3,061 matches
-
minute pe strada cenușie, printre frunzele moarte și bucățelele de hârtie suflate de vânt, se concentră asupra foșnetului pinilor uzi din spatele gardurilor de piatră și privi În direcția autobuzului care se Îndepărta. Ce uitase de fapt În el? O carte? Umbrela? Un plic? Poate un pachețel? Ceva care-i aparținea Tamarei? Sau Annettei Tadmor? „Cocorii zboară și se rotesc“, i se ivi brusc În minte un vers uitat dintr-un cântec vechi pentru copii. Și se consolă cu speranța că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Scoase cu mare grijă sunete delicate, plăcute, din serviciul fin de masă, din porțelan Rosenthal. Aruncă o privire peste grămezile de șervete brodate, batiste ușor parfumate, șaluri din dantelă și lână, peste mulțimea de mănuși din piele, peste colecția de umbrele, Între care găsi una foarte veche, din mătase albastră și verifică grămada de plăci cu opere italiene, care Îi plăcuseră tatălui său și pe care obișnuia să le asculte la vechiul gramofon, uneori În tovărășia uneia sau a două dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Un râs atât de neașteptat, atât de copilăros, încât Alice s-a întors către ea. Femeia a răsturnat la loc cana lui Alice. Frunzele de ceai se lipiseră de fund în forma unei lămpi subțiri până la bază. Deasupra era o umbrelă. Alice nu putea decât să-și închipuie ce însemna asta - probabil moarte sau vreun dezastru. Pierderea a tot ceea ce era prețios pentru ea. Credință, a spus Helena încă râzând. Cui îi pasă de ea ? Fața e încă acolo. Cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai inundînd-o o dată. — Acum, reluă patronul, că i-am ajutat să se regăsească, am să-i las să plece la Chicago, dar am nevoie, gentlemen, și de concursul domniilor voastre! Drept care a intrat doamna Bailey, perindîndu-se pe la toate mesele cu o umbrelă deschisă, Întoarsă cu vîrful În jos, În care dolarii erau azvîrliți cu generozitatea aprinsă de sărbătoarea rară a acelei seri. Pe George ca pe George, dar pe Flory nu izbutea nimeni s-o convingă să se așeze. Își tot cerceta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dar acum se Întreba dacă nu s-o fi tras prea aproape, dacă n-o fi fost văzut văzând. Purta ochelari fumurii, tot timpul ocrotindu-și vederea, dar nu putea fi luat drept orb. Nu avea bastonul alb, doar o umbrelă Închisă, englezească. Mai mult, n-avea aer de orb. Și hoțul purta ochelari Închiși la culoare. Era un negru puternic, cu palton din păr de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat de la domnul Fish din West End sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
chiar nu părea să-și cunoască vârsta sau la ce punct din viață se află. Se vedea după mers. Pe străzi era tensionat, iute, eratic de ușor și nesăbuit, cu părul său de vârstnic zburlit pe ceafă. Trecând strada, ridica umbrela Înfășurată și arăta cu ea mașinilor, autobuzelor, camioanelor În viteză și taxiurilor ce se Îndreptau amenințător spre el direcția În care intenționa să meargă. Putea fi călcat, dar nu se putea dezbăra de stilul său de a merge, hotărât, orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de partea sa. Cineva spusese: „Rușine. Un exhibiționist“. Dar nimeni nu Încercă cu adevărat să-l apere. Majoritatea tinerilor păreau a fi Împotriva lui. Strigătele sunau ostil. Feffer plecase, fusese chemat la telefon. Sammler, Întorcând spatele la podium, Își găsi umbrela, trenciul și pălăria În spatele lui și părăsi platforma, condus de o tânără care se grăbise să-și exprime indignarea și simpatia, spunând că era scandalos să Întrerupi o prelegere așa de bună. Îl conduse pe ușă, În jos pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dădu semn a ști nimic și Începu acum să-și facă loc spre coborâre, ușurel alert, Încovoindu-se către ușă. Ajunse, găsi sârma, trase 1, reuși să ajungă la treapă, se strecură pe ușă și se opri pe trotuar ținând umbrela de material, la vârf. Cum tahicardia era acum pe cale să i se consume, putu să meargă, deși nu În ritmul obișnuit. Stratagema era să treacă Riverside Drive și să intre În prima clădire, ca și cum acolo ar fi locuit. Ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de trepte și se așeză pe ultima treaptă. Câteva minute de odihnă și Își recăpătă nivelul de oxigen, deși ceva Înlăuntru se simțea atenuat. Pur și simplu rărit. Înainte de a se Întoarce În stradă (nu exista ieșire prin spate), aduse umbrela Înăuntrul hainei, agățând-o de gaura mânecii și legând-o cu cureaua, mai mult sau mai puțin fix. De asemenea făcu un efort să-și schimbe forma pălăriei, scoțându-i fundul În afară. Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și negricioasă, un fel de piesă renascentistă, un lucru ce adăuga la melancolia holului, lîngă pânza lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie la pantaloni. Sammler auzi fermoarul coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de sociabilitate puteai fi recunoscător. Și mai bine, nu dădu peste Margotte. Cel mai bine dintre toate, căzu și se Întinse În patul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Gruner. Îl găsi cu gâtul bandajat. — Ei, unchiule Sammler? Elya - ce mai faci? Arăți binișor. Și bătrânul, Întinzându-și brațul lung sub el, netezind dedesubtul trenciului, Îndoindu-și picioarele subțiri, se așeză. Între vârfurile pantofilor negri, crăpați, ridați puse vârful umbrelei și se sprijini cu ambele palme de mânerul curbat, aplecat spre pat cu politețe oxfordian-poloneză. Vizitatorul de spital până la cel mai mic amănunt. Fină, elaborat ridată, partea stângă a feței lui era ca harta de nivel a unui teren dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pasiune pe laicii ce foloseau fraze medicale. Totul, firește, fu cenzurat. Tahicardia În ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală vârstnică, reținută. Un măr iernatic. Un bătrân ocupat la minte. Ochelari colorați. Un bor lat zbârcit. O umbrelă Într-o zi cu soare - inconsecvent. Pantofi lungi, Înguști, crăpați, dar extrem de lustruiți. Avea oare inima rece față de Elya? Nu, Îl plângea. Dar ce putea face? Continuă să gândească și să vadă. Ca de obicei, chiar și În mijlocul conversației, Wallace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o ocazie de afaceri pentru Wallace și Feffer. Făcu Înconjurul parcului Stuyvesant o dată, o elipsă Într-un pătrat cu statuia olandezului cu picior de lemn, cu colțurile țepoase de tufe. Țăcănind pe pietrele de caldarâm cu vârful de metal al umbrelei la fiecare al patrulea pas, Sammler ținea manuscrisul doctorului Govinda Lal sub braț. Îl luase să-l citească În metrou, deși nu-i plăcea să iasă prea mult În evidență În public, trecând pagini Înainte și-napoi prin fața ochiului, Împingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Este ceva foarte personal. Dacă spun lucruri fără să-mi dau seama, e semn rău. În mod sigur n-am vrut să menționez asta. — Stăteam În față la Bretton Hall Hotel, grămada aia mizerabilă de putreziciune, și te sprijineai În umbrelă. Și pot spune - dădu semne de intensificată Înfocare a sentimentelor - poate că am dubii față de alții, și dacă sunt oameni, dar pe dumneata te iubesc fără rezerve. Și pentru a-ți ușura mintea, n-ai discutat nimic, ai spus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
necugetate, Împuțite. Sammler n-avea nevoie de mâna lui Feffer pe cot. Se trase În lături. — Eu intru. — La ora asta nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scadă, ideile mărețe puteau să-și recapete importanța. O dată ridicați deasupra condițiilor telurice. Rolls-ul avea un bar arătos; luminat de un mic bec În interiorul decorat cu oglinzi. Wallace Îi oferi bătrânului alcool sau un Seven-Up, dar nu voia nimic. Încadrând umbrela Între genunchii Înalți, trecea În revistă o seamă de fapte. Călătoriile În spațiu erau posibile datorită colaborării dintre specialiști. În timp ce pe pământ ignoranța sensibilă Încă visa la a fi separat și „Întreg“. „Întreg“? Ce „Întreg“? O noțiune copilăroasă. Conducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
