4,632 matches
-
realitate, porțile barajului numit Luke s-au deschis. Spre groaza mea, mi-am dat seama de un lucru pe care-l bănuiam de ceva vreme. Că eram încă nebună după el. Dar eram îngrozită de ideea că poate Luke mă ura sau mă uitase sau poate se căsătorise cu altcineva. Nu contează, a insistat Nola. Indiferent de situație, ție îți va face bine să iei legătura cu el. Drăguțul de el, a adăugat ea cu un zâmbet cald. Părinții mei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șanse ca eu să nu mai fiu un personaj important în viața lui. Așa cum era el în a mea. Probabil că abia dacă-și mai amintea de mine. Sigur, asta dacă nu mă ținea minte foarte bine și nu mă ura de moarte. Or, în situația asta, nici c-aveam să primesc vreun răspuns de la el. Patru zile la rând mi-am pierdut vremea pe lângă recepția căminului la ora la care era livrată poșta și patru zile la rând am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
holul de la Mather-Hollinger. Speram să eman un aer de încredere în calitățile mele profesionale. Când a auzit numele lui Vivian, omul a ridicat imediat ochii și m-a privit atent, din cap până-n picioare. — Mult noroc, draga mea, mi-a urat el, clătinând din cap în semn de încurajare și înmânându-mi un card de acces temporar. Când am pășit în lift, acesta era deja supraaglomerat. L-am întrebat pe un bărbat cu bretele și papion, care stătea lângă panoul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ar trebui... — Sper să ținem cu toții legătura! am ciripit eu, întrerupând-o. Ei, cred c-ar trebui să mă apuc să-mi împachetez lucrurile. După câteva clipe, în sfârșit, fiecare dintre ei mi-a spus la revedere și mi-a urat numai bine. Sunt sigură că au exagerat, Claire, mi-a spus Mara cu bunătate, dar fără convingere. Așa trebuia să fie. Chiar putea să fie atât de rău? Vivian era agresivă și neconvențională, asta era limpede, dar îmi venea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe loc, preț de-o clipă, neștiind bine ce să fac în continuare... Îmi cer scuze. Dawn a băgat din nou capul în sala de conferințe. — Vino cu mine. O să-ți fac un tur scurt al locului. Aș vrea să urez bun venit unui nou membru al echipei noastre editoriale, a spus Dawn, iar eu le-am făcut cu mâna tuturor celor care se aflau în jurul mesei. Era prima mea ședință editorială și a treia zi de lucru la Grant Books
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Books se fac atâtea modificări încât, uneori, pare futil să mai faci vreun efort cu noii colegi. Mulți dintre angajați sunt aproape la fel de noi ca și tine, iar cei care sunt aici de mai demult obosesc, uneori, să-i mai ureze bun venit fiecărui nou editor care apare o dată la trei săptămâni. Aici lucrurile se mișcă foarte repede. Ei, o să vezi tu. Numai să nu crezi că au ceva cu tine, personal. Toată lumea e, de fapt, foarte drăguță - toată lumea cu excepția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înseamnă să porți negocieri într-un teritoriu ostil, care îi cuprindea pe Lulu și pe Graham. și ei fuseseră obligați să execute ordine la a căror amintire acum se cutremurau. — Bine-ai venit în viața din afară, Claire! mi-a urat o femeie drăguță, într-o rochie lejeră. și felicitări c-ai scăpat! — Eu sunt Marvin, a zis bărbatul din stânga mea. Am fost directorul artistic de la Grant Books. Asta până într-o după-amiază, când Vivian m-a făcut „un nenorocit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
California. Sally îl cunoscuse pe Gaskell în timp ce făcea autostopul prin Arizona. Fusese studentă la Kansas State University, dar renunțase la cursuri și se dusese să trăiască într-un grup comunitar liber. în viața ei mai fuseseră și alți bărbați. Gaskell ura pisicile. Făcea alergie de la ele. Mișcarea de Emancipare a Femeilor însemna mai mult decât arderea sutienului. însemna devotament necondiționat față de ideea superiorității femeilor în fața bărbaților. Iubirea era ceva extraordinar dacă n-o lăsai să preia controlul asupra ta. Compostul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
