3,966 matches
-
să ne ocoliți. Iată că nu mai aveți cruzimea. Iată că nu mai ne ocoliți... - Sărut mâinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul. Fata uriașă îi dezbrăcă de pe umeri hanoracul, adăpostindu-i-l într-un dulăpior. - "E-o noapte udă, grea, te-neci afară", pronunță neatentă, pe un ton de conversație neutră, fata. Probabil o ceașcă de ceai fierbinte te va încălzi, dragul meu. De unde?! Dimpotrivă, seara era o seară ușoară și uscată. De înecat, afară, nu te-ai fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plus apă în care șezuse oglindită luna. Și când roșcata profesoară își slobozi brațul și îl păli cu amestecătura din cafetieră în frunte, băiatul se și răsuci scurt pe călcâie și se întoarse, schelălăind și scuturîndu-se, întocmai ca un câine ud, către așternutul unde era de așteptat de la el să compună versurile acelea nemaiauzite cu care ar fi izbutit să-i izbească până și pe neasemuiții Bacovia și Eminescu cap în cap. Dar el mai mult nu compunea. Toată ziulica lenevea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca pe un fir de gută atârnat de cu seară, la debarcader, să piște la pește) un șiret lung și subțiratec, din piele, pe care și-l tot descurca și și-l extrăgea de la brăcinar. Șiretul enorm avea culoarea nisipului ud. Când și-l ridică în lumină, jumătate de metru, se văzu că, pe lungimea lui, ca mărgelele, erau petrecute numai sfârcuri de ureche omenească. Duhori pestilențiale. Culoarea pământie. Unele fragmente de ureche erau mai bombate. Altele puternic tasate. Curbura unora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o umbră pândește de peun balcon, ridică privirea însă ea se retrage iute spune în minte: - Mulțumesc, dragă vecină, pentru discreție! Intră în casă își încălzește apa și se spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta, se întreabă râzând: - Dar cum or arăta fustița, bluza și< chiloțeii ei? Pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sunt efemeri! Îi privește, le vorbește, sunteți niște furnici, sunt atât de puternică. Cine s-ar pune cu mine ? Flora este la fel ca marea, puternică, nesfârșită, îl folosește cum dorește, e mărinimoasă și blânda, îi trece mâna prin părul ud de transpirație și-i spune: - Ai răbdare, iubitule, avem toată seara înainte, o noapte cât o eternitate! Laur se gândește cum poate opri timpul! Timpul este incompresibil, orice ai face el este invariabil dintr-un șir de constante care se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau. Hârtiile se adunau în tejgheaua negustorului. Își mai făcuse o magazie, un pat ca lumea, era mulțumit. Mai cumpărase câteva clondire, pânză de un șorț, pe care i-l croise Aglaia, nu obosea stând în picioare toată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În câte nopți nu visase ea pe prințul d' Astra, pe marchizul de Gadelle și pe câți alții!... Uneori se scula și i se părea că aude galopul cailor peste câmpul Cuțaridei. Se trezea buimăcită, gata să țipe, cu cămașa udă în spinare. 272 Privea fereastra albastră, mânjită cu lumina stinsă, pierită a nopții și ofta. Pe drumul Griviței treceau căruțele lăptarilor în goană. În mahalaua gropii bărbații erau altfel. Ea îi vedea în fiecare zi. Ginerii nu erau marchizi, ci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe să-și aducă aminte. Îl întreba Bozoncea: -V-au bătut, mă? - Pe săturate. Râdea Stăpânul. - Va să zică, a învățat și Paraschiv meseria? Mai că nu plângea Treanță. 281 - Ne-au ars cu cărbuni... -Ei? - Da, și ne-au bătut cu frânghia udă... Se făcea carnea ca la găini pe hoți, că pătimiseră fiecare și știau ce-i aia bătaie la politie. - Și cine mai era pe-acolo? - Lume bună, Stăpâne. Păi alde Gătitu, Arsene, Mula, Ilă-Plic, Vizante... - Și ce făceau? - Ce să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-o, că i se golise inima, cum ai răsturna o căldare. Și o spaimă pe care nu o știuse niciodată îl apucă. Nu mai dăduse de mult cu șișul. Ucenicul trebuia lovit în moleșeala dragostei. Iar pe ibovnică cu frânghia udă trebuia s-o bată, să-i taie nasul, că fusese necredincioasă. Se liniști pe măsură ce ura lui pentru amândoi fl făcea să se gândească la ce pedeapsă să-i țină, să-i chinuie. Paraschiv trebuia ucis pe îndelete, fără grabă, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ne lăsa... Cine știe cât au stat așa... Haita aștepta nemișcată în întuneric. Când auziră iar urletul unuia mai apropiat, starostele strigă la ceilalți: - Cântați, mă, cântați, să-i speriem! Neacșu desfăcu armonica și umflă burduful. Un sunet prelung ieși din instrumentul ud și lupii se depărtară speriați. Dumitru, însuflețit și el deodată, bătu coardele țambalului și-l înghionti pe Anghel: - Trage și tu din arcuș, poate-or pleca! 338 - Mai tare, mai tare! îi ațâța Mitică Ciolan în sudorile spaimei. Și vuietul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așteaptă curva să-i iau cercei, pînă'n zece o să stau cu ea în brațe... Și în închipuirea sa înfierbîntată se vedea departe de câmpul sălbatic, înghețat într-o tăcere de moarte. Anghel nu se mișcă de la locul lui. Firele ude ale arcușului uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mea... Și pe urmă, mai cu durere: Plfngeți voi patru pereți, Ce de mine rămfneți, Că de supărare multă Mi-a căzut lumea urâtă, Și de amărft ce sfnt, Nu văd iarba pe pământ Și soarele luminând... Mînă-mică avea fata udă de lacrimi și nu mai spunea nimic. Paraschiv 1-a ridicat de gât, 1-a scuipat între ochi și i-a înfipt cuțitul. Când 1-a simțit moale, gemând numai ușor, 1-a zvârlit la pământ, cu scârbă. Didina a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu fața într-adevăr plăcută a tânărului meu. Părul numai cam pre lung curgea în vițe