3,608 matches
-
Biserică apropiată de popor, așa cum și-o dorea Antoine-Adrien Lamourette, episcopul constituțional al departamentului Rhône-et-Loire. Acesta a vorbit în 1791 în fața Adunării Legislative despre "principiile luminoase ale democrației creștine" pentru a-și exprima idealul privind o Biserică fraternă a celor umili. Clerici ca abatele Grigore au nutrit speranța de a îmbina Revoluția cu Credința. Divorțul a survenit în urma votării, în Adunarea constituantă, a Constituției civile a clerului (12 iulie 1790), care a răsturnat datele problemei, transformînd unilateral organizarea Bisericii din Franța
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
face față aici. Când m am trezit, astăzi, a fost ca în acele vise în care ajungi dintr-odată, într-un mod lipsit de sens, din nou în școală. În situația mea există, desigur, și mult umor; îndeplinesc cele mai umile îndatoriri cu un zâmbet aproape ironică Aceasta este o probă de foc a caracterului deoarece se cere atâta putere pentru a nu pierde buna dispoziție și energia“33. Mulțumirea de sine, prostia obraznică și răutatea multora din jurul său fac ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Serghei. Aici este vorba despre un tânăr cu mari înzestrări care a năzuit să ajungă la desăvârșire în tot ceea ce făcea. După mulți ani de îndoieli și suferințe, și-a dat seama că nu realizări excepționale, ci o viață simplă, umilă îi poate aduce împăcarea cu sine, liniștea sufletească. Muncea într-o grădină, îi învăța carte pe copii, îi îngrijea pe bolnavi. Era, poate, viața pe care și-a dorit-o Wittgenstein atunci când a decis să trăiască mai departe ca învățător
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi spus ceea ce noi toți am simțit, și anume ce norocoși am fost să beneficiem de lecțiile lui, de discuțiile cu el și să ne bucurăm de prietenia lui, el ar fi răspuns în același mod. Era într-un fel umil. Deși era conștient de abilitățile sale cu totul neobișnuite - i-a spus odată lui Raymond Townsend că știe că este «un caz aparte» -, nu i-ar fi plăcut să fie ridicat pe un piedestal.“91a Din această perspectivă, putem înțelege
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
l-a vizitat la spital, sora secției i-a spus că nimeni nu produsese până atunci alifii atât de bune. Pe medicul care îl angajase, Wittgenstein l-a rugat să nu spună nimănui că cel care îndeplinea conștiincios asemenea însărcinări umile era un filozof cu o faimă excepțională. Iar doctorului hematolog R. L. Watterfield, care studiase la Cambridge și participase la întruniri ale Clubului de științe morale, unde Wittgenstein era adesea actorul principal, i s-a adresat când s-au întâlnit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
întâlnit prima dată la spital: „Pentru numele lui Dumnezeu, să nu spuneți nimănui cine sunt.“104 W. G. Tilman, care a lucrat alături de Wittgenstein la Guy Hospital, își amintea mai târziu: „Wittgenstein mi-a atras atenția ca o persoană foarte umilă, pe deplin mulțumită O VIAȚĂ DE EROU? 81 cu o ocupație care nu era în nici un fel potrivită cu formația și cu pregătirea lui; pentru privitorul din afară, nici eminența lui intelectuală, nici originea lui aristocratică nu apăreau evidente.“105
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ordinea care există între noțiunile de propoziție, cuvânt, inferență, adevăr, experiență ș.a.m.d. Această ordine este o supra-ordine - pentru a spune așa - între supra-noțiuni. În timp ce, totuși, cuvintele «limbaj», «experiență», «lume», dacă au o folosire, trebuie să aibă una tot atât de umilă ca și cuvintele «masă», «lampă», «ușă».“ 82 L. Wittgenstein, Vorlesungen 1930-1935, p. 43. 83 Vezi M. O’C. Drury, „Conversations with Wittgenstein“, în op. cit., p. 199. 84 D. Lee, „Wittgenstein 1929-1931“, în Portraits of Wittgenstein, vol. II, p. 195. 85
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe tema textelor de "muzică ușoară" și după ce primise din partea poetului douăzeci și unu de poeme ("tăieturi din Luceafărul") G. Călinescu îl semnala elogios în Contemporanul (oct. 1964, nr. 43): "Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a locurilor comune. Este entuziast și beat de univers, copilăros, sensibil și plin de gânduri până la marginea spaimei de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvântului (...). El găsește un punct de vedere care n-a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ironizând sentimentalismul desuet: "Ții minte orășelul acela de munte (...), / Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte". Sau: "Ieșisem din cinematograful acela de periferie unde rulase un film mut, / Ținându-ne-atât