2,711 matches
-
e cel mai bine Înțeles de celulă, deși purtător de relativ puțină informație, fiind numai bun pentru animalele inferioare dar, completat cu sistemul nervos, și pentru cele superioare. Dacă din cuvintele mele ați Înțeles doar frumusețea ascunsă a Vieții și truda naturii de a o cizela În mod continuu, voi fi fericit. Voi ști că veți iubi și proteja ceea ce ne Înconjoară, și nu doar din sentimentalism. “Radiosfera”, 27 noiembrie 1995, ora 9,49 58. Un arsenal binefăcător Atunci când am Început
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a fi umplută cu aceste aluviuni, rezultând o față netedă a planetei; sau, În alți termeni, starea inițială, cu relief accidentat, adică negentropică, a planetei ar deveni, culmea paradoxului, folosind energia solară, ar deveni deci o platitudine entropică. Doar că truda picăturii de apă e o muncă de Sisif, reluată mereu când acea picătură de apă ar răsufla ușurată de munca isprăvită, și aceasta e dezlegarea paradoxului. Asta pentru că apa, În condițiile Terrei, poate exista majoritar doar În stare lichidă și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
arborilor. Dar el Îndeplinește astfel un rol, deloc de ignorat: Paradoxal În raport cu modestia sa, el Întreține În primele momente ale primăverii, prin acțiunea sa asupra mediului, heterotrofele solului, În semn de mulțumire că au asigurat, după o iarnă Întreagă de trudă, condiții mai bune de trai pentru el Însuși dar și pentru alte plante. El Își asumă acest rol pentru că Viața profită de fiecare minut. Iar trezirea la viață a unei păduri nu se face dintr’odată ci eșalonat: Întâi micile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
majoritatea microscopice, din sol, În timpul iernii, când plantele, dormind, nici nu simt aceasta. Doar că heterotrofele nu sunt la fel de abundente În adâncimea solului, fie și numai pentru că au nevoie de oxigen, iar acesta ajunge cu greu În adâncime. Așa că, rezultatul trudei lor e o oxidare puternică la suprafață și din ce În ce mai slabă spre adâncime. Cu alte cuvinte, cum dispare zăpada, deci se deschide drumul spre lumina Soarelui, pornesc la viață doar micile plante ierboase, cu rădăcini puțin profunde. Iar Între ele, primele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Adam, după stadiul de culegător, o agricultură trudnică, ca pedeapsă: “Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, și ai mâncat din pomul despre care Îți poruncisem: «Să nu mănânci deloc din el», blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el În toate zilele vieții tale;” (Geneza, 34.17). Un agroecosistem, adică tarlaua și cultura propriu-zisă, este, paradoxal, Încă un loc smuls naturii. Pentru că acolo omul are pretenția de a exista o singură specie, ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
glucoză, hop și noi, drojdiile și mucegaiurile care, În mai lunga noastră existență - și experiență - am “testat” cu succes o mulțime de substanțe, inclusiv generalizata celuloză. Dar nimic nu-i mai bun decât glucoza, de-a gata, nu produsă cu trudă din amidon și celuloză, nimic nu-i mai bun deci decât glucoza, chiar dacă noi drojdiile eliminăm ca reziduu alcool. Spre beneficiul cuiva ce va să vină, omul... Așa cum se vede din cele câteva exemple, nimic În natură nu are un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
noi cântăm din priviri. Din locașul unde nici teii nu mai dorm, Risipiți fără teamă, prin zări mergând, Noi vedem anii grei ai zidirii Răsărind din dragi și înțelepte-ndrumări. Refren Iubite cetitoriu, Biruit-au gândul să ne-apucăm de-această trudă, să dăm lumii la vedere feliul nostru, urmașii marelui cărturar. De unde este începătura cestii școli, carea-a fost mărsul și creșterea ei, care-au fost și care sunt cinstiții dascăli ce s-au nevoit să muncească întru buna lor credință, pentru
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
