3,448 matches
-
erau alunecoase din cauza transpirației, cămașa de noapte stătea lipită de mine, iar eu mă simțeam aproape fericită. M-am întors la mine în cameră și m-am întins pe pat. Kate mi-a privit chipul înroșit și cămașa de noapte udă leoarcă, dar n-a părut extrem de interesată de ele. Mi-am așezat fața în flăcări pe perna răcoroasă și am știut că acum aveam să pot dormi. A doua zi dimineață m-am trezit foarte devreme. Am întrecut-o chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu, mă gândeam la o dată cândva, în cursul lui decembrie următor, mi-a zâmbit el. Refuzul meu trebuia să intervină automat. Cuvintele îmi ajunseseră pe limbă dinainte să-mi dau seama de asta. Aveam mai multe scuze. Era târziu. Eram udă leoarcă. Era prima seară în care o lăsasem pe Kate cu altcineva. Helen o să mă scalpeze. — Da, am spus spre marea mea surpriză. De ce nu? Am parcat mașina și-am intrat. Mă apucaseră trepidațiile. Teama mea era perfect fundamentată. Fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
interesante, deși ușor bizare. Cât avea să dureze conversația asta? —Julia, ascultă-mă, a spus tata agitat. Of, Doamne, m-am gândit, trebuie să fi fost o partidă de rounders teribil de importantă dacă tata se înfuriase în halul ăla. — Udă un șervet de bucătărie și aruncă-l deasupra imediat! a urlat tata în telefon. A, bine, m-am gândit când mi-am dat seama că mătușa Julia nu se afla decât în plin proces de a-și incendia casa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decât în plin proces de a-și incendia casa și că nu sunase pentru o conversație bahică, plină de remușcări, scuze și alte inepții. Nu, sub robinet, Julia, sub robinet! a urlat tata. Oare cum naiba voia mătușă-mea să ude șervetul? Era mai sănătos să nu mă gândesc la asta. —Julia, ascultă-mă! Eu o să închid telefonul și tu o să faci la fel, a spus tata rar și cu atenție, de parc-ar fi vorbit cu un copil de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scrie, pe-asta am ținut-o minte pe dinafară: „Și iată că s-au dus anii!” N-am mai văzut nimic din restul articolului, era așa trist că se duseseră anii de m-a podidit lacrimile cu totu’ și-am udat ziarul care-i de la colecție, o să mă certe iarăși președintele nostru general și secretara, că ei nu iubește oamenii ca domnu’ Păunescu. Așa că dau și-o declarație. DECLARAȚIE Subsemnatul Harcea P., de profesie angajat la revista Cuvîntul, declar pe răspunderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de băț, Îl agită cu Înfocare, cu dragoste de patrie, ca pe un evantai chinezesc, național, cu care face vînt post-mortem prea răcitei figuri din Scornicești. O ploaie Înghețată de particule intrate-n putrefacție, dar căzînd de pe culmile de aur, udă făptura cititorului. Gingașul necrofil ne arată amenințător că nu e bine deloc să se nege „realizările, acele ramuri industriale cum sînt cele ale aeronauticii, electronicii și automobilelor, sute și mii de locuințe moderne”. Stegarul Îl sărută pe Ceaușescu pe dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
găsit să te-ndrăgostești, nu vezi că nu ține la băutură nici cît un copil mic, vai de capu’ lui, și mai zici că ești rusoaică, la care Mașa zîmbea diplomatic indicîndu-le celorlalți ce parte a corpului să-mi mai ude ca să-mi revin, că peste două ore plecam În Bulgaria din care nu mai țin minte decît vag copacii din Albena, zdruncinăturile autocarului și cele două sute de leva la care avea dreptul orice participant la excursie, schimbate integral pe variate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spre San Berdoo. Îl vedea pe Exley storcînd-o pe curva aia ca Într-o succesiune de diapozitive. „Hilda Lefferts“ În cartea de telefon, indicații, casa: șindrilă albă, cameră anexă din cărămizi de zgură compactă. O femeie cu Înfățișare de bunicuță uda gazonul. Jack parcă mașina și uni la loc paginile rupte din Whisper. Bătrîna Îl văzu și se sperie, apoi o zbughi spre ușă. O ajunse din urmă. Ea țipă: — Lăsați-o pe Susie să se odihnească În pace! Jack Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
permanentă schimbare: Dublu Perkins a fost mai tot timpul la bas, dar tipii de la sax și tobă s-au tot perindat. Spade Cooley, mereu cap de afiș În toate orașele În care au avut loc decesele cu pricina. Foi albastre, ude leoarcă... de la transpirația lui. Unde e cazată trupa? — La Biltmore, dar nu o știi de la Natsky. — S-a făcut, pentru că e vorba de crimă cu premeditare și eu n-am fost aici. — SÎnt ca Sfinxul, Îți jur. Dumnezeule, Spade și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