argumentat care încearcă să risipească această panică morală și să restabilească o serie de concepte (și fapte) într-o lumină morală neutră. Desigur, cartea sa nu este una tehnică, ci un exercițiu filosofic de argumentare în favoarea liberalizării și scoaterii de sub „umbrela moralității“ a unor probleme contemporane. Poziția sa minimal-liberală nu este deloc una comună astăzi, când deciziile se iau mai degrabă în raport cu opinia publică (a majorității), nu în urma unei analize critice a implicațiilor morale și a consecințelor. Volumul discută o nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
știe înmulțirea; Se încruntă, de ți-e milă, Când spre el întorci privirea... LITERA ,,Î’’ Încă n-am putut pricepe: ,,I’’-ul ce și-a pus pe frunte? E-o căciulă ce începe De la gât sau un grăunte? Are o umbrelă veche, Că e vreme înnourată? Învățat, făr’ de pereche, Fața-i e îngândurată. Îmbrăcat e cam subțire; Doar căciula i-o vezi sus. În cuvinte, să înșire Litere acum s-a pus! Întunericul îl poartă; Înmulțirea socotește De-ar putea
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
rețetă. Iată: C-un țânțar acum el vine! Ești copil isteț, cuminte; Poți ușor să afli dacă ,,Ț’’ apare în cuvinte. Câți de ,,ț’’ pe-aici se joacă? ,,U’’, cum e tot timpu-n formă, S-a ascuns în fluieraș, Sub umbrelă,-n uniformă. Culmea! E și-n umeraș. LITERA ,,U’’ O căldare ce nu-i plină? Nu mă lămuresc! E-o pată? Este-un ,,u’’, ce în lumină, E-o umbrelă răsturnată. Ca o umbră, în cuvinte, Cum încape, se strecoară
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
e tot timpu-n formă, S-a ascuns în fluieraș, Sub umbrelă,-n uniformă. Culmea! E și-n umeraș. LITERA ,,U’’ O căldare ce nu-i plină? Nu mă lămuresc! E-o pată? Este-un ,,u’’, ce în lumină, E-o umbrelă răsturnată. Ca o umbră, în cuvinte, Cum încape, se strecoară. Urmărește-l; ia aminte; Nu-i o sarcină ușoară! E în sunet, cușcă, lună; Sunt uimit că e-n ureche. Caută-l! La ușă sună; La bunici e-n curtea
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
celebra Mătușa Tamara a fostului premier, Adrian Năstase... Mi-au ridicat un semn de întrebare oarecum oblic săgețile ascuțite adresate colaboratorilor onorabili de la un ziar ne-onorabil, cel al lui Roșca Stănescu. Tismăneanu observă corect că acel ziar servește drept umbrelă pentru democrați și intelectuali adevărați, dar și pentru extremiști care mai de care. Îi judecă pe editorialiști cu fermitate, dar nu am înțeles niciodată dacă Vladimir Tismăneanu consideră „Jurnalul Național“ din alt aluat și de ce a colaborat acolo. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
stima pentru puterea pe care oamenii i-o dau asupra lor înșiși. Se uită la ceasul mic de mână. - Ar mai fi vreo trei sferturi de oră, zise. Să știi că eu nu stau târziu. Abia avură timp să deschidă umbrelele. O răpăială le inundă. - La Capsa! strigă Nory travcrsmcl. Mini avu o scurtă ezitare. Nu-i plăcea să intre în localuri publice, dar trebuia să se adăpostească. Când sosise atunci, pe iarna geroasă, în Cetate, dimpotrivă, era lacomă de zgomot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care credea ea că trebuiesc strămutate la oraș, drept chezășie îndestulătoare a trecutului. Cum exclamau din nou asupra plecărei pe ploaie, se concedie și fugi. Nici nu deschise umbrela prin curte. Abia când se văzu în afară de primejdia de a fi reținută, se adăposti sub en-cas-ul mic, care dintr-o dată îngreunat de apă, îi apăsă mâinile. Găsi adăpost bun subt castani, pe fășia de alee centrală. Tramvaiul sosea. Puțină întîrziere
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ori vor să arunce o lumină proastă asupra întregului grup. Păi nu?... Aaaa, știu că unii ar putea zice, de pildă, așa: păi ce te faci cu un nătăfleț ca ăsta, care trage cu pistoale imaginare și se luptă cu umbrele, crezîndu-se în Vestul sălbatic?... Ei bine, aflați că astfel de păreri pot fi contrazise cu toată strășnicia. Dar cu fapte, nu cu vorbe! N-am însă timp acum pentru așa ceva. Ar trebui, totuși, să se știe de la bun început că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]