2,785 matches
-
între demnitatea mea și viața celor trei copii între 3 și 7 ani, acum, la vărsta de 84 de ani sunt „amenințat” că voi mai fi odată umilit, dezonorat, pentru că într-o situație limită, într-o situație excepțională, m-am umilit pentru a rămâne alături de popor, pentru a nu lăsa pruncii mei fără casă, fără mâncare, fără îmbrăcăminte, fără prezența ocrotitoare a tatei. Constrâns de responsabilitatea pe care o aveam față de familie și față de creștinii încredințați spre păstorire, am acceptat umilința
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
chimie macromoleculară la Institutul Petru Poni din Iași, Suzana este profesoară de pian la o școală de muzică din București, Serafim este profesor de flaut la școala de artă din Roman, iar Monica, inginer chimist în Canada. Dacă nu mă umileam, dacă nu acceptam, cu rezerva mentală că am să-i duc de nas, astăzi n-aș mai fi fost nici eu, nici copiii, nici nepoții mei. Pentru astfel de motive, cu astfel de gânduri, cred că ar fi fost mult
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mai mare, iată moralitatea cea mai înaltă . La capitolul „Bibliografie”, dela sfârșitul volumului al IIIlea sunt menționate aproape toate cărțile scrise de evreii din România, pe care le-am consultată prin care, folosind minciuni foarte sofisticate, ne batjocoresc și ne umilesc de parcă n-am fi un popor, ci o haită de nemernici. Am folosit aproape tot ce au scris evreii împotriva noastră după evenimentele din 1989 în limba română, precum și cărți scrise de evrei în alte limbi, dar traduse în românește
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
un popor, ci o haită de nemernici. Am folosit aproape tot ce au scris evreii împotriva noastră după evenimentele din 1989 în limba română, precum și cărți scrise de evrei în alte limbi, dar traduse în românește tocmia pentru a ne umili ca popor. Am scris iritat de propaganda evreiască prin care este batjocorit neamul și creștinismul nostru cu multă și mare obrăznicie. M-a intrigat faptul că istoricii noștri n-au criticat în nici un fel scirerile lui Willy Filderman, ale lui
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și a cercetării teologice (în special prin Toma de Aquino). în 1492 are loc colonizarea americii. Începând din secolul al XVI-lea, apar Reforma și Contrareforma catolice. Urmează anul 1789 cu revoluția Franceză și persecuția Bisericii. În 1811, Papalitatea este umilită de Napoleon și deposedată de averile sale. La conciliul vatican I (1868-1870) au fost definite primatul și infailibilitatea Papei. Un alt moment semnificativ din istoria catolicismului este reprezentat de confruntarea dintre Biserica catolică și știință în privința originii speciei umane. Biserica
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în lupta pentru cunoașterea adevărului legionar și apărarea dreptății neamului meu, învăluită în lacrimi și ceață. Suind și coborând, aștept acum liniștea și odihna veșnică. Trăim un gol spiritual. Respectul între om și om a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot omul, ca la pușcărie, e un număr, numai că nu îl poartă la gât. Ținuta maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
puțin decât el. Căci acesta este adevăratul sentiment de inferioritate, o boală a ființei. El devine nevroză atunci când provoacă suferință, timiditate, angoasă, teamă, ostilitate, agresivitate, dorința chinuitoare de a-i depăși pe ceilalți, de a-i condamna, de a-i umili, de a fi primul, etc. Sentimentul de inferioritate devine o reacție a întregii personalități în fața oricui și în orice situație. Devine o „atitudine mentală”, uneori conștientă, cel mai adesea inconștientă, dar care comandă toate acțiunile celui suferind. Caracteristica noastră, ca
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Noica. Și el va elogia închisoarea pentru că - spune filosoful - aici a avut timp să își pună ordine în concepte. Trebuie luată din aceste propoziții lauda spiritului care în detenție găsește o justificare pentru a supraviețui și pentru a nu se umili. Spiritul care ajunge fie la conceptele filosofiei, fie la „credințoșenie”, după o formulă a lui S. Grațiat, se grăbește să desăvârșească Botezul (diaristul îl scrie totdeauna cu majusculă) prin „mirungere” la schitul Darvari, unde primește din mâinile preotului Gheorghe Teodorescu
