37,166 matches
-
care preotul confortabil așezat își socotește meticulos mărunțișul din sutana neagră scos - în hârtii de cinci zeci lucitoare ca ochiul - pe gardul înalt din fier forjat de necrezut cum s-a înălțat volbura peste noapte și-acum își flutură pe vânt jupele-i imaculate cu inocența unei noi marilyn monroe doi fluturi aurii în lumina solară se zbenguie până când pe sub copertina stației de-autobuz se strecoară unde revărsată peste bancă femeia - prea ocupată să butoneze tastele la telefon - nici să-i
ORA NISIPULUI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383679_a_385008]
-
a sfinților!... În curgerea cristalină a lacrimilor Ar îngheța toată atingerea patimilor... Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă, Împletind seninul cu picături de rouă... Speranțe ar înmuguri pure din pământ, Raze de început de zi le-ar legăna-n vânt, Transformându-le-n buchete de Nu-mă-uita, Ce veșnic dorurile-n ele le vor purta... Printre rime visurile toate s-ar plimba, Găsindu-și liniștea,-n timp ce inimi ar schimba! Oh, poeților, cerul le este destinat, În nemărginirea-i să
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
scrisă a sfinților!...În curgerea cristalină a lacrimilorAr îngheța toată atingerea patimilor...Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă,Împletind seninul cu picături de rouă...Speranțe ar înmuguri pure din pământ,Raze de început de zi le-ar legăna-n vânt,Transformându-le-n buchete de Nu-mă-uita,Ce veșnic dorurile-n ele le vor purta...Printre rime visurile toate s-ar plimba,Găsindu-și liniștea,-n timp ce inimi ar schimba!Oh, poeților, cerul le este destinat,În nemărginirea-i să
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
chemați-i duios lacrima și în șoapte- lacrima lui, rouă dulce de dimineață, ce spală păcatul de moarte, de viață... o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor, aș vrea să re-nvie, atât de mult o ador, dar vântul turbat o spulberă-n cer, cui să mă plâng și cui să i-o cer? s-o cer de la ape, s-o cer de la stele , dar apele și stelele n-au grijile mele... ursitorile mi-au urzit zadarnic s-o
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
-i doar o clipă din vis de fericire ce-n om se înfiripă cu a vieții menire. Dar în singurătate, omul vine pe lume. Și singur pleacă-n moarte, când viața îi apune. Pomii, doar își pierd frunza în rece vânt de Toamnă. Dar se revigorează după coșmar de Iarnă. Prin Toamna viețuirii, nostalgic trece omul. Că prin pecetea firii, Iarna îi curmă drumul. Iar când speranța moare din visuri efemere, își duce resemnare în lumea de himere. A omului iubire
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
răstigniri de gânduri pun nostalgie, de jalea Toamnei intrată-n agonie. Că Cerul coboară-n umbră plumburie, văl cernit să pună naturii pustie. Copacii își pun lacrimile în frunze, pe drum către moarte rătăcind confuze. Bătute de soartă le spulberă vântul, în agonie grăbindu-le sfârșitul. În plânsul rubiniu de frunze veștede pun doruri stinse de patimi și regrete. Nostalgică privesc plânsul Toamnei prin geam. Dar văd o nouă viață în fetuși din ram. Cu alai de gânduri și idei noi
PLÂNSUL RUBINIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383715_a_385044]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMELE SEMNE Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului PRIMELE SEMNE Caiere de negri nori Vălătuci le face vântul Și le poartă ca un fulger, De încinge tot Pământul. Printre ele ca fulgi negri Rândunici se-nvălmășesc Și în zborul lor tomnatic Nopți, zile... călătoresc. Frunzele ca mii de fluturi Rotesc în înalt vârtej Și pe rând cad tot
PRIMELE SEMNE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383729_a_385058]
-
a mea, care va apărea însă în următorul volum), cartea nu este jurnalul meu intim, așa cum probabil pare la prima vedere. De unde mă inspir? Dintr-o frunză căzută de pe un ram, dintr-o picătură de ploaie purtată pe aripi de vânt, dintr-o lacrimă ivită în ochii unui copil, dintr-un suspin ieșit pe buzele cuiva aflat lângă mine în autobuz și... da, pe alocuri, poate și din propria-mi viață... Nu contează, important este rezultatul final, și anume, ca poeziile
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
momentul în care începea să plouă!” Soarele îi învăluia cu razele sale blânde de primăvară din preajma Paștelui. - Ziua bună la dumneata, om cinstit! - Bună să-ți fie inima! I-a răspuns Ion ștergându-și obrazul cu dosul palmei. Dar ce vânt te aduce pe `mneata în aceste locuri? - La fel ca pe dumitale! - Adică?! - Nu e zăbavă să vorovim fără să spunem nimic. Musai e să-ți spun...?! - Dacă dorești... - Iacă... mă duc în Oltenia să-mi găsesc norocul! - Dar dumneata
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
-ncepe să amuțească, Ploaia se-aude ropotind pe lespezi, Fulgerul și tunetul încep să crească Ropotul ploii se-ntețește, crește, Pe bolta cerului parcă s-au rupt norii, Strada o îneacă, mâlul o înpânzește, Noaptea de coșmar cuprinde toți porii! Vântul puternic ce-nvăluie totul, Cpacii se luptă-n vârtejul furtunii, Dar ei cedează, rămânând doar ciotul Căzând cu putere pe capota mașinii! Pasaje de trafic se inundă puternic De mulțimea apei ce cade din cer, Câte-o mașină se luptă amarnic
UN SEMN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383775_a_385104]
-
la bufetul de la capătul blocului cu partenerii de pescuit, să aflu care mai este situația guvidului, mănâncă sau nu și prin ce zone ar fi mai bine de pescuit. După cum se arăta vremea, nu prea era încurajator să pescuiești.. Bătea vântul binișor, suficient pentru a încreți fruntea capricioasei mări. M-am pregătit, totuși, ca a doua zi să plec la pescuit pe mare. Îmi era dor, căci îmi intrase în obișnuință. Dimineața, nu am mai așteptat să sune alarma ceasului, că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