simțea nici măcar nu mai era fizică. Era agonia umilinței, a urii și a disprețului de sine. Fusese făcut să pară prostălău, pervers și nătâng în fața unor oameni pe care-i disprețuia. Cei doi Pringsheim și gașca lor reprezentau tot ce ura el mai mult: artificiali, prefăcuți, afectați, formau un circ de clovni intelectuali al căror comportament ridicol nici măcar nu avea calitatea propriei sale bufonerii - căci el măcar fusese autentic. Ei nu puseseră în scenă decât o biată parodie a distracției. Râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
orice cadavru după fișele sale dentare și-atunci aproape c-a recunoscut că femeia e moartă. După aia a scăpat iar. Dinții zici? Interesant. Trebuie să continuu interogatoriul pe direcția asta. S-ar putea să fie punctul lui slab. — Vă urez noroc, zise sergentul. Eu mă duc să mă bag în pat. — Dinți? întrebă Wilt. Doar n-o să începem iar cu povestea asta, nu-i așa? Credeam că am epuizat subiectul. Gagiul care-a fost aici înainte voia să știe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
avortului și a relelor provocate de promiscuitatea sexuală. Toate erau simptome și cauze și simptome cauzative ale haosului moral în care se transformase viața de pe Pământ. Și, în cele din urmă, mai erau și excursioniștii. Preotul paroh St John Froude ura excursioniștii. Ei mânjeau micul Eden al parohiei sale cu ambarcațiunile lor, cu radiourile lor și cu lipsa de rușine cu care se bucurau de clipa prezentă. Iar excursioniștii care îi profanau perspectiva de la fereastra biroului său cu prezervative umflate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sfert de tonă de cârnați Sweetbreads Best Bangers. Undeva în grămăjoara asta or să găsească ei cumva vreo urmă din doamna Wilt, ca să nu mai vorbim de dr. Pringsheim și de doamna Pringsheim. — Ei bine, nu pot decât să le urez noroc, zise Wilt. — Și eu la fel, rosti dezgustat domnul Gosdyke, părăsind încăperea. în urma lui, Wilt oftă. Numai să apară odată Eva! Unde dracu’ putea să fi ajuns? La laboratoarele de criminalistică, inspectorul Flint devenea tot mai agitat. — N-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de tolerat. Toleratul unorforțe din umbră, asta reușise treptat să-i facă să creadă pe cei din jur că ar fi. Încât, încă o aiureală, aproape că nu mai conta. Se știa că frater Dominic nu suportă plictiseala, tot ce ura mai mult plictiseala era. Gina nu îndrăzni să se mire, așadar, de ce colegul se decisese, dintr-odată, să-l caute pe fostul vecin sau coleg sau prieten al fratelui din Argentina. Nici de ce îi povestise, cu amănunte, despre Gafton sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prezentat să spun La Mulți Ani! — Nu deranjați deloc. Doar că nu fac față surprizelor. Intrați, doctore, intrați... Doctorul Marga intră. — Stau puțin, nu te speria. Doar în trecere, să te felicit. Nici nu știu ce-ar trebui să-ți urez. — Poate că știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei îl intimidează, vocea ei răgușită și arsă îl intimidează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doctore, intrați... Doctorul Marga intră. — Stau puțin, nu te speria. Doar în trecere, să te felicit. Nici nu știu ce-ar trebui să-ți urez. — Poate că știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei îl intimidează, vocea ei răgușită și arsă îl intimidează. — Poetul acela oriental, doar știți... se ruga zilnic pentru asta. Să-l ferească cel de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trecut un an și izolarea lui a devenit atât de totală, încât și-a petrecut aniversarea vârstei de treizeci de ani singur. Adevărul este că uitase complet și, pentru că nu l-a sunat nimeni să îl felicite sau să îi ureze de bine, nu și-a amintit decât pe la ora două noaptea. Era undeva în Queens și tocmai lăsase doi oameni de afaceri beți la un club de striptease denumit Grădina Plăcerilor Lumești și, ca să sărbătorească începutul celui de-al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
