6,525 matches
-
cap șarpelui atunci când îl ridică, te mușcă, vice, te mușcă mortal! --Mie-mi spuneți, dom’ primar? --Mama lui de nemernic! Hai să mergem! Soarele era spre asfințit și razele lui roșiatice sângerau ascuțișul coasei agitate de Mărășteanu. Cu spume la gură, urla ca un turbat: --Îi iau gâtul ticălosului care mi-a otrăvit viața! Nu v-apropiați de mine că fac moarte de om! În spatele lui, cei din alai, maică-sa, Dora, bărbați, femei, strigau într-una: --Oprește-te, Ioane, oprește-te, că
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
scăpare. Îmboldit inconștient de speranțele camarazilor, acesta se trezi din letargie, nedezmințindu-și firea dominantă, recunoscută de toți. -Aș vrea să spun că am soluția salvatoare, dar nu o am! Mi s-a golit mintea și abia mă abțin să nu urlu de spaimă, se lansă el într-o spovedanie.... Cred că și voi la fel! Cel mai tare mă doare că sunt responsabil de impasul în care ne aflăm. Asta mi se pare de neîndurat, mi-aș da ani din viață
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
prin buruieni Cum cresc peștii pe uscat. FESTIVALUL PIFTIILOR DIN TISMANA Pentru poftă de mâncare Început-am c-o răchie Încă una... Repetare... N-am mâncat, am fost piftie! DISPERĂRILE IUBIRII Mi-e dor de trupu-ți cald și mătăsos Și urlu să m-audă mahalaua Căci fără tine-s nebun furios... Mi-am rătăcit prin casă pijamaua! CÂRCOTAȘUL Eu îl public regulat Însă el în mod pervers E mereu cam supărat Susținând c-ar fi invers. OFERTĂ Oferim din stoc Divă
EPIGRAME de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377578_a_378907]
-
nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea, să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
frumoasă, deșteaptă, harnică și bună, bună....chiar nimeni și asta ar trebui să știe toată lumea! În timp ce Ionuț golea cu poftă farfuria, Laura abia gustă și asta de dragul fiului său. Avea un nod în gât, îi venea mereu să plângă, să urle, să-și descătușeze sufletul închis atâta amar de vreme cu lacătul neputinței. Se frământa căutând soluții, ce să facă, unde să se ducă? Nu avea nici măcar bani de drum, Nicolae era tare zgârcit și rar îi dădea și ei vreun
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
unde-i zburau acum gândurile? Și deodată, întreaga pace se cutremură de izbitura porții, trântită la perete, cu o furie care zdruncină până și geamurile. Nicolae intră plin de venin și furie și începu să înjure printre dinți și să urle ca un nebun: - Morții mă-tii, m-am săturat de tine și amenințările tale, uite ușa, pleacă odată, dispari de aici și să nu te mai văd în fața ochilor, ce crezi că sunt eu, un nimeni, ca să mă tot ameninți
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
prea multe, fiindcă începură să se audă niște zgomote ciudate. Timpul din spațiu al Domnului trecea mai repede decât cel de pe Pământ, așa că oamenii pe care El îi crease, se înmulțiră repede așa cum îi fusese Voia. Dar în loc să vorbească, ei urlau mai tare decât viețuitoarele mari și fioroase. Cu cât trecea timpul mai repede, cu atât oamenii se înmulțeau din ce în ce mai mult și gălăgia pe care o făceau, transformase Pământul într-un vacarm de nedescris, care se auzea tot mai des și
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
am putut să uit? Omul meu are nevoie de grai, de a vorbi, îi trebuie cuvintele. Acum merg să-l rog pe CUVÂNTUL, să-l trimit pe Pământ, pentru al învăța pe OM să vorbească. Nu se poate așa, să urle OMUL mai rău decât celelalte viețuitoare, dacă este să le fie superior! Acum merg să vorbesc cu el, să-l trimit jos pe Pământ, la ei, o perioadă. Să-și mai ia și câțiva frați de-ai lui cu el
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