de sfioși de mână... Cânta un pian..." În context umil, Detectivul așteaptă vreun eveniment: "Poate într-o dimineață îmi va sosi prin poștă un colet uriaș / Cu albastre ștampile și timbre subțiri de mătasă..." Îndărătul acestor relatări lucrează ficțiunea, visul suprapune realului meschin vedenii compensatorii cu serafi și crini. În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acest pământ. Toate ideile de aici, cu rădăcini în milenarium, orientează spre timpul vertical al națiunii, timp reactivat, reinvestit cu rezonanțe noi. Alteori aripile poetului se lasă peste cei de rând, peste ființe sugerând lepădarea de sine, lângă întristați și umili Ceea ce în unul din primele volume pillatiene fusese duioasa poveste despre un Pictor ignotus "necunoscutul meșter" italian din "veacul lui Cellini", la Nicolae Dabija e Zugravul anonim, poem dedicat "ctitorilor de frumuseți nepieritoare" în spațiu moldav. Anecdota se estompează, semnificațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
minte, cel care a iscat uriașul scandal al hărților acelaș scenariu s-a repetat aproape identic, doar că, de data aceasta, protagonist a fost un oarecare Joseph Spilburn. ("Un oarecare Spilburn"... devenit "Marele Spilburn"!) Pornit de jos, dintr-o familie umilă, dar cinstită, Joseph Spilburn a ajuns, iată, unul dintre cei mai potenți oameni din țară. Ceea ce demonstrează cu prisosință că un vandan adevărat poate face minuni: vandanii sunt talentați, dârzi și patrioți. Joseph știa de mic copil că singura afacere
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
sa este întemeiată in divinis. Verrum esse ! În ebraică, Adamah înseamnă "pămînt interior", "tărîm al făgăduinței", de cucerit, dar și promis. Iar un mit hasidic ne spune că se află mereu împrăștiați pe pămînt 36 de înțelepți, oameni de obicei umili și umiliți, dar care țin baierele lumii, pentru ca aceasta să nu cadă în pierzanie. Ei sunt "sarea pămîn tului". Biblia ne dă și alte cifre în acest sens, dar iată că pot fi suficienți 36 de necunoscuți care trăiesc și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
al sacerdoțiului era puterea, puterea transcendentală, cunoașterea modului de a o pune în slujba ta, în forme multiple, dar în numele celui Atotputernic, a lui Brahman, care e sakti, adică "energic, puternic, potent". Cine nu-și dorește puterea ? Și cel mai umil sau mai smerit. Diferența se face între modurile cum utilizezi această forță, dacă o pui în slujba binelui sau vrei să faci răutăți, caz în care ți se ia și mai primești și-o pedeapsă în spiritul dreptății divine. În
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
minte, cel care a iscat uriașul scandal al hărților acelaș scenariu s-a repetat aproape identic, doar că, de data aceasta, protagonist a fost un oarecare Joseph Spilburn. ("Un oarecare Spilburn"... devenit "Marele Spilburn"!) Pornit de jos, dintr-o familie umilă, dar cinstită, Joseph Spilburn a ajuns, iată, unul dintre cei mai potenți oameni din țară. Ceea ce demonstrează cu prisosință că un vandan adevărat poate face minuni: vandanii sunt talentați, dârzi și patrioți. Joseph știa de mic copil că singura afacere
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
zidește lăcașuri, unele de o semeție sfidătoare, are buget mare, scutiri de taxe, unii slujitori ai săi se dedau parcă prea mult la cele lumești, sunt foarte obedienți față de politicieni, dar din nou au fost uitați oamenii, cei simpli și umili. Or tocmai aceștia ar trebui să le fie preocuparea de căpătîi a celor ce-L slujesc pe Hristos. Nu mai spun că biserica ar putea să ofere liantul moral-spiritual al societății, ba chiar un proiect de societate. Este ceea ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Politehnica, mîndria Iașiului nostru cultural, își consolidează serios o poziție retrogradabilă. Curat murdar, coane... 4.7. AMBIGUITATE CONSTRUCTIVĂ Inițiativa Universității "Alexandru Ioan Cuza" de a acorda titlul de Doctor Honoris Cauza guvernatorului Mugur Isărescu este una cu totul lăudabilă. După umila mea părere, domnia sa este personalitatea cu cea mai puternică influență pozitivă asupra destinului nostru post-decembrist. În toți acești ani, politica B.N.R. a respirat profesionalism și continuitate, ceea ce a făcut din leu o monedă mult mai bună decît economia pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
