un vehicul străin, nici un fel de informații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gata de acțiune. Locul era transformat într-un pandemoniu împărțit în două șiruri șerpuitoare de trupuri, cei de la AUFT și cei de la Teamsters, toți cu pancarte ridicate, toți țipând și huiduind. Cele două facțiuni erau despărțite de un metru de trotuar și o rigolă plină de gunoaie, iar zidurile studiourilor incorporau cele două șiruri pe o porțiune de o jumătate de kilometru lungime. Reporterii se cocoțaseră pe mașinile lor, vizavi de Gower. Din niște camionete se împărțeau cafea și gogoși. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bastoanele din dotare până ce căzu la pământ, după care îl luară la pumni. Se văzu ridicat de jos, luat la pumni, iar ridicat și aruncat cât colo cu lovituri de picior. Leșină o clipă, apoi simți gustul sângelui și al trotuarului și niște mâini care îl ridicară până când se trezi față-n față cu Norman Kostenz, care arăta exact ca în fotografia de filaj a lui Mal Considine - un tip simpatic care îi spuse: — Ted Krugman? Hm, cred c-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
străzii. Când ajunse pe autostrada Pacific Coast, se scotoci adânc în memorie, ca să găsească adresa lui Felix Gordean, găsi Pacific Coast Highway, numărul 16822, și se îndreptă într-acolo. Era o casă albă, din lemn, în stil colonial, plasată pe trotuarul dinspre plajă și construită pe piloni înfipți în nisip. Lângă cutia poștală scria „Felix Gordean, esq.” cu litere art deco. Danny parcă direct în față și sună. Aceleași triluri ca la Marmont. Îi deschise un băiat drăguț, îmbrăcat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din mașină. Mal se înălță pe vârfurile picioarelor și văzu o casă frumoasă, în stil spaniol, învăluită de flăcări. Mafiotul numărul unu din L.A. era pe gazon, teafăr și nevătămat, și țipa la un ofițer în uniformă. Curioșii blocaseră strada, trotuarul și peluzele învecinate. Mal se uită după Meeks, dar nu-l văzu nicăieri. Se întoarse și se ciupi -iată-l pe tovarășul lui din ancheta pentru marele juriu, cel mai corupt polițist din istoria orașului, pornit în mod evident să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bărbaților de la stația de benzină Texaco de pe Strada 68 și a ieșit sub chipul Tăticului. Marty a fost punctual, dar a venit beat. Nici măcar n-a clipit când a văzut deghizarea lui Coleman. Coleman l-a pocnit în cap pe trotuar, l-a luat pe umăr ca pe un amic beat, l-a băgat în Buick și a pornit mașina, legând firele de contact. L-a înțepat pe Marty cu o doză, l-a dus în apartamentul din Hollywood, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
erau suficiente pentru a transforma tot magazinul de confecții și personalul venit la întâlnire în mâncare de câini. Buzz ducea arma într-o cutie pentru jaluzele înfășurată în hârtie de cadouri de Crăciun. Rabla lui închiriată era parcată pe marginea trotuarului, un pic mai la sud de Sunset. Parcarea din fața magazinului era ticsită cu tichii evreiești și porci cu puști. La ușa din față stătea un paznic care îi îndepărta pe potențialii clienții. Tipul staționat la ușa din dos părea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea, dar a sculptat Italia“. 103 PRIN LUMEA LARGĂ — Povestește-mi ceva care nu figurează în nici un ghid al Italiei, am rugat-o pe un ton liric. — Tot bătând trotuarele Romei, zâmbi Ioana, mi s-a rupt pantoful și șchiopătam, deoarece nu mai avea bareta de la spate. Nu m-am sinchisit, dar, fiind ora mesei, am intrat într-un restaurant, în partea veche a orașului, unde aveam atelierul de pictură
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi și se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatră cubică din fața scărei principale, curba aceea clasică fusese compromisă. Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic și jambiere înalte de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
surâsului, nu-și aminti azi de Rim și de înfățișarea comică a acelor brațe scheletice, care păreau a ieși prin plafon . . . . . . Așa de mult păreau a ieși prin plafon încît Mini ar fi vroit să fie în același timp pe trotuarul din fața. casei, pentru a vedea pe coperiș acele gheare apărând prin țigla roșiei . Dar Mini acum era refugiată în lumi interioare și când, lâncedă încă de blândețea lor, se desprinse de ele, locul și oamenii dimprejur o reluară în vârtejul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bate mai bogat. N-aveam domiciliu asigurat dar dădusem telegramă la un hotel. Până acolo a fost un parcurs nesigur prin ceața polară. Camera era oprită pare-se și când am coborât, grăbită, am lunecat de pe scara trăsurei și pe trotuarul sticlos, întocmai ca adinioarea, lin ca pe patine - și Mini surise misterios. Fratele meu, posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam înțelege ce spun, și ușoara căldură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acea încrucișare. Mini rămase un minut pe loc, învăluind, cu o privire plăcută, edificiul Cercului Militar, care se proiecta armonios. Privirea nu se adresa clădirei, decât întrucît blocul ei dura un punct de călăuzire în insula vie a Cetăței. De pe trotuarul cellalt, Nory se întoarse să mai zărească pe amica ei singuratică. O absorbise Cetatea și timpul. III In dimineața-aceea, scoțând nasul devreme pe fereastră ca să dea drumul zilei să intre în odaia ei adăpostită, Mini simți dintr-o dată, de la întîia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ușa unui croitor. Bătrânul se dezechilibrează, apoi își recapătă poziția, proferând înjurături în latina vulgară, pentru