3,641 matches
-
o potecă și apucă pe dânsa. Merse, merse și iar merse, pân’ ce se pomeni dodată înaintea porților unor case mari și frumoase. Pasămite ajunsese la locașul zmeilor”. Tot o epifanie are feciorul din colinde, pornit în căutarea leului distructiv: „Vâna ziua, toată ziua,/ Zi de vară până-n seară./ Când fuse seara-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică a momentului crepuscular fixează cu precizie clipa descoperirii, aparenta tautologie împărțind de fapt momentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apă și mai mare, peste care trecea un pod de aur”. Prăpastia peste care s-a construit axa susținerii lumii, constituie camuflarea maestrului inițiator sau a eroului, pentru că trecerea provoacă nediferențiere, ca izvor al surprinderii inițiatice: „luă pielea unui urs vânat în tinerețe, apucă o cărare mai dreaptă și, la podul de peste o apă, pe unde avea să treacă fii-sa, ascunse calul în pădure, se îmbrăcă cu pielea de urs și se vârî sub pod”. Cărarea dreaptă este cea parcursă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcut mare, a devenit șî cam năzdrăvan copilu. Șî i-a făcut mă-sâi o covercă așa. Șî pe urmă copilu sî duce pân’ pădure șî vâna. (...) Și mergând el pân’ pădure, mereu după vânat - căprioare, iepuri, mă rog, ce-a vânat el acolo, păsări - într-o zi, a dat de-un palat mari. Când s-a dus acolo la palatu acela marili, era nou zmei. Când s-a dus la zmeii ăia să-l omoare. ce mai, să-l spânzure. Băiatu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ocupații istorice reiese din testamentul împăratului tată, care modelează traseul inițiatic al urmașului său prin interdicția - mesaj ce conține localizarea magică: „Un lucru numai am să-ți spui: Vezi tu muntele acela de acolo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap”. Fie că încalcă voit sau din neatenție (încetinire a reflexelor cotidiene) granița cu haosul, flăcăul trebuie să cucerească prin vânătoare tărâmul numinos. O ipostază ofidiană a haosului ce amenință creația trebuie înfrântă de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Leul „stricător” coboară ca și cerbul de pe teritoriul neantului și aduce cu sine forțele distructive. Este interesant că agresiunea se desfășoară în absența tânărului ca și cum aceasta ar fi propice manifestării haosului: „Pleacă giunel ge-a vânare,/ Giunelui bun!/ Până giunel ge-a vâna,/ Leu la curte s-a lăsare,/ Pradă mare ce-o faceare,/ Lua sora giunelui” (Dobra - Hunedoara). În colinda aceasta provocarea nu mai este generală, ci este destinată clar eroului, prin răpirea surorii sale, act specific zmeilor. Deși nu este un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacră rezidă inclusiv în puteri magice. Am văzut și în baladele fantastice că joia este ziua începutului de drum inițiatic, ea reprezintă un timp fast pentru practicile mistice, numeroase descântece executându-se în special în a patra zi a săptămânii. „Vână joi și sâmbătă,/ Până în sfânta duminică” - flăcăul parcurge un ciclu de trei zile, număr predestinat, care, asemeni probelor din basme, îi asigură reușita. Confruntarea cu răul vine la încheierea acestui spațiu temporal pregătitor, „când fu soarele-n deseară”, deci în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întotdeauna să se stabilească o circulație a forțelor între sus și jos” și reprezintă un obicei nobil, după cum ne-o spune un basm cules de G. Dem. Teodorescu: „Și feciorul de-mpărat, fiind logodit, a plecat la vânătoare, ca să-și vâneze vânatul de nuntă, după legea domnilor ș-a împăraților”. Din scenariul împărțirii cerbului în construcția gospodăriei un element definitoriu este paharul ceremonial: „Cu ungheaua lui/ Făcea păhărele;/ Și cheamă boieri cu ele/ Să le cinstească,/ Cruciș, curmeziș/ De la naș la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în somnul ritualic (i.e. orice comunicare cu energiile primare) să fie învăluită de interdicția absolută care apasă asupra trezirii”. Tot inerției haosului i se datorează și proliferarea necontrolată a vegetației. Ieșirea din spațiul ordonat este clară: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ In codri ce n-au d- umblat./ Codri-s mari/ și codri-s rari”(Almaș-Săliste-Ilia - Hunedoara); dincolo