4,112 matches
-
în retragere. Victoria era decisă, și sincer că în afară de inducerea umilinței, care e o stare universală, nu mai aveau nici un motiv să se înfrunte. Natura are căi ciudate; eu aș fi rezolvat mai simplu. Aș fi pus motanul învingător să umfle pieptul sau să facă un sunet specific, iar celălalt să înțeleagă și să se ducă în treaba lui. Nu era mai simplu? Ăștia, vezi Doamne, aveau demnitate, care motanului negru i-a părut amenințată, fiindcă altfel n-ar fi tresărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poliție (ce zic eu dispersare!), lumea atârna în întuneric, se frecau doi sau trei, prostiuțele continuau în camere, și pe la două dimineața tanti Silvia sărea disperată din așternut și suna la poliție. Venea mereu același buhăit cu chipiu, care se umfla în pene cu autoritatea lui, cerea să se facă liniște, dar nu știu cum o făcea, că parcă nu era convins, se apleca puțin de șale, punea mâinile în șold, zicea că femeia asta nu poate să doarmă, aveți grijă, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Eu am chemat poliția. Nu puteam să dorm. Și le-am zis că sunt droguri și au arestat pe câțiva. Ai văzut? PLATON Ne hotărâserăm să plecăm la mare. Mama făcea sandvișuri cu gem și le învelea în celofan, tata umfla și dezumfla salteaua, eu îmi aranjam tricourile și slipurile de baie. În casă, activitatea era în toi, toată lumea se agita în mod productiv încă de la ora șapte. Numai bunică-mea se învârtea de colo-colo, își frângea mâinile și dădea indicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
piept, simulând niște palpitații. Nu fi prost, Sally, zisei pe un ton ferm. Nu se putea ca aia să fi fost Violet. Crede-mă. —Ești sigură? fixându-mă cu ochii săi cei mari, de cățeluș, care cer milă. — Apropo, era umflat, stătea de mult acolo jos. Foarte mort și foarte urât mirositor, îl informai eu. Asta se presupunea că avea să-l liniștească pe Sal, dar nu făcu decât să-și țină respirația, să-și fluture genele și să se cutremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe plac nu știu cărui guru luminist obsedat de energie, dar cine naiba o să spună că așa a fost? Absolut nimeni n-o să poată să dovedească faptul că n-ar fi putut să dea o fugă până-n biroul lui Philip, să-l umfle cu insulină. —Dar MM? întrebai eu. Ea e exact în miezul problemei. Hugo mă privii de sus. —Să nu-mi spui că nu s-a dus la budă sau în spatele scenei, să verifice ceva. Nimeni n-o să poată da socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o mână la căști ca să nu-i cadă, în timp ce din ele se auzea un șuvoi de cuvinte. —Bun, zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața lui cea palidă și grăsuță care, la auzul veștilor, se umflase ca un pește tropical gata să împroaște cu venin. Păi, hai frate, care e treaba? zise Bez nerăbdător. Despre ce e vorba? Am remarcat că toată lumea considera acest lucru ca fiind problema teatrului, nu a Visului. În mod firesc, MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lucruri urgente puteau aștepta ziua de mâine, sau o altă zi, sau nu se mai făceau deloc, și că nimic nu i-ar putea prilejui, niciodată, o plăcere asemănătoare aceleia de atunci. Și a avut deodată impresia că i se umflă pieptul, că plămânii adună mai mult aer și o ciudată apăsare, care îi tăia mereu respirația, a dispărut pe neașteptate. A fost doar o clipă, dar amintirea ei l-a urmărit ani întregi. Și acum, aici, tolănit în caiac, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privire-n jurul tău, o, rege, și vezi ce dezastru-ngrozitor a făcut să-nflorească-n nobilu-ți regat bestia cea crudă. Uită-te la străzile-nglodate În sânge. La fiece pas vezi pe cineva cum geme, sufletul cum părăsește-un cadavru umflat de Îngrozitoarea otravă.“ 1 Cadavrul plutea cu fața În jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl trăgea cu el spre largul lagunei ce se Întindea dincolo de capătul canalului. Capul se lovi de câteva ori de scările acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Corriere și Il Manifesto, care credea că sunt cele pe care voia să le citească Paola În ziua aceea. Din nou acasă, treptele părură să nici nu existe când urcă la apartament. O găsi pe Paola În bucătărie, cu cafeaua umflându-se În ibric. Din capătul holului, Îl auzi pe Raffaele cum striga la Chiara prin ușa de la baie: — Hai, grăbește-te. Ai stat acolo toată dimineața. A, poliția apei reintrase În serviciu. Puse pachetul pe masă și desfăcu hârtia albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