ca apoi să fie spulberat de hoardele de jucători de crichet, iar servieta sa cu traduceri nevăzute și etrierele de bicicletă să sfârșească laolaltă pe trotuar. Imediat, doi buldogi ai universității, foști soldați, cu pălării civile și temperamente diabolice pornesc în urmărirea ticăloșilor, pufăind roșii la față în urma lor. Sunt urmați de o ceată de studenți dornici să vadă sânge. Jonathan traversează strada fără a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcând-o să arate ca într-o reclamă. Îi spune: În noaptea asta, Johnny iubitule, ne vom distra perfect, și vorbele ei sună ca un certificat de garanție emis de producător. Un taxi îi duce dincolo de zona cu cafenelele de pe trotuar, spre Montmartre. Parisul devine dintr-o dată foarte animat; vânzători de țigări, bărbați pe biciclete, femei elegante cu câinii lor de talie mică; cetățeni de toate felurile care se grăbesc, revărsându-se pe porțile decorate ale metroului ca niște suflete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încercând să descifreze intrările și ieșirile haotice. Printre nenumăratele fețe albe înregistrează un număr disproporționat de chipuri negre, cântăreți ambulanți, tânguitori, din vreo țară latină, perechi de negri bine îmbrăcați, care-și croiesc drum prin mulțime ca pe propriul lor trotuar. Jonathan se scutură încercând să se decupleze de acest moment de regres. S-a ridicat odată deasupra tuturor lucrurilor de acest fel. Inelul din buzunarul său va pune pecetea pe toate acestea. De ce l-a adus Star într-un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea, dar a sculptat Italia“. — Povestește-mi ceva care nu figurează în nici un ghid al Italiei, am rugat-o pe un ton liric. — Tot bătând trotuarele Romei, zâmbi Ioana, mi s-a rupt pantoful și șchiopătam, deoarece nu mai avea bareta de la spate. Nu m-am sinchisit, dar, fiind ora mesei, am intrat într-un restaurant, în partea veche a orașului, unde aveam atelierul de pictură
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lumină sălbatică, de noapte în care poate, mor destine, și-n care, poate, iau naștere dușmani, mi-au furat viitorul și punându l la fiert a ieșit o esență ca un drog sau tutun, arunc un pahar de vodcă pe trotuar doar să-i iert pe toți cei care mă iubesc numai ca pe-un nebun, am pierdut înc-o vară isterică, înc-o iluzie mare așezând printre clipe sinceri analfabeți, acolo unde totul sclipește a licoare și toți sunt tot mai singuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de afrodisiac Și cu scrisori de la a mele muze. Mă simt bătrân în cifre cu bacșiș Dar îmi ignor creanța mea stelară, îngădui viață prinsă pe furiș Să fie calmă, să nu de-a pe-afară. De frunze curse-i trotuarul plin Mi-e teamă singur să pășesc pe ele, Dac-aș putea le-aș umezi în vin Și-aș agita șampania de stele. Beție stelară Un lujer ca o rază de lumină A răsărit și a murit instantaneu, I-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare: pe trotuar, un pavagiu se odihnea mîncînd un castravete. Lepădase lîngă cuburile de granit barosul gros și se sprijinea cu brațul pe genunchi. Osteneala grea din trup îl abandona clipei, plin de rostul propriei sale existențe. Cred că începusem să sufăr din pricina
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al palmei. Plin de evlavie, l-am atins cu buzele. Fusese o femeie frumoasă. Acum era distinsă. Mă întrebă de ai mei, mirîndu-se cît timp a trecut de cînd nu i-a mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
regională de învățămînt. Inspectorul general Rață m-a expediat la cadre. Uitîndu-se în hîrtiile mele, acolo, alt șef pronunță ceva pe nas și mă îndrumă către secția raională care se afla în alt oraș. În vara ce sfîrșea torid, pe trotuarul din fața secției, un învățător pe care eu îl cunoșteam sta de vorbă cu o fetișcană. Vădit în interes de serviciu, tînăra, voinică ca un cal, cu dantură sănătoasă și coadă groasă scăpată pe sub basma, avea aerul rural pe care, la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
școlii: băieții, să nu alergați; nu azvârliți mingile; nu vă Înghiontiți, nu vă scuipați; nu pipăiți fetele nici pe buci, nici În alte părți; iar voi, caprelor, nu-i stârniți, că nu sunteți mai breze; spre case mergeți numai pe trotuar și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare. * * * În mijlocul satului, pe Înserat, după ce se Întorseseră de la câmp, câțiva bărbați vorbeau țanțoș. Aveau cămășile spălate și scrobite, iar pe capete Își puseseră pălăriile de bun. Așa ceva nu se Întâmpla decât duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pat, Își Îndreptă veșmintele boțite și căută În buzunarele largi și adânci ale șorțului. Scoase două mere verzi și câteva nuci pe care le așeză lângă femeia care nu Încetase nici o clipă să privească În același loc de pe tavan. Pe trotuarul din fața spitalului avu vreme să vadă praful, hârtiile colorate, buruienile pârlite de soare. „Ia uite-mă la ce dracu’ - Doamne iartă-mă - Îmi stă mie mintea acuma: să-mi Închipui ce gust o avea frunza de știr amestecată cu praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le spună bancuri, să-și dea cu părerea despre aranjamentele din fotbal și să-i facă să le curgă balele atunci când le povestește ce și cum i-ar face cine știe cărei muieruști cu curul bombat pe care o zărește trecând pe trotuarul de lângă terasa unde se bețivănește pe banii șefilor și Împreună cu ei. Rechinu și-a luat o nevastă pe care am poreclit-o Îngerița și pe care el, chinuit de aprigul demon al desfrânării, o Înșală cu tot soiul de târâturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]