își luară zborul spre Pământ. - Cum, așa? Ce să facă ei acolo, în gălăgia aia? întrebă mirat Sfântul Petru. - Să-i învețe pe oameni să nu mai facă gălăgie, Petrule dragă. - Ceee? Stând puțin pe gânduri, continuă, adevărul e că urlă de mă dor urechile și capul. Mare minune dacă vor ajunge vreodată să nu mai facă așa, pentru că în felul ăsta, omul nu le va fi niciodată, superior celorlalte viețuitoare. - Vor ajunge Petrule dragă, vor ajunge, dar nu le va
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
ce citise sau basme, ceea ce el făcea mai de voie bună, măi de nevoie, căci în caz de opunere era bătut cu pernele. Peste noapte se strecurau în grădina și furau mere din pom sau, prinși de Tirtec, îl chemau urlând peste noapte că din pivniță, ca să se răzbune: "pani Tirtec, pani Tirtec!", pana ce-l scoteau buimăcit din casă, apoi fugeau. Născociseră o sperietoare lugubra, cu care vârau în toate spaimele mai ales pe Eminescu, care era fricos din fire
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Sau sunt reversul clar al dragostei. Trosnește-n palme uneori chiar vântul, - M-aplec asupra ta să-ți îngrijesc ! - Ideile avute de când gândul ! Mă pune ca iubirea să-ți cerșesc. Îmbălsămat cu doruri mai mărunte, Aștept iubirea ta să-mi urle-n sânge. - Să îmi alunge gândurile sumbre ! Sau să mă-nvețe că eu nu pot plânge. Nu pot să te ating numai cu gândul, - E clar că tu îmi ești realitate ! De-aceea am să fac meu pe sfântul, Când
NU POT SĂ TE ATING NUMAI CU GÂNDUL... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378413_a_379742]
-
au venit demonii și m-au luat cu ei în iad - și ce am văzut acolo și ce am simțit este greu de exprimat în cuvinte și necuprins de mintea omenească. De deznădejdea ce m-a cuprins, am început să urlu de durere și mă rugam Maicii Domnului și Sfântului Ioan Iacob să mă scoată din acea stare înfricoșătoare. Vai, fraților, pentru o dulceață trecătoare a păcatului și dezmierdare înșelătoare, ne facem singuri pricinuitori de pierzare, neștiind ce ne așteaptă! Acolo
MĂRTURISIRILE UNEI PUSTNICE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378420_a_379749]
-
Tică îi dezprinse banda adezivă de pe gură și puse mâna pe sfoară, încercând să-i desfacă nodurile de la mâini. În timp ce soțul său se uita cum să desfacă nodurile marinărești, comisarul îl întoarse cu fața în sus pe Suciu. După aceea urlă la el: - Animalule! Scoate ceva, un cuțit, ceva cu care să tăiem sfoara! Dacă nu, te omor aici, ai auzit? - Am, am un...un briceag în buz...unar... de la pant...aloni, îi răspunse Suciu, comisarului. Comisarul începu să-l cotrobăie
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
Sau sunt reversul clar al dragostei. Trosnește-n palme uneori chiar vântul, - M-aplec asupra ta să-ți îngrijesc ! - Ideile avute de când gândul ! Mă pune ca iubirea să-ți cerșesc. Îmbălsămat cu doruri mai mărunte, Aștept iubirea ta să-mi urle-n sânge. - Să îmi alunge gândurile sumbre ! Sau să mă-nvețe că eu nu pot plânge. Nu pot să te ating numai cu gândul, - E clar că tu îmi ești realitate ! De-aceea am să fac meu pe sfântul, Când
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
Sau sunt reversul clar al dragostei.Trosnește-n palme uneori chiar vântul,- M-aplec asupra ta să-ți îngrijesc !- Ideile avute de când gândul ! Mă pune ca iubirea să-ți cerșesc.Îmbălsămat cu doruri mai mărunte,Aștept iubirea ta să-mi urle-n sânge.- Să îmi alunge gândurile sumbre ! Sau să mă-nvețe că eu nu pot plânge.Nu pot să te ating numai cu gândul,- E clar că tu îmi ești realitate !De-aceea am să fac meu pe sfântul,Când
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să adorm fără loc în picioare Contemplu în noapte visând o chemare. Sunt glasul ce urlă departe-n neant Un cântec pierdut fără sânge în urme. Al visului nobil, sihastru garant Eu sunt vestitor al zilei de mâine. Îmi place să cânt iubirea-ntr-un vis Pe drum rătăcindu-mă chiar și de mine. Poemul acesta
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