interesant. Abia dacă a scos două vorbe, dar am știut imediat că mă aflu în fața unui profesionist adevărat. — Ți-a adus mostre ale activității lui? — O scrisoare de dragoste din partea lui Charles Dickens către iubita lui. Un specimen superb. — Îți urez succes, Harry. Dacă nu pentru tine, măcar pentru Tom. — O să fii mândru de mine, Nathan. După discuția noastră de-acum câteva seri, am hotărât că trebuie să iau câteva măsuri de precauție. Pentru cazul în care lucrurile ies prost. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și o alergie ușoară, tânărului i-a venit greu să înțeleagă. — Situația e destul de gravă, domnule Grant, i-a spus asistenta. Știu că acum vă simțiți mai bine, dar domnul doctor trebuie să vă mai facă niște analize. I-am urat noroc când a plecat, după care am rămas iar singur în rezervă. M-am gândit la Omar Hassim-Ali, încercând să-mi amintesc numele diverșilor săi copii, și m-am întrebat dacă nu-l transferaseră și pe el sus, pe secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asta. Cum spuneam, celălalt lucru pe care aș vrea să îl fac este să scriu un scenariu. Serios. Nu-i minunat să fii scenarist și să trăiești într-un loc precum L.A., unde soarele strălucește tot timpul și oamenii îți urează „O zi bună“ chiar dacă doar cumperi o cafea? Ăsta ar fi mărețul plan. Sper să scriu un soi de tragedie irlandeză, presărată din belșug cu violență și consum de alcool. Cred că americanilor o să le placă și, cu puțin noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mă întreb dacă nu ar fi mai bine să mă despart acum de el, ca să fim scutiți amândoi de o suferință pe viitor. Dar sunt mult prea lașă ca să sugerez să ne despărțim, așa că zâmbesc, ies din mașină și îi urez noapte bună. Nici nu trec bine două minute de când ajung în dormitorul meu, că îmi și scot mobilul și formez numărul lui Adam. Inima îmi bate tare, dar nu îmi pasă. Tocmai asta vreau. Tânjesc după emoții. Mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ăsta. Or să râdă toți de mine. Hmm. Pun pariu că Mike se bucură că a ales-o pe Amy în locul meu. Sunt sigură că îi mulțumește îngerului său păzitor că m-a lăsat în bar cu Derek. Păi, îi urez multă baftă. N-o să mă intereseze ce crede despre mine. O fi el drăguț, dar nici nu m-aș apropia măcar de el. Nici dacă ar fi ultimul bărbat de pe planetă. Stau pe pat și mă întreb ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aeroportul Linate. Sau nu! Doamne, de ce mă prostesc așa? E ridicol. Pe de altă parte, când ești îndrăgostit, te porți prostește, nu? Aproape uitasem sentimentul ăsta. — Bună ziua, doamnelor și domnilor, vă vorbește căpitanul dumneavoastră, Mike Hanron. Aș vrea să vă urez bun venit tuturor... Ce na...? Aproape cad de pe scaun. Aud bine? Ce naiba caută Mike Hanron pe un 737? De când nu mai lucrează pe Airbus? Și când a fost promovat? De ce nu îmi spune nimeni nimic niciodată? Trag adânc aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
senin și vântul s-a potolit. Așa că ascultați-mă, oameni buni, semnul cu „legați-vă centura de siguranță“ e acum aprins. Ne îndreptăm spre pista de aterizare. Vă mulțumesc pentru companie. Și lăsați-mă să profit de ocazie ca să vă urez călătorie plăcută în continuare. Ne vom întâlni din nou în curând...
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zâmbet mulțumit, uitându-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lângă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă buza. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În pragul ușii. Mi-am uitat glossul de buze. Ochii ei fac un tur rapid de orizont. — Nu cred că-l vei găsi aici, spune Lissy inocentă. — Nu. Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtându-se pe coridor și ușa de la intrare e trântită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă banda de scotch de pe ușa Jemimei, iar Lissy face un semn ca să știm unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]