până pe spate, dar uscăciunea neagră și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și, la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil. Intre acești muri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu piatră îmi izbea fața, pe când norii cei negri ai ceriului se sfârtica în mii de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am intrat în bordei... pe vatră lemnele se topise... și zgura abia mai licărea... tata ședea pe un scăunaș scund și pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Sunt nebun! Am visat. Aide - acasă. Lumina la ei nu arde... ei dorm... ei dorm duși... va să zică sunt liniștiți, de vreme ce dorm și lumina-i stinsă... va să zică ea nu moare... din contra, e speranță să se-nsănătoșeze de vreme ce doarme. - Capul tău e ud, zic eu, căci, fierbinte fiind, s-a topit zăpada pe fruntea [ta]. Cu vorbele astea mi-am luat căciula mea de blană din cap și i-am pus-o lui, apăsîndu-i-o peste ochi, căci băgasem de samă că lumina se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zise ea cu vocea îmblînzită, să concedem, Cezara, că este unic în felul său. El se trezi a doua zi târziu... Era atât de obosit ca și când l-ar fi bătut măr și l-ar [fi] învelit apoi într-un cerșaf ud și rece... Avea friguri... imagini turburi, chipuri negre amestecate cu nouri, astfel era cadrul închipuirei lui... era în acea dispoziție în care se află un om care a trecut prin tortura inchizițiunei ș-acum se află, cu membrele zdrobite, într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
picior (uneori supravegheați de un câine-lup), pe vine, să țină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceaușescu (!), să facă genuflexiuni, să stea într-o mână, să sară ca broasca... Unii protestatari au fost înfășurați în cearșafuri ude și bătuți, sau chiar ținuți în pielea goală, în frig. Bătaia cu bastonul de cauciuc a fost tortura cea mai practicată. Unui anchetat bănuit că ar fi purtat steagul tricolor în timpul marșului (steagul având altă conotație decât cea comunistă și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ascund prăpăstii infinite În perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc Încă umed / S-apropii de ureche oceanul ca un ceasornic”, „În trup casele suie ca plutele pe Bistrița”, „bivolii se-nalță ca orge-n Încîntare / cu boturile ude În horbota de-acorduri”... Mai puțin aglomerată imagistic, această carte a lui Voronca aduce și un plus de coeziune a registrului imaginar, subordonat unei problematici mai strict delimitate - În speță, unei „definiții” a poeziei - și unei fluențe discursive pe care
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mașinile de gătit și mîinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rînd, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mîncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de Înecăciunea udă a funeraliilor În solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care „Încuiau În dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țîțÎnile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stau în barcă și simt cum apa începe să intră înăuntru și...N-o mai lungesc, pe scurt, barca se scufundă, cade ca la fund, iar eu stau acolo, în barcă, indiferent, din moment ce de fapt nu sunt îngrijorat; o să mă ud și e vară, așa căse poate înota până la mal și ce mai experiență strașnică! Dar experiența asta se termină tragic, moare acel membru al kibuțului și doi soldați, ăă...doi soldați? (uimit), doi elevi, doi colegi de clasă. și aici
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
la gât am stat și eu, Când aveam gâlci, mai mult de frică să nu-mi dea mama-n gât, Cu degetul arătător înmuiat în sare. La sare gâlcile dădeau înapoi, dar și la mălaiul înmuiat Câteodată. Stăteam cu cârpa udă-n jurul gâtului, Parcă eram lord, cum am văzut mai târziu că se purtau englezii Țepeni și cu bărbia-n sus din cauza gulerului cu dantele. „Te lăsară?” „Nu mă lăsară.” „Atunci cască gura mare, Vezi să n-o-nchizi.” „I-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Să calce pe ea, o țineau în lanțuri, era bucluc mare. Casa lui Giurcă abia se mai vedea și ea, Ziceai că plutește, el o pusese în mijlocul văii, pe un Dâmbuleț și fie toamna, fie primăvara se pomenea Cu așternutul ud. „Uitați-vă, parcă e corabia lui Tata Noe, Iar o să-și caute străchinile pe sub pod, Că dacă nu vrea să se tragă și el în rând cu lumea, Acum să-i dăm cu sâc.” Giurcă fuma pe acoperiș și tot
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se observe, În Legendele istorice și Basme, unde femeile au un loc important, că, Înainte de a deschide gura, doamnele, junele copile se rumenesc invariabil la față. Să cităm: Doamna lui Neagoie, intrînd În sala unde se ține sfatul bărbaților: „Ochii uzi de rouă spre pămînt se-nclin; Rumenind la față ea vorbește lin”. Fata de la Cozia, consultată de Țepeș asupra răsplatei pe care s-o primească, răspunde În chip brav după ce În prealabil: „Rumenind la față, ca o rozișoară...”. Fata din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
conținut (domain-general/content-independent); această independență față de conținut le asigură o flexibilitate foarte mare. Spre exemplu, un raționament ipotetico-deductiv (dacă A, atunci B; A deci B) se poate aplica cu aceleași rezultate unor conținuturi diferite - (a) dacă plouă, atunci asfaltul este ud; plouă, deci asfaltul este ud; (b) dacă citesc, atunci am mai multe cunoștințe; citesc, deci am mai multe cunoștințe. Așadar, deși psihologia recunoaște că anumite mecanisme implicate în procesele cognitive senzoriale și în unele procese cognitive complexe (limbaj) sunt abordabile
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]