2,898 matches
-
mare atenție, răspîndind-o în același timp, încît numele preoților lor "Magos" a trecut asupra întregii dogme. Unul dintre spectacolele cele mai impresionante, pe care preoții magi și în special la început șeful cultului-Zoroastru, îl făceau înaintea regilor și al poporului uimit, era ca pe timp de furtună, să aprindă jertfele cu ajutorul focului ceresc. Se crede că ei așezau sub altar o masă mare de metal și înălțau o vergea metalică, atrăgând trăsnetul. Această vergea este originea baghetei magice de azi. Cel
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
unii dintre ei se mulțumesc să golească buzunarele prinților, jucând rolul de bufoni sau consilieri intimi, câțiva dintre ei se ridică la lovituri de maestru, care trădeazăspirite geniale. In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, peste capetele europenilor uimiți, s-a înălțat pleiada celor 7 mari șarlatani sublimi și aventurieri nemuritori: John Law, d`Eon, Neuhoff, Cagliostro, Trenck, Saint-Germain, Casanova. Care dintre ei ține sceptrul? John Law, care dintr-un refugiat nenorocit, a ajuns ministru de finanțe al Franței
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
o pușcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea...deodată s-a aplecat și a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică... scena ma uimit și mi s-a întipărit în minte...” Sora sa, Livia, i-a povestit o altă întâmplare din viața satului: o fată bogată, rămasă însărcinată se căsătorește cu un țăran sărac și leneș, după ce fusese făcută de râs în sat și
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
sânt desprinse de ansamblu lor, devin mici semne de exclamare la propozițiile trăite cu ajutorul penelului de acest artist plastic. El se înscrie serios și consecvent pe traiectoria naivilor apăruți din prea mare dragoste pentru culoare, a naivilor autentici și aproape uimiți ei înșiși de nevoia instinctivă a exprimării plastice.” (Katia Nanu) „Pictura lui Mircea Cojocaru este, în felul său un document. El atestă stilul său de viață simplu, modest, pe care un critic de artă ca Giulio Carlo Argan l-ar
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
servi nu doar ca o educație În sens lingvistic, ci și spiritual și intercultural. Copii de 8 ani au recitat expresiv, făcând uz de orice formă de limbaj - verbal, nonverbal și paraverbal - poezii din Verlaine, Mallarme sau Baudelaire. Am rămas uimit să văd la un loc copii francezi, arabi, greci, asiatici sau mulatri trăind un katharsis autentic prin intuirea unui limbaj comun, cel al literaturii, care trece dincolo de denotație spre o conotația din spatele cuvintelor, dincolo de formă, spre fond. (foto) M-am
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93098]
-
ca s-o dăruiesc dumitale și familiei, de aceea ți-am zis să faci o casă bună și trainică, ca pentru un om muncitor cu mai mulți copii. Acum ia-ți casa și s-o stăpânești sănătos”. Zidarul a rămas uimit și rușinat. S-a întristat și și-a zis: „Am vrut să înșel și iată că m-am înșelat singur”. Și de atunci zidarul și-a schimbat felul de gândire și de trai. Lucra ca pentru Dumnezeu, știind bine că
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mai fi făcând bieții lor vecini. Băiatul trase ușa, căci în afară nici că se putea deschide, deoarece zăpada troienită se înălța ca de doi metri în jurul casei. Toată familia privea uluită troienele de zăpadă din jurul casei. 18 Nepotul strigă uimit și el de ceea ce se întâmplase: Bunico dragă, uită-te bine, căci iată în jurul casei noastre, cu adevărat se află un zid de apărare. Bunul Dumnezeu, ți-a ascultat rugăciunea și a făcut cu noi o minune”. „Da, zise bătrâna
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
învățătorul, pe când se întorcea de la școală, se întâlnește cu un copil, pe care nu-l văzuse prin clasă, deși părea de vârstă școlară. Îl opri și-l întrebă: Al cui ești tu, măi copile? Al dracului, răspunse el. Învățătorul rămase uimit de acest răspuns și-l mai întrebă: Dar cum te cheamă? Satana, zise el de îndată. Învățătorul, aproape uluit de acest răspuns neașteptat, îl mai întrebă: Dar de unde vii tu, măi puișor? Din iad, fu răspunsul copilului. Atunci învățătorul, care
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