celelalte comunități conlocuitoare. [...]” G.B.: E cunoscut faptul că, de câțiva ani încoace, comunitatea noastră trimite regulat, la cererea Departamentului de Stat și cu încuvințarea Guvernului român, situații privitoare la plecările în Israel și că, în repetate rânduri, am adus o umilă contribuție la clarificarea adevărului în legătură cu această situație. N.R.: Vă referiți desigur la acordul încheiat în 1979 între Departamentul de Stat și Ministerul român de Interne, privitor la urmărirea emigrărilor din România, în care i s-a dat Federației Comunităților Evreiești
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ce bântuie, potrivit superstițiilor populare, spațiile subterane; mai mult decât atât, Hamlet se adresează fantomei în termeni familiari, îi spune „cârtiță bătrână”, „flăcău cumsecade”, „amic”, deplasând astfel întreaga tonalitate a situației de la teroarea tragică spre teama naivă a omului simplu, umil și cu frică de Dumnezeu. Shakespeare se apropie aici cel mai mult de problema fundamentală a teatrului: a crede sau a nu crede în ceea ce se arată și se vede pe platoul de joc. În Visul unei nopți de vară
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
poate fi numit. Viața privită dinspre moarte și puterea efigiilor Să deschidă o cale spre ceea ce nu se poate vedea, spre ceea ce nimeni nu a știut să numească - aceasta este misiunea pe care Maeterlinck o încredințează poeziei în Comoara celor umili 1. „Poezia supremă ș...ț nu are alt scop în afara aceluia de a păstra deschise marile drumuri ce duc de la ceea ce vedem la ceea ce nu vedem”. Vorbind despre teatru și reflectând asupra primelor sale piese în prefața la ediția din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui Gorgo cu mâinile goale, am putea zice. Dar, deși lipsit de apărare, artistul rămâne totuși același demiurg și magician de odinioară, capabil „să aibă intuiția existenței celeilalte lumi” și să deschidă calea spre invizibil, lucrând cu materia cea mai umilă, cea mai banală. EL ESTE CEL CE CREEAZĂ ZEII ÎNGERII CERUL ȘI IADUL SPECTRELE. Aceasta este concluzia Lecțiilor de la Milano: o concluzie pe care Kantor o scrie cu majuscule. Teatrul, aventură în universul materiei și al fantomelor Chiar și cel
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe salteluța pătată cu vopsele, pe care lucrase stând În genunchi, a lăsat penelul pe spirala recipientului cu apă, și-a frecat șalele și a făcut câțiva pași Înapoi. Era corect. Nu un Uccello conștient de sine, firește, ci un umil Faulques, care nici măcar n-avea să fie semnat la sfârșit. Dar arăta bine. Ceata de cavaleri era acum completă, doar fără câteva finisări pe care avea să le aplice mai târziu. Deasupra capetelor lor, În punctul de fugă stabilit Între
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deja formă și culori În Închipuirea ori În amintirea lui. Nu era nevoie să inventeze nimic. Toată acea sticlă și tot acel oțel erau continuarea directă a călăreților cu panașe, căptușiți cu fier, prin ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
extinderea unor atribute de grup generalizate asupra fiecărui membru al grupului. Stereotipurile pot fi pozitive sau negative. De exemplu: italienii sunt vorbăreți, nemții sunt punctuali, au precizie și inteligență tehnică, americanii sunt bogați, francezii sunt prețioși, chinezii sunt muncitori și umili, scoțienii - zgârciți, olandezii - neciopliți etc. Stereotipurile rezultă din focalizarea diferențelor dintre culturi și estomparea asemănărilor. SHAPE \* MERGEFORMAT Fig. 19 - Inhabitants of the world, William Darton, 1790 Construirea stereotipurilor este un proces bazat pe simplificare (reducerea complexității), exagerare și distorsionare, generalizare
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
piciorului, călcâiul are o semnificație de fragilitate și de vulnerabilitate. Imortalizat de mitul grec, revelează unicul punct slab al bravului Achile. Istoria ne spune că și un erou are slăbiciunile sale. Călcâiul îi amintește omului de necesitatea de a rămâne umil și conștient de limitele sale, de a nu se supraestima și de a nu fi orgolios. Îl invită să rămână cu picioarele pe pământ, funcție pe care o asigură călcâiul. Pasul este simbolul măsurii sacre. În religiile monoteiste, pasul este
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
părinte; părinți; păun; persoană; peste 60 ani; piatră; și prăpădit; pribeag; prost; protejare; proteză; puternic; rude; sat; sărman; sărut; simpatic; slăbiciune; staj de viață; statut; stejar; stimat; suflet; suspin; șobolan; știutor; tata; tată; teamă; prea tîrziu; toiag; trecere; țap; țăran; umil; urît; ursuz; vechime; vecinii; vesel; veșnicie; viață; viață spre sfîrșit; vioi (1); 798/189/78/111/0 bea: apă (250); sete (76); vin (60); alcool (31); suc (29); bere (26); ceai (17); băutură (12); înghite (12); hidratare (10); pahar (10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]