freacă năsucurile sau desenează sau cântă. Însă Balaurul nostru nu mai avea timp să se ferească. Norii de piper erau atât de mari încât era foarte greu să găsești un colțișor unde să poți respira în voie. Așa că Balaurul își umflă nările și începu: „Haap... ciu!...” Și Balaurul scoase flăcări pe nas. Atât de puternice fură flăcările încât îl aruncară pe Balaur prin tavanul magaziei. Ia te uită, spuse Jester, au început artificiile! Nu sunt artificii, îi răspunse Împăratul. E Balaurul
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
sărit plină de semeție Amanda. Eu o să am o asistentă de la pediatrie. Jake a pufnit dezgustat. Între timp, Laura o privea pe Amanda cu gelozie. —Bravo! a exclamat ea. Mi-ar plăcea să am și eu una. Amanda s-a umflat în pene. —E grozav, nu? O să vină timp de șase săptămâni imediat după ce se naște copilul. O să vă coste, a remarcat Jim din St. Helens. Chiar așa, și-a spus Hugo. Dar, lăsând la o parte cheltuielile considerabile, era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
seria de filme Carry On. Asta era partea legată de paternitate pe care o aștepta cu cea mai mare nerăbdare. La restul nici nu merita să se gândească. Atenție, dragilor! Lotti a întins mâna în spatele șevaletului scoțând o față de pernă umflată până la refuz. Tot ceea ce se află aici are legătură cu procesul nașterii. Toți ochii s-au îndreptat nesiguri către fața de pernă. — S-ar putea ca în spital să întâlniți unele dintre chestiile astea, le-a explicat Lotti. O să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus Alice, încercând să dea senzația că e impresionată. Dar nu ai niciodată, ăăă, chef de ceva mai puțin... extenuant? N-ai chef să zbori undeva, pe o plajă sau ceva de genul ăsta? Nările lui Joss s-au umflat în semn de dezgust. Alice s-a gândit că arătau de parcă erau pe cale să explodeze. Știi, a întrebat-o Joss, că emisiile de carbon de la avioanele transatlantice anulează toate eforturile tale de reciclare? — Ăăă..., a început Alice care habar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că argumentul lui nu ținea. Ai încredere în mine, a adăugat el. Neil i-a aruncat lui Hugo o privire disprețuitoare. După care a explodat. Să am încredere în tine? a tunat el, încât capul și gâtul i s-au umflat ca la broaște. Cred că glumești, Fine. Ai venit aici plin de tine, te-ai dat mare agent imobiliar de Londra și, sincer, până acum ai fost de rahat. Tot ce ai atins în ultima vreme s-a transformat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Theo a început să plângă cerând atenție. Hugo a căzut imediat în genunchi, lângă cărucior. Și-a sărutat fiul și l-a ciupit de mânuțele înghețate. Apoi, epuizat, s-a uitat la Alice. Îmi pare rău. Pieptul lui Hugo se umfla de parcă era lovit de un piston. Sângele îi bubuia în creier. — Am rămas blocat, a dat el o explicație lamentabilă. —Blocat? a exclamat Alice. Mai bine de trei ore? Hugo se așteptase ca Alice să fie supărată, dar furia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