de data aceasta o pâine abia pe jumătate decât a celorlalți. Când aduse pâinea acasă la mama ei, care era bolnavă, și când aceasta o frânse în două, căzură din ea mai mulți bani de argint. Cei ai casei rămaseră uimiți. Du banii înapoi îi spuse mama, căci desigur din greșeală au căzut în aluat. Irina luă banii, alergă repede și-i întinse binefăcătorului ei. Dar el o privi lung și-i zise: Ia-ți banii, micuță fetiță, căci nu este
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
în fața lui Dumnezeu și spune-i gândul tău, căindu-te sincer. El te va ierta. Omul se ridică în acel moment din genunchi și porni în neștire spre undeva. Nu-și dădu seama pe unde mersese, dar deodată se trezi uimit și spăimântat în fața bisericii de unde furase pălăria. Privi aiurit și-și zise: „Cine m-a adus aici?” Duse mâna la pălărie ca să se descopere. Pălăria se desprinse aproape singură, încet, omul păși pe treptele Bisericii și intră înăuntru. Nu mai
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
sânt desprinse de ansamblu lor, devin mici semne de exclamare la propozițiile trăite cu ajutorul penelului de acest artist plastic. El se înscrie serios și consecvent pe traiectoria naivilor apăruți din prea mare dragoste pentru culoare, a naivilor autentici și aproape uimiți ei înșiși de nevoia instinctivă a exprimării plastice.” (Katia Nanu) „Pictura lui Mircea Cojocaru este, în felul său un document. El atestă stilul său de viață simplu, modest, pe care un critic de artă ca Giulio Carlo Argan l-ar
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
și Clara. Se dă textul: Sus, pe o coloană înaltă stătea, privind peste cetate, statuia Prințului Fericit. Era toată din aur. Ochii îi avea de safire, iar de pe mânerul spadei un mare rubin își răspândea reflexele roșii.Toata lumea rămânea uimită la vederea lui și toți își dădeau cu părerea despre frumusețea sa. Copiii îl asemuiau cu un înger, iar fetele toate îi făceau declarații de dragoste. Nu puteai să nu-i admiri măreția. Într-o noapte, un Rândunel tocmai zbura
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
lui Liviu Rebreanu meritul de creator al romanului obiectiv modern, cu loc incontestabil pe scara marilor scriitori ai lumii. Ideea romanului Ion, rodul unei îndelungate observații, puternic înrădăcinată în sufletul său, încă din copilărie, rezidă într-o întâmplare sub ochii uimiți ai scriitorului.Se referă la scena în care este văzut“..un țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare.... Deodată s-a aplecat și a sărutat pământul.L-a sărutat ca pe o ibovnică”. În august 1916, autorul mărturisea că a găsit
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
masă, somn și luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă în același ritm - iată un drum pe care îl urmăm cu ușurință aproape tot timpul. Dar într-o zi ne pomenim întrebându-ne "pentru ce?" și totul începe o dată cu această oboseală uimită. "Începe", iată lucrul important. Oboseala se află la capătul faptelor unei vieți mașinale, dar ea inaugurează în același timp mișcarea conștiinței. Ea o trezește și provoacă urmarea. Urmarea, adică întoarcerea inconștientă în lanț sau trezirea definitivă. După trezire vine, cu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
schimbat și că, totodată, totul s-a transformat. Don Juan transpune în act o etică a cantității, spre deosebire de sfânt, care tinde către calitate. Omul absurd nu crede în sensul profund al lucrurilor. Chipurile acestea pline de căldură sau de fericire uimită el le cercetează, le adună și le arde. Timpul înaintează o dată cu el. Omul absurd nu se desparte niciodată de timp. Don Juan nu se gândește să "colecționeze" femei. El epuizează un număr cât mai mare și, o dată cu ele, șansele sale
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
stare. Am văzut spirite alese minunându-se în fața capodoperelor pictorilor olandezi, născute în toiul războaielor sângeroase din Flandra, sau emoționându-se la auzul orațiunilor pe care misticii silezieni le înălțau în timpul cumplitului Război de treizeci de ani. Sub ochii lor uimiți, valorile eterne se ridică deasupra zbuciumului lumesc. Dar de atunci a trecut timp. Pictorii de azi nu mai au aceeași seninătate. Chiar dacă au o inimă de creator, adică o inimă împietrită, ea nu le folosește la nimic, căci acum toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
a lui Sisif e aici. Destinul său îi aparține. Stânca lui este lucrul lui. Tot astfel, omul absurd, când își contemplă chinul, face să amuțească toți idolii. În universul dintr-o dată întors la tăcerea sa, se înalță miile de voci uimite ale pământului. Chemări inconștiente și tainice, invitații ale tuturor chipurilor, iată reversul necesar și prețul victoriei. Nu există soare fără umbră și trebuie să cunoaștem și noaptea. Omul absurd spune da și efortul său nu va înceta niciodată. Dacă există
