2,798 matches
-
există și minorități de adventiști de ziua a șaptea (2,9%), penticostali (1,74%) și creștini după evanghelie (1,38%). Pentru 1,74% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Văleni", făcea parte din plasa Argeșel a județului Muscel și avea în compunere satele Lunca, Plopișoru, Văleni și Vrăbiești, cu o populație totală de 1781 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă. În 1925, Anuarul Socec consemnează
Comuna Văleni-Dâmbovița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301195_a_302524]
-
după evanghelie (1,38%). Pentru 1,74% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Văleni", făcea parte din plasa Argeșel a județului Muscel și avea în compunere satele Lunca, Plopișoru, Văleni și Vrăbiești, cu o populație totală de 1781 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Văleni în aceeași plasă, cu 2460 de locuitori și având în compunere doar satul de
Comuna Văleni-Dâmbovița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301195_a_302524]
-
parte din plasa Argeșel a județului Muscel și avea în compunere satele Lunca, Plopișoru, Văleni și Vrăbiești, cu o populație totală de 1781 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Văleni în aceeași plasă, cu 2460 de locuitori și având în compunere doar satul de reședință. Întrucât în același județ existau două comune cu numele de Văleni (una în plasa Golești și aceasta în plasa Argeșel), în 1931, comuna a primit
Comuna Văleni-Dâmbovița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301195_a_302524]
-
comună funcționau o biserică și o școală mixtă. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Văleni în aceeași plasă, cu 2460 de locuitori și având în compunere doar satul de reședință. Întrucât în același județ existau două comune cu numele de Văleni (una în plasa Golești și aceasta în plasa Argeșel), în 1931, comuna a primit pentru dezambiguizare denumirea actuală de "Văleni-Dâmbovița", și având componența actuală (cu satele Văleni și Mesteacăn). În 1950, comuna a fost devenit parte a raionului Muscel al
Comuna Văleni-Dâmbovița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301195_a_302524]
-
satul de reședință. Întrucât în același județ existau două comune cu numele de Văleni (una în plasa Golești și aceasta în plasa Argeșel), în 1931, comuna a primit pentru dezambiguizare denumirea actuală de "Văleni-Dâmbovița", și având componența actuală (cu satele Văleni și Mesteacăn). În 1950, comuna a fost devenit parte a raionului Muscel al regiunii Argeș, iar în 1968, la revenirea la organizarea administrativă pe județe, județul Muscel nu a mai fost reînființat și comuna a fost transferată la județul Dâmbovița
Comuna Văleni-Dâmbovița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301195_a_302524]
-
Vălenii (în trecut, Găureni) este un sat în comuna Țibănești din județul Iași, Moldova, România. Vălenii, numit și "Văleni", este un sătuc minunat așezat între dealuri, îl găsim pornind de la Țibănești după Jigoreni în drum spre Suhuleț. Se situează pe valea
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
Vălenii (în trecut, Găureni) este un sat în comuna Țibănești din județul Iași, Moldova, România. Vălenii, numit și "Văleni", este un sătuc minunat așezat între dealuri, îl găsim pornind de la Țibănești după Jigoreni în drum spre Suhuleț. Se situează pe valea pârâului Găureni, la 7km sud-est de centrul comunei, fiind atestat documentar din anul 1457 sub numele de Găureni
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
este un sătuc minunat așezat între dealuri, îl găsim pornind de la Țibănești după Jigoreni în drum spre Suhuleț. Se situează pe valea pârâului Găureni, la 7km sud-est de centrul comunei, fiind atestat documentar din anul 1457 sub numele de Găureni. Vălenii are 349 locuitori și 156 locuințe, ulițe "în sus" și "în jos", zone precum "balc", "la șușmea", "pe deal" și "în centru". Ca resurse naturale dispune de cariere de gresii. Există un sit arheologic la Vălenii - "Seliștea", la circa 300
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
sub numele de Găureni. Vălenii are 349 locuitori și 156 locuințe, ulițe "în sus" și "în jos", zone precum "balc", "la șușmea", "pe deal" și "în centru". Ca resurse naturale dispune de cariere de gresii. Există un sit arheologic la Vălenii - "Seliștea", la circa 300 m SE de sat - Latene, epoca română/secolul IV (Național Archaeological Record of România). Mergând prin sat se vede dealul "Raiului" cu vechile și celebrele livezi de meri. De asemenea, se spune că un stejar imens
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
ar putea fi cuprins doar de 20 de persoane ar mai împodobi încă pădurea din jurul Văleniului. Religia locuitorilor este creștin ortodoxă, bisericuța de lemn din 1727 cu hramul Adormirea Maicii Domnului stând mărturie. (Vezi "Patrimoniu Imobil - Egispat"27. Sf. Gheorghe, Văleni (fost Găureni) - Țibanești, 1727, Chiriac Bacu, Loghin și Vasile Smeria).