de capă și spadă, cu tematică romanțioasă, pline de suspans și farmec, cu actrițe frumoase, în ținută de epocă. În dimineața aceea, cum făceam în toate zilele înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
aceea, cum făceam în toate zilele înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
scris, lacul este amplasat între două maluri înalte de peste douăzeci de metri pe verticală. Pe partea unde m-am așezat eu și majoritatea pescarilor, era mal de carieră de calcar, iar celălalt mal era împădurit cu pini. Doar când bătea vântul din S-E sau N-V se formau valuri pe apă și se simțea bătaia vântului. În rest, atmosfera era calmă și foarte bună de pescuit. În stânga mea, la circa cincizeci de metri, spre șosea, la marginea unui pâlc de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
unde m-am așezat eu și majoritatea pescarilor, era mal de carieră de calcar, iar celălalt mal era împădurit cu pini. Doar când bătea vântul din S-E sau N-V se formau valuri pe apă și se simțea bătaia vântului. În rest, atmosfera era calmă și foarte bună de pescuit. În stânga mea, la circa cincizeci de metri, spre șosea, la marginea unui pâlc de stuf, pescuia deja Toni Bocu, un coleg de serviciu, pescar cu experiență la apa dulce. Lângă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
împletită În ramurile salciei, aplecată peste ape încunună Cu măreție împărătească noaptea clară. Răsplătită Gingașa clipă de aur aleargă cu valurile împreună. Îți văd și undele zvelte lovindu-se suav de maluri Aud și geamătul înăbușit al apelor, binecunoscut Când vântul modelator furios preface unda-n valuri Semn că eu cu tine, Fluviule, m-am înfrățit demult. Asemeni ție, viața mea a fost și este fluviu Traversează câmpii de răcoare, defilee, chei, În timp ce inima stă să erupă -Vezuviu Printre ostroave croindu
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
Singură! De la facerea lumii și Dumnezeu a iubit simplitatea. „Să fie lumină”! „Să nu fie omul singur!” Ce minunat poem! DOR DE MUNTE... Mi-e dor de Munte, strașnic Dor! Precum fântânii de izvor, Să-mi reazem ochii arși de vânt Acolo sus pe-altarul sfânt Și să mă rog fără popas Cu bucuria vieții-n glas Acelui Dumnezeu ce-L știu Mult mai aproape și mai viu Decât prin alte părți străine, Un Dumnezeu mereu ce vine! Mi-e dor
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
toamnă? Natura, ca și oamenii ruginesc, așa cum spune N. “M: Au îmbărânit și simt rugina în toată ființa lor, pentru că au uitat de copilărie. Copilăria te ține departe de toamnă”. Aici este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului, frunzele ruginii care-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care se sfărâmă la fiecare atingere. Cine își mai permite astăzi să
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
toată ființa lor, pentru că au uitat de copilărie. Copilăria te ține departe de toamnă”. Aici este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului, frunzele ruginii care-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care se sfărâmă la fiecare atingere. Cine își mai permite astăzi să mediteze privind la frunzele care cad. În ritmul trepidant al vieții, nu mai e timp pentru
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
profunzimile ei. Cunoaște mitologie și istoria fiecărui instrument. Dar este și un poet al vieții: “Vânzătorul: Fiecare element are propria lui muzică. Metalul vorbește despre foc și pământ, lemnul fredonează imnul apei și al pământului, aerul cântă oda văzduhului, balada vântului”. Un personaj destul de straniu este Somna, puțin mistică, puțin superstițioasă, prezicătoare. Se teme de vânt, de furtună. Vânzătorul îi spune lui Fluieraș, povestea naiului construit din trestie de Pan. “Vânzătorul: Trestia din care Pan a inventat naiul a fost nimfa
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Vânzătorul: Fiecare element are propria lui muzică. Metalul vorbește despre foc și pământ, lemnul fredonează imnul apei și al pământului, aerul cântă oda văzduhului, balada vântului”. Un personaj destul de straniu este Somna, puțin mistică, puțin superstițioasă, prezicătoare. Se teme de vânt, de furtună. Vânzătorul îi spune lui Fluieraș, povestea naiului construit din trestie de Pan. “Vânzătorul: Trestia din care Pan a inventat naiul a fost nimfa pe care o îndrăgea. Nimfa a fugit de el, fiindcă era hidos”. Și Vânzătorul este
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIS DE TOAMNĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului VIS DE TOAMNĂ Suflă vântul de trei zile Măturând praful pe drum, Frunzele ca niște file Dansează-n vârtej duim. Stau privind stupii-n grădină Străjuiți de-un bătrân nuc. Nu mai zboară o albină; Nici nu vin, nici nu se duc. S-a-ntețit parcă și
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VĂLUL PLUMBURIU Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
Acasa > Poezie > Familie > MĂGĂRUȘUL MEU(POEZIE PENTRU COPII) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Măgărușul meu poznaș, A plecat către oraș, Cu urechile în vânt Și codița legănând. S-a cam săturat la țară, Să tot fugă și să sară După fluturi și albine Și-acum, să călătorească-i vine. A ieșit direct pe stradă Ca mașinile să vadă Cum că el poate întrece Cai
MĂGĂRUŞUL MEU(POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383808_a_385137]
-
Acasa > Stihuri > Semne > APUS DE TOAMNĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]