vorbă. Ca să reușești în viață, trebuie să te pregătești cu răbdare și cu sârguință, trebuie să știi să renunți la unele satisfacții momentane neimportante, trebuie să înțelegi că un viitor solid și sigur se construiește cu ordine și disciplină, cu trudă, piatră de piatră și cărămidă de cărămidă. Fiecare vârstă și fiecare an al tinereții este potrivit pentru o anumită activitate, nu trebuie sărit peste nici o treaptă. Nu întâmplător studiul este prevăzut în perioada tinereții, când memoria și capacitatea de asimilare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de obicei împărțite, o parte din ele erau lucrate de țărani în beneficiul moșierului, iar celelalte erau subîmpărțite în loturi individuale de care beneficia satul. Cultivînd pămîntul moșierului, șerbul era totodată obligat să plătească un procentaj din alte produse ale trudei lui, cum ar fi vinul, mierea și vitele. Păstorii iobagi erau de asemenea obligați să renunțe la o parte din turmele lor. Nobilul local din cea mai mare parte a regiunilor beneficia de jurisdicție deplină asupra oamenilor lui. El colecta
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
față de senior n.t.), sau domenical, și urbarial, sau rustic. Cel din prima categorie era deținut de senior în deplină proprietate, putînd să-l lucreze el însuși sau să-l închirieze arendașilor. Munca la cîmp era prestată de șerbi ca trudă propriu-zisă sau corvezi, obligații numite în imperiu robot (cuvînt de origine slavă avînd sensul de "muncă" n.t.), sau de muncitori agricoli plătiți în natură sau în bani. Pămîntul urbarial, în schimb, era atribuit țăranului în propriul lui folos. Loturile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită aici, pentru că truda pământului este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
acestei nefericite omeniri fie amenințată de către Ucenicii Vrăjitoriei a se rostogoli, cu tot globul pămân tesc, În afara orbitei siderale, fie Îndrumată de Omul Provi dențial, mult așteptat, spre noi forme de existență pământească, scăpată, În sfârșit, de blestemul biblic al trudei de până acum prin negrele uzine și pe asprul Întins al ogoarelor. și-n zilele acelea și după suferința ceea, soarele se va Întuneca, luna nu va mai lumina, stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu ne dau banii afară din casă, dimpotrivă, trăim strâmtorat, și ei au făcut un efort considerabil să-mi cumpere ghetele astea frumoase, iar eu, drept mulțumire, mi-am bătut joc de ele, de fapt, mi-am bătut joc de truda părinților mei, îmi vine să plâng de ciudă, abia îmi țin lacrimile. Cum, de altfel, bănuiam că o să se întâmple, obloanele cizmăriei sunt trase. Ce ne facem? Mircea zice Io-l cunosc pe nea Tomiță, las că-ncerc eu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a ales locul cel mai înalt, un loc central, pentru zidirea bisericii. Mai tot timpul, din zori și până la căderea întunericului, era acolo, pe șantierul bisericii, pe care căuta s-o reconstruiască întocmai. Irina era mulțumită: acest gen de „trădare“, truda pentru zidirea sfântă, n-o deranja, mai ales că, de când se ocupa de asta, tata era iar bărbatul acela pe care îl cunoscuse ea, acel bărbat de care se îndrăgostise ea. Fără să mărturisească, tata avea ambiția ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să regretăm că sa terminat parcă prea repede concertul. Motivez insistența cu care am descris mai atent evoluția acestor tineri, întrucât poate din cei care citesc articolul au ideea și curajul să-și pună la încercare cele învățate cu multă trudă, dacă nu au încadrare oficială. Din grija de a nu cuprinde un spațiu extins, mă rezum la a puncta doar și excepționala evoluție a National Philharmonic of Russia, programat la Sala Mare a Palatului pentru prima data la un asemenea
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Pentru a onora clientela, frații Șapcă și vecina lor, doamna Potcoavă organizează la cerere demonstrații publice. Se înțeleg - nu-i așa? - că până aici n-a fost decât publicitate mascată. Să fie primit! Cacealmaua La primul meu roman, scris cu trudă și cu sentimentul că e un lucru deștept, editura a făcut atâtea observații și m-a obligat la atâtea tăieturi și completări, încât numai un naiv putea să creadă că, operându-le, volumul mergea la tipar. Am luat manuscrisul negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ridauti, fără a i se recunoaște contribuția, calitatea de autor insusindu-si-o alții, pe nedrept. Fiind un om deosebit de harnic chiar și după pensionare, când de fapt alții își văd liniștit de odihnă binemeritata după anii de muncă și truda, profesorul Vasile Tiganescu nu-și poate ogoi zbuciumul vieții, decat continuând să scrie și să lase posterității încă un volum intituiat “Gaudeamus- Evocări”, rămas în manuscris și datat 8 iulie 1970. Spre bucuria noastră și această carte a văzut lumina