nu-i visul stivit în picioareCa frunza căzută demult în decoruri.Sunt apă și dor, speranță, trădareLumini ce se-aprind în miezul de noapte.Mă culc să adorm fără loc în picioareContemplu în noapte visând o chemare.Sunt glasul ce urlă departe-n neantUn cântec pierdut fără sânge în urme.Al visului nobil, sihastru garantEu sunt vestitor al zilei de mâine. Îmi place să cânt iubirea-ntr-un visPe drum rătăcindu-mă chiar și de mine.Poemul acesta pe care l-
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
PĂDURAR Pe sub poale de pădure Merge-un moș cu barbă albă, Pașii lui pe-ntinsuri pure Lasă urme că o salba. Ciorile, ca niște semne Răspândite-s pe zăpadă; Mosul duce-un braț de lemne, Parcă-i scos dintr-o balada. Urlă lupii. Nu se teme ! Simte gerul cum îl taie, Știe ca-n puțină vreme Va avea cald în odaie. Pe umăr c-o pușcă veche, La brâu și-a înfipt securea, Are cușma pe-o ureche, Iar în inimă ... pădurea
POEZII BILINGVE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378570_a_379899]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CU FAȚA LA ZID Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu fața la zid, lângă ușa-nchisă aud câini urlând în mine de-o vreme, dar inima mea simt că e decisă de-a nu se teme. O șoaptă aud cum mă cheamă tandru promițând mereu altfel de menire fără de poteci, fără vreun meandru-n nemărginire. N-am unde să
CU FAŢA LA ZID de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378650_a_379979]
-
văd, să-l simt și să-l cunosc dacă vreau să scriu o carte adevărată care să dăinuie ca o legendă. Altfel nu va ieși decât un surogat de care lumea e plină. Coala de hârtie are dreptate, dar eu urlu la Lună ca să mă audă steaua ascunsă în spatele ei, poate se va îndu¬pleca să mă ajute cumva, cândva... Duminică, m-am gândit că la ieșirea lui Mit din eclipsă să-i spun că cele douăzeci și una de scrisori așteaptă douăzeci și unu
SĂPTĂMÂNA ÎN CARE AM STAT ÎN ECLIPSĂ de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378805_a_380134]
-
arăt copilului cât eram de distrusă. Îl distrugeam pe el care nu mai comunica după moartea fratelui lui. Stătea cu ochii mereu undeva în spate unde deobicei era Andrei care îi zâmbea. Vedea că nu mai este și începea să urle după el. Urla nu striga: Anideeee! Dagăleee! Dagăleee! Auăio, Anideee! Și asta ore întregi în care simțeam că mă prăbușesc. Respiram adânc, îl luam în brațe, intra în crize convulsive mai lungi sau mai scurte. Reușeam să-l scot, apoi
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378824_a_380153]
-
eram de distrusă. Îl distrugeam pe el care nu mai comunica după moartea fratelui lui. Stătea cu ochii mereu undeva în spate unde deobicei era Andrei care îi zâmbea. Vedea că nu mai este și începea să urle după el. Urla nu striga: Anideeee! Dagăleee! Dagăleee! Auăio, Anideee! Și asta ore întregi în care simțeam că mă prăbușesc. Respiram adânc, îl luam în brațe, intra în crize convulsive mai lungi sau mai scurte. Reușeam să-l scot, apoi adormea. Asta a
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378824_a_380153]
-
palma lui grea peste cap și peste față și l-am prins tocmai când îl ridicase deasupra capului și cred că voia să dea cu el de pământ. Mi-am pierdut cumpătul, am pus mâna pe un scaun și am urlat la el, ca ieșită din minți „lasă copilul jos că te omor, intru la pușcărie, dar ne-am scăpat de tine!” L-a aruncat ca pe un sac în pat și a ieșit înjurând și negru de furie, nu se
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SE-APROPIE DE CERURI, IADUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu viscerele smulse urlă Pădurea, sub topoare ciunte, Rămâne surd pleșuvul munte La bocetul de bronz din turlă. Cu lacrimi reci, de rouă, plânge Sub rumegușuri înecate. Din pantele despovărate, Doar disperarea se mai scurge. S-a răzlețit și vântu'n zare! Nu mai
SE-APROPIE DE CERURI, IADUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378894_a_380223]