diagramă care să ne spună care e temperatura apei. Ar trebui să scriem o reclamație. — Bietul mielușel, spuse mama. Încă mă mai smiorcăiam un pic. Ted, ce-ar fi să te duci până la mașină să aduci umbrelele? Altfel o să ne udăm toți până la piele. Te așteptăm aici. „Aici“ era un refugiu din stația de autobuze de lângă faleză. Ne-am așezat toți patru pe băncile de acolo, ascultând ropotul ploii pe acoperișul de sticlă. Bunicul mormăi „bietul suflețel“ - semn sigur că ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau doar am visat? — N-a fost un vis, am zis eu și m-am strecurat Înapoi sub plapumă, deși Îmi trăsesem deja pe mine jeanșii și un pulover pe gât. Am avut grijă ca părul meu să nu-i ude perna. Lily era la telefon, am continuat. Tipa de la resurse umane de la Elias-Clark a sunat la ea acasă pentru că le-am dar numărul ei de telefon. Ghici ce mi-a spus? — Ai primit postul? — Am primit postul! — O, vino-ncoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acest lucru mai mult decît orice. Se uită la domnul Mundy. Aproape imediat după Începerea tratamentului Închisese ochii, iar acum, cînd șoaptele continuau, Începu să plîngă ușor. Lacrimile Îi curgeau fine pe obraji, i se adunau pe gît și-i udau gulerul. Nu făcea nici o Încercare să le oprească; stătea cu mîinile atîrnîndu-i În poală, cu degetele curate și butucănoase contractîndu-i-se din cînd În cînd, Își reținea mereu răsuflarea și expira cu un oftat care-i zguduia tot trupul. — Dragă Horace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Învîrti de mai multe ori În mîna ei. I se făcu frig și aruncă puțină apă pe față, apoi Își ridică brațele, se sprijini de perete și-și clăti subsuorile, apa alunecîndu-i pînă la brîu, făcînd-o să tremure și udînd covorul. Prosopul era alb-gălbui și destul de subțire, ca un șervet de copil. Săpunul avea straturi cenușii În el. Dar Își adusese pudră de talc și Își tamponă cu parfum, dintr-o sticluță, Încheieturile mîinilor, gîtul, clavicula și spațiul dintre sîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe bune. Helen traversa Încet camera, privind cu disperare de la un obiect frumos distrus la altul. Se duse la niște uși duble și le Întredeschise. Camera din spatele lor era la fel de ruinată ca asta - cu fereastra țăndări, cu draperiile de catifea udate de ploaie, cu pete pe podea lăsate de murdăria păsărilor, funingine și cenușă Împrăștiată din șemineu. Făcu un pas, și ceva Îi trosni sub pantof - o bucată de cărbune ars. Lăsase o pată neagră pe covor. Se uită Înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa, nehotărît, Încercînd să găsească o altă cale. Apoi o cuprinse din nou panica și gîfÎi, strîngîndu-și stomacul. Bine, zise el repede. Bine. Se răsuci și plecă. Auzi ușa apartamentului trîntindu-se și, după aceea, nimic. Avea fruntea și buza superioară ude de sudoare, și se șterse cu mîneca. Trase lanțul toaletei din nou, apoi se Învîrti și ajunse la chiuvetă să se spele pe mîini, scoțîndu-și verigheta colorată auriu, pentru că era prea largă. Chiuveta arăta de parcă fusese vopsită În stacojiu; luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
palmele în spinii lui ascuțiți. Pe timp de furtună îl ocrotea de vântoasele nemiloase, iar când arsița devenea de nesuportat, frunzele ei viguroase și mari îi ofereau umbra protectoare. Când seceta devenea amenințătoare, floarea galbenă dădea frâu lacrimilor și-l uda să-i potolească setea până la ploaia următoare. Câteodată, trandafirașul devenea trist și posomorât. Atunci floarea galbenă deschidea ușa veseliei și nu se oprea până când îl făcea să izbucnească în hohote. Era o plăcere să-i vadă chipul cuprins de bucurie
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Hamilton Academicals. Sâmbătă dimineața, eu și Julie aveam voie să mergem cu el la pariuri, unde ne agățam de picioarele eroului nostru. Îmi amintesc acel sentiment că sunt foarte mică În pădurea de pantaloni și mirosul de pălării de fetru udate de ploaie. Ani mai târziu, În facultate, Îi priveam pe tații din clasa de mijloc tropăind Între salonul familiei și grădină, cărând tăvi cu tot ce trebuie pentru ceai, cu ceainice și seturi de căni de porțelan agățate În pini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