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
Țibănești este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Glodenii Gândului, Griești, Jigoreni, Răsboieni, Recea, Tungujei, Țibănești (reședința) și Vălenii. Comuna se află în marginea sud-estică a județului, la limita cu județul Vaslui, pe malurile râului Sacovăț, unde acesta formează lacul de acumulare Tungujei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ248A, care o leagă spre nord de Țibana, Voinești și Miroslava
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
comuna Țibănești avea în compunere în plus satele Glodenii Gândului și Războieni. În 1950, comunele au fost transferate raionului Negrești din regiunea Iași, în timp comuna Tungujei fiind absorbită de comuna Țibănești. Satul Găureni a primit în 1968 denumirea de "Vălenii". În 1968, comuna a trecut la județul Iași. La 29 iunie 2006, cu prilejul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel când au loc "Zilele comunei Țibănești", în satul Țibănești au fost dezvelite două busturi ale omului politic Petre P. Carp
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
Nouă obiective din comuna Țibănești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Suhatul Glodenilor” ( est de satul Glodenii Gândului); situl de la „Seliștea” ( sud-est de satul Vălenii); situl de „la Șanțuri” (marginea de nord-vest a satului Țibănești); cel de la „Cuibul Hultanului” ( nord-nord-vest de școala generală din Jigoreni); și situl de la „Grindu-Piersicărie” (1 km nord de aceeași școală. Siturile cuprind urme așezări începând cu eneoliticul final și sfârșind
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
și situl de la „Grindu-Piersicărie” (1 km nord de aceeași școală. Siturile cuprind urme așezări începând cu eneoliticul final și sfârșind cu perioada medievală. Celelalte patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (1784) din Griești; (secolul al XVIII-lea) din Vălenii; (1813) din satul Jigoreni; și ansamblul conacului Petre P. Carp din Țibănești, ansamblu alcătuit din conacul propriu-zis (secolul al XIX-lea), biserica „Adormirea Tuturor Sfinților” (1819) și mausoleul familiei Carp (monument din 1819 clasificat ca monument memorial sau funerar). În
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
(în , colocvial "Somkút", în trad. "Fântâna Cornului", în , în trad. "Cornu Mare") este un oraș în județul Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Buciumi, Ciolt, Hovrila, (reședința) și Vălenii Șomcutei, și din satele Buteasa, Codru Butesii și Finteușu Mare. Localitatea are o populație de 7.565 locuitori (2011) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004, împreună cu alte trei localități din județul Maramureș: Tăuții-Măgherăuș, Săliștea de Sus
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]
-
Ulmeni. Etimologia numelui localității: din magh. Somkút (< magh. som „corn" + magh. kut „fântână”, care ar traduce top. rom. Fântâna Cornului) + suf. top. -a + de-terminantul Mare. Atestat documentar în anul 1358 (Somkuth) , orașul Șomcuta Mare are în componență următoarele localități: Buciumi, Vălenii Șomcuței, Hovrila, Ciolt, de rang III și localitățile aparținătoare: Finteușu Mare, Buteasa și Codru de rang V. Împrejurările și data când a apărut această localitate nu pot fi precizate cu exactitate din lipsă de documente. Chiar de la primele atestări documentare
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]
-
O atenție deosebit acordau sătenii ternurilor mai îndepărtate aflate la 5-6 km de sat la Meterg, sau După Stână ori în Fața Natului, teren în hotar cu Brăzăștenii la 8 /9 km. În aceste spații de câteva sute de hectare ieșeau vălenii cu oile la colibă. Coliba, o constucție-adăpost din bârne acoperită cu paie, cu o suprafață ce varia între 9 și 16 mp, cu o vartă de foc și polițe pe pereți, eventual cu un pătucean, devenea peste vară un adevărat
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