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
De la bun Început, Însă, am fost Însoțiți de niște muște care ne dădeau tîrcoale fără oprire, Înțepîndu-ne ori de cîte ori aveau ocazia. Urcușul a fost istovitor, fiindcă nu aveam nici echipamentul necesar, nici experiență, dar, după cîteva ore de trudă, am ajuns În vîrf. Spre dezamăgirea noastră, nu era nici o panoramă de admirat; munții dimprejur blocau toată priveliștea. În orice parte ne-am fi uitat, privirea ni se oprea Într-un vîrf și mai Înalt. După ce ne-am prostit cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu e azi sub soare S-aprindă a inimii candoare Și-n focul dragostei fierbinte Pe Crist ce iese din morminte Să-l adore ... Umil, tăcut în fața stâncii Pe-Alvernia se pironește ... Cu Crist pe cruce se-nfrățește ... Așa-nțelege-n truda muncii Cu nimbul strălucind al Cucii S-adune suflete-n topaze Ce răspândi-vor mii de raze Pe altare ... Din tot creatul își găsește: Prieteni, frați, surori și rude ... Un lup dușman, smerit s-aude Și prietenos cu laba-ntinsă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
spune prin file de cronici izbânda din Tape... Căci nu-i mai frumoasă poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta poveste de Preot, de-Apostol de Crainic de crezuri, Și nu-i mai frumoasă viața de luptă, de trudă, de zbucium, Ca sfântă a Domnului luptă spre-a frânge noian de eresuri... Acum cinci luștri în urmă, primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri ridicatu-s-a mândra cupolă, Din care răsfrânge-se Domnul ca chipul în limpezi cisterne, Și neo-leviții, ce-n jurul tău astăzi fac aureolă, Deasemeni, prin tine, sorbit-au avântul spre culmile-eterne. Prin tine și gintea moldavă ce stat-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prin file de cronici izbânda din Tape... Căci nu-i mai frumoasă poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta-ți poveste de Preot, de-Apostol, de Crainic de crezuri, Și nu-i mai frumoasă viața de luptă, de trudă, de zbucium, Ca lupta ta sfântă spre-a frânge-n fărâme noian de eresuri... Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră când cumpăna lumii se frânge
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
reconstitui logica și schematismul care îi sunt necesare, le potrivești cum e mai bine și revii la vechile regulamente și planificări quasi perfecte... Respiri, ești mulțumit de tine și de viață, te întinzi cu plăcere pe laurii cuceriți cu atâta trudă și suferință și, inevitabil, te prăbușești din nou în abisul plictisului și al inutilului. Destinul lui Sisif! Singurul gând care te mai liniștește în cursul acestor căderi și înălțări succesive este ideea înșiruirii lor într-o spirală ascendentă; o ascensiune
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar nu pot să nu-i însoțesc la ultimul nostru prânz; mi-am înghițit bine limba ca să nu discut despre mine, le-am urmărit cât de cât conversația, tot despre discuția de la Goskino, mâncau cu oarecare oboseală, ca după o trudă care cere în primul rând un somn bun, nu aveam loc cu ale mele. După ultimul papanaș, Vali întrebă chelnerul dacă îmi pot da hrană rece la pachet pentru drumul meu la București, arătându-i și cu degetele că am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
artă au adăugat-o efortului unanim, celor mai nobile strădanii pentru înflorirea țării și fericirea oamenilor care trăiesc pe aceste meleaguri. Mărturisesc în numele obștei muzicienilor din țara noastră bucuria pe care o simt slujitorii artei sunetelor, când văd că toată truda lor sinceră, conștientă, neprecupețită, este luată în seamă și prețuită după cuviință.“ (Contemporanul, 23 august 1974) DUMITRESCU-BUȘULENGA Zoe „Există, parcă, o miraculoasă legătură, mai cu seamă la români, între calitatea timpului și calitatea omului încărcat cu o mare misiune socială
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]