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
schitul Darvari, unde primește din mâinile preotului Gheorghe Teodorescu sfânta împărtășanie. Duce de atunci o viață creștină, conform regulilor stabilite de Biserică. Despre viața lui în pușcărie circulă multe istorii, cele mai multe, probabil, reale. Se zice că temnicerii, pentru a-l umili și mai mult, îl vor introduce, de pildă, într-o celulă în care se aflau închiși de mulți ani foști studenți legionari. Ideea prigonitorilor era de a-l pune într-o situație imposibilă în mijlocul dușmanilor săi tradiționali. El descoperă însă
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
destul de bună, da’ cineva zice: „Nu-i destul, că și-așa-s bătrân și nenorocit, nu-mi ajung banii de medicamente!”. Și medicamente gratis avem dreptul, da’ nu există medicamentul, sau dacă au, trebuie să stai la coadă, să te umilești cu atâta lume, mai nenorocită ca tine... Și la pensie avem alte greutăți, că ni se acordă pentru anii de pușcărie vechime În muncă, da’ vechimea noastră În muncă este socotită la minimum, deci cu salariul cel mai mic, deși
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
i-o dat ordin să mute o piatră mare și el avea un necaz cu-n picior, că era paralizat, și o refuzat, că nu poate. Și i-o făcut raport și i-o dat 25. Zicea: „Eu nu mă umilesc În fața lor, orice s-ar Întâmpla”... Tare hotărât era Victor ăsta, și de-aia o și fost considerat recalcitrant. O murit și el săracu’, așa subit. Vă mai amintiți cum era de sărbători În Închisoare? În ’58, În ziua de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
putem crede că un om, în înalta pozițiune ce i-a fost dat să ocupe în Statul român, ar cuteza să se servească cu acuzațiuni neadevărate, ca să vestejească onoarea publicismului român, pentru a-și mulțumi rancunele sale personale sau pentru ca să umilească cu arme neleale pe adversarii săi politici. Eu, președintele Congresului presei române, nu pot admite o asemenea presupunere, și de aceea am onoare a vă ruga, domnule ministru, să ne 190 bucureștii de altădată 361. Am verificat textul „protestului“ cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
exemple și lecțiuni de bună politică în Anglia și-n America. Astăzi iată un mic popor născut de ieri și poate în ajunul unui război spăi mântător, care vine la rândul său să ne arate cum se guvernează și să umilească patriotismul nostru. În momentul când își mobilizează armata, [pentru a fi gata la orice eveniment,] România proclamă, ce? - Starea de asediu? - Nu! Ea proclamă libertatea absolută a presei!“119 anul 1876 321 117. Informație inexactă. În epocă - așa cum am precizat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
om cu o singură față nu pot admite atari metamorfoze. La cîteva minute, hop, apare chiar G., voios nevoie mare că va merge la cei despre care a scris, unde urmează să aibă premieră cu Drumul spre Everest. „I-am umilit, lăudîndu i, și acum îi dau zor cu pregătirile: unul a plecat după vin, altul la vînat de iepuri... Voi avea un somn foarte scurt după spectacol”. Cu aceeași dezinvoltură, relatează cum a reușit să se învoiască de la plenara Comitetului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
A sfîrșit în chip de jertfă, una - s-a zis - necesară salvării instituțiilor republicane. O vor prețui și în viitor cei ce au acceptat o? și: vor continua după asta să mai acționeze „Brigăzile roșii”, care au sfidat și au umilit poliția din Peninsulă și pe cea din alte țări? Mă mai gîndesc acum și la prețul mic pe care îl dau împrejurările vieții oamenilor mari! Ce să zic de insignifianța noastră, a celor „de rînd”: mă sperie de-a dreptul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la nevastă-sa, judecătoarea) că „primul”, adică Ion-Bogdan Băluță, îi disprețuiește pe F., pe Petru Enășoae, pe Ciobănița, care „se afirmă” ostentativ la învățămîntul politic: „Trebuie și ei, săracii, să se priceapă la ceva!” Pe F. chiar l-ar fi umilit (are această apucătură!) în fața membrilor biroului. Eu m-am declarat surprins, dar N. mi-a replicat că, după părerea sa, își merită soarta: l-a văzut recent certîndu-i ca un vechil pe niște țărani de la Izvorul Berheciului! Cît despre Ciobănița