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care chiar am și marcat un gol, eu, care jucam în apărare, bec... De abia în clasa a zecea, ultima, am tocit de m-am smintit. Da, a fost o vreme în care doar dragostea mea nefiresc de pură, de uimită, mă salva de la orele lungi, lungi, în care stam nemișcat. A fost un timp ciuntit, abia mai târziu am realizat... Ca prin vis îmi amintesc că, prin clasa a șaptea, l-am auzit pe Labiș, care a învățat vreo jumătate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Vă rog să așteptați aici“, ne spune fata și pleacă. Ușile se închid. În bezna perfectă, ne auzim doar propriile răsuflări. Apoi, un oftat, parcă ar plânge cineva. Secundele curg grele. Se aprinde o veioză. Omul de la birou ne privește uimit. Îmi face semn să mă apropii și nu pot, am picioarele paralizate. Îi îndeamnă pe ceilalți. Ne facem curaj. „Numele?“ Spunem, supuși. Ne caută în registru, clătinând din cap, a părere de rău. Ne dă câte-un bilet. „Dincolo de ușa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
vezi GALR I 2008 [2005]: 502. (a) carte citită, copii invitați la petrecere, străzi luminate (b) picior amorțit, teren degradat, cer înstelat, om plecat la munte, scrisoarea sosită ieri, țări foste comuniste, copil rămas repetent, scriitor devenit indezirabil (c) copil uimit, entuziasmat, pasionat, copleșit de durere, abătut, ahtiat (după dulciuri), alarmat, alertat, alinat, amărât, amețit, bulversat, cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrățit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat. Cornilescu (2005: 102) formulează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viața lui, cerându-i mamei sale să îl ia în brațe și să-l ridice până la icoană, ca s-o poată săruta. Credincioșii prezenți atunci în mănăstire au rămas uimiți, după cum am rămas și eu când am văzut ce putere mare are Maica Domnului”, a povestit părintele. Atunci părintele Antonie a studiat cu atenție icoana pentru prima dată. A văzut că avea doar doi ochi, așa cum i-a pictat pictorul
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Îmi era poftă sau foame; nu știu, dar cred că niciodată nu mi-am dorit mai mult să mănânc pește. Când am ieșit să plec, părintele Antonie a strigat după mine: "Chemați-i și pe ceilalți și haideți la masă". Uimită, am refuzat politicos, deși nu mai puteam de bucurie că pot mânca bucățica de pește pe care mi-o doream atât. " Haideți mai repede, până se face ora 12.00", a întărit părintele. Am alergat să-mi chem tovarășii de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
și anume să joace cel mai trist teatru posibil, cel singuratic, fără public, fără un singur spectator. Și, În acest „teatru”, dispare chiar și ceea ce numim „eul, eul nostru”, acea voce care sună Înăuntrul nostru și pe care o surprindem uimiți, În pubertate, de parcă „ceva - cineva” - ne-ar fi despicat În două, așa cum sexul, apariția sexului „despică” În două umanitatea la un deceniu de la nașterea fiecăruia, o „despicare” asexuată, de parcă ne-am naște, cu chinuri uneori disimulate, mereu prezente, a doua
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Într-un aer politic ostil mie, dar... de data aceasta, eram eu acela care-mi provocasem destinul. Nu mai eram tinerelul confuz, tembel, jucărie a tartorilor politici ai liceului lugojean, ai UTM-ului, ai politrucilor așarnați de la Uniunea Scriitorilor, plutind uimit, speriat și, cumva, inconștient, pe toate valurile acelui timp aspru pentru România, când temnițele gemeau de elita politică, financiară și culturală a țării, când generații de tineri trebuiau să-și plece grumazul sub lozincile moscovite, dușmane valorilor naționale și culturale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
una similară din adolescență, fermecat cumva de repetiția sau repetițiile pe care ni le ocazionează viața, de fapt propria noastră fire Înclinată, ca’ntr-un joc hipnotic, să „mai facă o dată ce făcuse!”, dincolo de bine și de rău, am mai descoperit apoi, uimit, fermecat, stupefiat alteori, și alte simetrii, de parcă, așa cum spuneam, un pedagog nevăzut și răbdător ne ajută nu numai să ne Înțelegem firea, dar ne ajută mai ales să ieșim mai mult sau mai puțin din reala, dar și din aparenta
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]