de transgresarea frontierei trebuie subliniat și locul „clasic” al inițierii, pădurea - poartă spre lumea cealaltă. Aici vegetația crește fără seamăn, imagine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drept carne păcătoasă. În colinde aceasta se va scutura singură de pe oase ca efect al otrăvii ofidiene și va fi înlocuită de către moldovean, personajul adjuvant, cu veșminte de mătase, ca semn al inițierii în lumea imaterială a arhetipurilor. Plecat să vâneze „păsărele gălbioare/ Că sînt bune la mâncare”, Mistricean trece spre cealaltă dimensiune printr-o „ceață dengrozit,/ Negură până-n pământ” ce-i provoacă rătăcirea, ruptura de nivel simbolic. Început ca o vânătoare în cotidian, și nu în urma conștientizării unei chemări de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pe su’ meri și pă su’ peri”. Tot înghițirea și ieșirea din șarpe prin spintecarea lui din exterior este tiparul inițiatic și în Scorpia I(8). Vânătoarea celor „trei coconi” pare a fi una în istorie: „Și iei, frate, să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori,/ După glas de cântători,/ Când dorm toate apele,/ Când tac toate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a cântecului de leagăn oferă un indiciu neașteptat pentru configurarea traseului inițiatic, anticipând augural transferul magic dinspre sălbatic spre uman: „Nani, nani, puișor,/ Dragu mami, drag ficior./ Că tu când îi crești mari,/ Ti-i duci la vânătoari,/ Ș-îi vâna o căprioară/ S-o aduci la mama noră,/ Nani, nani puiu mami!” (DrăgoieștiSuceava). Fie că animalul asimilat forțelor regeneratoare ale apei este sacrificat, fie că însăși fata în forma dublurii sale magice constituie o ofrandă, lumea beneficiază de energiile purificatoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
A și B, Ciutalina, ciuta fără splină, descriu o inițiere feminină și nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
explicație pentru coerciția părintească ține de circumscrierea în sacru prin interzicerea lui, știindu-se că psihologia inversă este cea mai eficientă în cazul copiilor. Năvodarul experimentat Vioară nu reușește, în baladă, să-l oprească pe fiul său, devenit neofit, să vâneze în apele anihilante, dimpotrivă, vorbele sale accelerează traseul inițiatic: „Toate apele să-mi vânezi;/ Dar auzi bine, ori n- auzi,/ La Vidrosu să nu mergi,/ Că Vidrosu-i de adânc,/ Cât din cer până-n pământ,/ N-are margine, nici fund;/ Cine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că psihologia inversă este cea mai eficientă în cazul copiilor. Năvodarul experimentat Vioară nu reușește, în baladă, să-l oprească pe fiul său, devenit neofit, să vâneze în apele anihilante, dimpotrivă, vorbele sale accelerează traseul inițiatic: „Toate apele să-mi vânezi;/ Dar auzi bine, ori n- auzi,/ La Vidrosu să nu mergi,/ Că Vidrosu-i de adânc,/ Cât din cer până-n pământ,/ N-are margine, nici fund;/ Cine intră în adânc,/ Îndată-l prinde/ Și-l mănâncă./ Drept la Vidrosu se ducea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inversă) iar tinerii pleacă pe rând dincolo de profan. O altă interdicție testamentară indică spațiul sacru montan, iar ascensiunea implicată conține sugestia morții inițiatice ce rezultă din pedeapsa rituală: „Vezi tu muntele acela de acolo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap. Acel munte este moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepureșchiop: și cine calcă pe moșia lui, nu scapă nepedepsit”. Atenționarea vizuală cu rol educativ incubă dorința explorării, accentuată de conjunctivul cu valoare de imperativ. A fi dus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funcția de maestru inițiator a împăratului, tată a trei fete, experiența acumulată în depășirea ritualului îi conferă puterea să testeze limitele neofiților: „Atunci craiul, vrând s-o ispitească de e tare de înger, încălică pe mârțoagă, luă pielea unui urs vânat la tinerețe”. Prada răpusă se schimbă apoi, dacă fetei mijlocii i se arată în chip de lup, pielea balaurului este cea potrivită pentru viteaza mezină. Este limpede că împăratul însuși este un draconocton ce încearcă să își asigure o descendență