te iert cu totul dacă mă duci sus și-mi arăți la ce te-ai referit. * * * —Bănuiesc, a spus el zece minute mai târziu, că totul e menit să fie puțin ironic. Hugo era conștient că nevoia care i se umfla disperată în pantaloni nu avea absolut nimic ironic. Nimeni, nici măcar cel mai înflăcărat postmodernist, nu avea erecții ironice. Hugo a încercat să nu se mai uite la sânii lui Alice, a încercat să nu-i mai lase gura apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-ar fi văzut de pe trotuarul de vizavi. Oare femeia asta n-avea nici un pic de rușine? Hugo s-a uitat la ea pe sub sprâncene. Privirea-i era plină de ură. A observat absența obișnuitului roz violent și a pieptului umflat de efortul de a respira. Laura era îmbrăcată cu un pulover cenușiu cu guler și o pereche de blugi aproape la fel de decenți ca și pantofii. — Ce dracu’ vrei? i-a șuierat el. A văzut că femeia arăta agitată. — Ăăă... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca să mă dumiresc de ce naiba se agitau atât de mult ceilalți și ce căutam eu printre ei. Nu Îmi rămâneau decât vreo două ore libere după ce ajungeam acasă de la serviciu, pentru că pe la 10 mătușă-mea dădea stingerea (ca să nu-i umflăm, eu și cu verișoară- mea, factura la electricitate). Aveam un job de la 9 la 5, ca toți sclavii, și făceam o oră dus cu tramvaiul 16 și o oră Întors, timp suficient ca să studiez Întregul material uman aflat la dispoziție
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vreun interes special. Înalt, ras În cap, cu o față osoasă peste care tronau un nas acvilin și o privire de pasăre de pradă, purtând niște pantaloni kaki și o geacă de camuflaj cu multe buzunare, de toate mărimile, Întotdeauna umflate cu tot felul de baterii, stick‑uri, obiective și alte accesorii ale faimosului său aparat Rolleiflex, Teo Haiduc putea fi ușor luat, la prima vedere, drept unul dintre acei băieți cool, lipsiți de substanță, care făcuseră carieră la Pro TV
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
după zi unul peste altul. — Mi se pare monstruos să fii detașat, i‑am spus eu lui Teo Haiduc. E o simplă strategie de supraviețuire, un fel elegant de a da bir cu fugiții. Ia spune‑mi, dacă vezi RĂul umflându‑se În pene, ce faci ? Treci mai departe ? SĂ vezi, de pildă, niște monștri de părinți care Își ciuntesc copilul ca să‑l trimită la cerșit. Nicidecum, spuse Teo Haiduc, zâmbind pentru prima oară. Nu te poți lipsi de război așa cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
avea orgasme peste orgasme și că pot scrie bine tot felul de tâmpenii. Așteptam Însă să mă nasc Într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei Îmi devenise Îngustă. Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fărĂ nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau În piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi care circulă În zona Pieței Bucur obor. Eu Însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să trăiesc În afara bulei. Vrei să știi ce se află În camera mea ? Șifonierul mătușă-mii și patul În care dormim eu și verișoară-mea. Atât. la o adică, aș putea să mă mut și În Gara de Nord, am spus eu, umflându-mă În pene. — Și unde ai mai scrie ? Pe genunchi ? — Tocmai, că nu mai scriu. mi-am spart toate bulele de săpun. Acum gata, s-a terminat. Nu mai scriu poezie. Vreau să trăiesc pe piele. — Pare ceva serios, spuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
el am simțit o lovitură În spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu În gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. mă Înșelam Însă. Am pus mâna la spate să văd dacă se umflase locul loviturii și abia când am adus-o În față am realizat că mă lovise cu un cuțit. lovitura fusese atât de puter- nică Încât nu simțisem impactul vreunui obiect ascuțit, ci doar o durere difuză. Tot spatele meu șiroia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
crudă pentru a supraviețui. Am topit zăpadă și gheață ca să-mi potolesc setea. Asta e viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți În ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii În fața noastră, poves- tindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și hlizindu-se pe seama stângăciilor comise de nătĂfleții anteriori - ca să nu cumva să facem și noi la fel ! - a trecut la lucruri serioase. Ne-a Împărțit niște hârtii cu instrucțiuni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]