alunecoase care se deschid instantaneu, pălăriile acelea de ploaie transparente. Și iată-le cum stau, ciripind prietenoase și urmărindu-mă cum mă lupt cu acoperitoarea. —Vai, biata gâgâlice, zice una arătând spre fiul meu, care urlă din toți plămânii. Te udă ploaia, nu-i așa? Lasă că termină mămica imediat. Degetele Îmi sunt țepene de frig. De-abia pot să țin clipsul, darămite să-l desfac. Împachetat În partea greșită a acoperitoarei, Ben e roșu ca sfecla. Mă Întorc către doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
comandă o pizza sau luăm ceva sănătos de la bufet, ambalat Într-o cutie de polistiren, Întotdeauna necomestibil, și sfârșim cu obișnuitul nostru festin de la miezul nopții: o pungă de chipsuri din tortilla și câteva batoane de Crunchies de la distribuitor, totul udat cu cola light. Azi-noapte când am ajuns În sfârșit acasă, la 23.55, am ridicat telefonul crezând că e Momo cu niște cifre noi. Și de cine dau? Barbara, soacra mea. Nu mi-a venit să cred că a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
profesorii au de corectat teancuri de lucrări cât Himalaya de Înalte. Pe vremea când eram copil, erau tați care ajungeau acasă la timp pentru cina În familie, tați care, În lunile de vară, tundeau gazonul cât era Încă lumină și udau mazărea la apusul soarelui. Dar acele vremuri - vremurile când se muncea pentru a trăi și nu se trăia pentru a munci - par așa de Îndepărtate, undeva pe un tărâm unde asistentele călătoreau din oraș În oraș cu automobile Moris Traveller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a iertat niciodată. În drum spre aeroport, am auzit la radioul din taxi melodia aceea a lui Stevie Wonder: „Nu-i așa că e minunată...“. Cea În care se aude un bebeluș plângând la Începutul cântecului. Brusc, bluza mi s-a udat fleașcă de lapte. Nu am știut. 33tc "33" Biletultc "Biletul" Hotelul Sherbourne, New York, 23.59: De necrezut. Avionul a ajuns la timp și am luat un taxi până la hotelul Herriot de lângă Wall Street. Ideea era să Îngraș porcul În ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Residencia Costasol cu mult Înainte de sosirea mea. În decursul primei mele săptămîni ca „manager“ al clubului sportiv, m-am relaxat și i-am urmărit pe Îngrijitorii angajați de Elizabeth Shand să reamenajeze locul. Au curățat și au umplut piscina, au udat peluzele și au redesenat cu vopsea albă terenurile de tenis, apoi au lustruit podeaua de scînduri a sălii de sport pînă au făcut-o oglindă, pregătind-o pentru primele lecții de gimnastică aerobică. În ciuda acestor eforturi, niciun locuitor al complexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se pătrundea pe scara cromată. În chip de ofrande, un șobolan mort, o sticlă de vin și o broșură imobiliară albită de soare așteptau să le revendice vreo zeitate minoră. Grădina cu palmieri și bougainvillea pe care nu le mai udase nimeni era și ea albită de arșiță. Ferestre prăfuite, prin care nimeni nu privise vreodată, sigilau Încăperile nemobilate. Crawford apucă indicatorul imobiliar și trase de țăruș Înainte și Înapoi. Îl smuci din pămîntul uscat și Îl azvîrli cît colo. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de zăpadă. Mintea mea e amorțită de o nemăsurată fericire și se însomnorează. Nu știu cât stau așa, cu ochii închiși. — Hei, scularea! aud glasul Georgianei undeva, deasupra mea. Deschid ochii și o văd îmbujorată toată, cu părul ei scurt și creț ud leoarcă și albit de fulgi. Avem de lucru! Sâmbătă seara îmi serbez majoratul, iar tu vei veni de data asta, pentru că așa mi-ai promis, că vii la petrecere dacă ies cu tine în curte la zăpadă! Hai repede sus
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimeni. Că nu mi-a dat nimeni întâlnire, doar imaginația mea a stârnit un mic val de ficțiune, care s-a suprapus, ca de obicei, peste realitate. Nu-mi vine să cred! Eduard mă așteaptă la ieșire. Ploaia l-a udat leoarcă, deși s-a adăpostit sub un castan din fața liceului. Are o privire răbdătoare, câinească. Nu-mi vine să cred! Pe mine să mă aștepte băiatul ăsta atrăgător, sub această neavenită ploaie torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]