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neantul și a învins. Semnele căsătoriei apropiate pentru fată respectă tiparul cunoscut. Ca o continuare posibilă a urmăririi ciutei fără splină apare colinda Nu te fată spăimântară: „Noi nu sîntem vânători,/ Vânători de-ai codri verzi/ Și vânatul l-am vânat/ Până-n curtea Mariei” (Oprea - Făgăraș). Numiți în orațiile de nuntă și „lipani”, vânătorii sunt din alaiul împăratului „mirel” și au deconspirat dualitatea totemică a miresei. Ce alt motiv ar avea fata să iasă cu o „vârstă de busuioc” în calea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Prin d-unghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri ca dumneavoastră” (Idem). Metafora nupțială a vânătorii se decodează cu ușurință în textul ceremo¬nial de iarnă. „Tinerii eroi ai colindelor, cărora li se aplică frecvent epitetul de «mirel», vânează sau întâmpină primejdii în postura de candidați la căsătorie, confruntările încheindu-se de regulă prin obținerea sau făgăduiala unei mirese”. Ipostaza regală a inițiatului unește specia lirică ceremonială cu orațiile de nuntă și basmele, în care statutul de împărat este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe drumul accesibil doar ezoteric, „Și-n sus că pleca,/ Pe munți se urca,/ Pe cerb că vedea” (București), în orațiile de nuntă traseul iese din neant și intră pe tărâmul uman, social: „Ș-am pornit la vânătoare./ Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoavele au căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neant și intră pe tărâmul uman, social: „Ș-am pornit la vânătoare./ Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoavele au căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu fetele” (Albele-Bacău). În domeniul „țării de sus” ar putea fi întrezărit spațiul inițiatic din colinde, balade și basme, „pustiu”, cu vegetație abundentă, unde a avut loc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timp continuu. El hotărăște când poate fi născut pruncul mirific și prin aceasta gravida este absorbită în mit. Alăturarea cu perfectul simplu conturează un basorelief temporal, printr-o sugestie a anterioritații față de un eveniment important la nivel ritual: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoavele-au căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
printr-o sugestie a anterioritații față de un eveniment important la nivel ritual: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoavele-au căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu fetele./ Dar când dădu/ Soarele-ndesearî,/ Ieșirăm la drumu cel mare/ Și detem peste o urmă de fiară”. Punctul de cotitură este marcat de căderea potcoavelor cailor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cum să-ți spun, dacă citești marile cărți ale lumii, Biblia, Poemul lui Ghilgameș, Cartea egipteană a morților, vei vedea că omul nu s-a schimbat... Sensibilitatea lui a rămas aceeași. Spunea bine cineva: "Decât să mergi în junglă, să vânezi lei, e mult mai aventuros să rămâi în mijlocul orașului și să scrii o carte...". Ce cărți vânezi în acest moment, Nichita Danilov? Din câte am auzit, aplecându-ne urechea la maeștrii literaturii care ne-au premers, după cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
morților, vei vedea că omul nu s-a schimbat... Sensibilitatea lui a rămas aceeași. Spunea bine cineva: "Decât să mergi în junglă, să vânezi lei, e mult mai aventuros să rămâi în mijlocul orașului și să scrii o carte...". Ce cărți vânezi în acest moment, Nichita Danilov? Din câte am auzit, aplecându-ne urechea la maeștrii literaturii care ne-au premers, după cincizeci de ani un scriitor riscă totul pe (câte) o carte... Adam J. Sorkin ne spunea odată că proiectele nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fraze cuvântul îmi taie necuviința literelor călcate desculț. Urlați oameni, urlați! Poeții nu-s născuți cu cizme; își fac opinci din strigătele voastre. Piatra Neamț Boppard, 21 noiembrie 9 decembrie 2012 (Revista "Conta", nr. 12, 2012) Cassian Maria SPIRIDON Între a vâna cu Enkidu lei în junglă și a scrie o nouă carte despre Ghilgameș, ultima este o acțiune mult mai periculoasă... Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste...! Cât e realitate și cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]