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul său. Ingrați, chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care au participat la război ar fi rămas chipul lui Stalin în haine de militar și zilele negre ale luptei de la Moscova. Pușkin spusese cîndva că «o minciună înălțătoare e mai prețioasă decît întunericul adevărurilor josnice». Totuși există minciuni care umilesc omul și adesea mulțumesc soartei că am ajuns să trăiesc pînă în zilele noastre și am auzit adevărul crud” („Secolul XX”, 5/1968, p. 48, trad. Tatiana Nicolescu). Fac parte dintre românii care se roagă soartei să ajungă ziua cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vinovat față de noi, că ne-a măcinat timpul în certuri, că ne-a obstrucționat, sabotat, stresat, că ne-a vorbit de rău folosind calificative pe care nu le merităm, că pe unii (pe Sergiu, de pildă) i-a jignit și umilit în anumite ocazii. S-a întrebat, oare‚ vreodată care-i explicația „productivității” sale și a „sterilității” noastre, a celorlalți? O înzestrare superioară, o putere de muncă mai mare? Nu, n-au fost „ani buni”! Conducerea sa a fost, din multe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
medici, ingineri chimiști, biologi și laboranți, care au aceeași muncă; mai mult, munca e pe spatele nostru, al foștilor asistenți. Ceilalți au salarii mari și nu fac aproape nimic toată ziua și, în plus, ne comandă și ne sfidează. Suntem umiliți de medici și tratați ca infirmierele și femeile de serviciu. Salariile noastre sunt de mizerie, de la 1.200 la 1.600 de lei, când ai deja o vechime de 15-20 de ani. Concediu 14 zile pe an. Un muncitor necalificat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
îndelungată, împreună cu întreaga familie, pentru unirea tuturor românilor în patria mamă, în cel mai scurt timp. Un grup de muncitori din Tripoli, [sfârșitul anului] 1983, difuzată la 15 ianuarie 1984 Stimate domnule director, Un grup de români oropsiți, vlăguiți și umiliți într un grad de nemaiîntâlnit în istoria românilor vă roagă să citiți la postul dvs. de radio plângerile lor, precum și necazurile și greutățile cu care se confruntă la ora actuală în cadrul întreprinderii de construcții în străinătate ARCOM. În aceste zile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu li se face vama nici aici, nici în țară, pedeapsa căzând tot pe cei nenorociți, obligați să-și vândă nu numai munca, dar și demnitatea și personalitatea, tot ce au bun și uman în ei; în așa fel îi umilesc la ora când vă scriem aceste rânduri domnii de la conducere pe cei ce muncesc și produc inclusiv pentru domnii de la conducere. Stimate domnule director, în cadrul întreprinderii ARCOM, atât în țară, cât și în străinătate, s-a format o mafie foarte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oare vreo trăsnaie pe care un analfabet să și-o dorească? Ei bine, România este pentru asemenea oameni țara tuturor posibilităților. Fă orice porcărie, distruge orice și oricât, du totul de râpă, calcă în picioare un popor și istoria sa, umilește-l și înfometează-l, ia-i trecutul, prezentul și viitorul fă toate acestea fără nicio teamă, fiindcă nu vei plăti niciodată prețul acestor fapte. Aceasta pare să fie singura filozofie de care Partidul Comunist Român e în stare, așa cum transpare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
este omul cu care vrea să înfrunte Occidentul și pe care mizează că-i va apăra tronul și dinastia sa. Un tânăr care se simte umilit de a fi român. Dar nu numai el, ci și alții s-au simțit umiliți de a fi români. După câteva zile, chiar și eu. Și nu înțeleg mirarea unui reporter de la Europa Liberă care se întreba de ce tocmai tinerii sunt cei care, odată ajunși în Apus, caută să se asimileze cât mai repede și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și să fim înregistrate? Am ajuns și noi, femeile, să fim înregistrate ca vitele, pentru ca Cel mai iubit fiu al poporului să știe câți copii vor veni pe lume după nouă luni? Mai există vreo țară unde femeile să fie umilite în halul acesta? Nu vrem să credem că, dacă pe vremea când și dvs. erați tânără, ar fi venit cineva cu o astfel de idee, n ați fi protestat. Bineînțeles că suntem împotriva avorturilor, când sarcina e înaintată, acest lucru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]