Ion a lui Dumitru. Actuala așezare cu noua vatra a satului are ca vecini: la vest, Vima Mică, centrul de comună (la circa 2,5 km); la sud, pește culmea Brezei se află satul Coreieni (comună Coreieni), iar la sud-est, Vălenii Lăpușului. Că o excepție a ținutului, la est se situează un cătun de țigani, vreo 20 bordeie, cu o civilizație primitivă - " Ponorâta. "La nord-est de-o parte și de alta a râului Lăpuș, se află satul Razoare, fost centru de
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
comună, trece la Târgu Lăpuș, prilej cu care localitatea este declarată oraș - împreună cu satele limitrofe în număr de 13. În primăvara anului 1989 - anul Revoluției - regimul a desfințat comunele Vima Mică și Coroieni, înfințând o nouă comună cu reședința la Vălenii Lăpușului. Dar după 22 decembrie procesul de reorganizare este abandonat, astfel că, doar după câteva luni, Vima Mică a redevenit comună cu același sate în componență. Și actualmente Peteritea aparține de comună Vima Mică - ungurește Dragavilma, atestata în 1390 sub
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
Marius Brăgariu din Vima Mică pensionat în 1999, după ce a profesat zece ani în Peteritea. Până în anul 1968, absolvenții școlii cu patru clase din Peteritea au urmat cursurile obligatorii de sapte clase și ulterior, de opt clase la școala din Vălenii Lăpușului. Odată cu reorganizarea administrativ-teritorială pe județe, adică după 1968, școlarii din Peteritea au urmat cursurile la Vima Mică, în centrul de comună de care aparține și satul Peteritea. În 1999 erau 38 de elevi din sat, care frecventau școlile din
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
se termină în DN15C) și spre sud de Făurei, Secuieni și Români. Din DJ155I, la Bârgăuani se ramifică șoseaua județeană DJ208P, care duce spre nord-vest la Dragomirești. Tot din DJ155I, la Talpa se ramifică DJ157A, care duce spre est la Văleni și Dulcești (unde se termină în DN15D). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bârgăuani se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,8%). Pentru 3,14
Comuna Bârgăuani, Neamț () [Corola-website/Science/301619_a_302948]
-
de șoseaua națională DN1 care vine de la București și duce către Brașov, precum și de autostrada București-Ploiești, care are aici nodul de legătură cu DN1. Din DN1, la Bărcănești se ramifică șoseaua națională DN1A care ocolește Ploieștiul pe la est, ducând către Vălenii de Munte și Brașov, iar din aceasta șoselele județene DJ101G, care duce înspre Ploiești; și DJ101D care duce către Râfov și mai departe în județul Ilfov la . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bărcănești se ridică la de locuitori
Comuna Bărcănești, Prahova () [Corola-website/Science/301642_a_302971]
-
09% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Primul document istoric care amintește de o localitate din comună datează din anul 1581, când voievodul Mihnea Turcitul dă poruncă lui Stanciu să fie ocina la Podeni din partea lui Dan și de la Văleni 800 aspri. Treptat, satele Podeni, Bălțești și Izești apar tot mai des în acte și documente. Denumirea localității de reședință vine de la un grup de case înconjurat la N-E și S-V de lacuri și bălți, care purtau numele
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]
-
localnici și care erau numite "vama cucului". Atestarea documentară datează din anii 1737 în scrierile lui Dimitrie Cantemir, 1771 în documentele lui B. Awer, completate de A. Vonw Enzely în „ General Karte Von Siebenburgen- 1789". Sunt menționate astfel așezările Grinziescul Vălenilor, Grinziescul Buzeteskhiților și Kilibizo. Satul Grințieșul Mare este menționat pentru prima dată în 1794 în „Pomelnicul bisericii din Grințieș, întocmit de către Teodosie Zugravu. În 1792 Imperiul Habsburgic și-a împins granița dincolo de cumpăna apelor - la Prisecani în vestul comunei Grințies
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
Petru Vodă (în trecut, Gălbezeni și Văleni) este un sat în comuna Poiana Teiului din județul Neamț, Moldova, România. Mănăstirea Petru Vodă este o mănăstire ortodoxă, care aparține administrativ de Arhiepiscopia Iașilor. Este cunoscută atât ca centru semnificativ de pelerinaj și turism ecumenic din zona Neamțului, precum și
Petru Vodă, Neamț () [Corola-website/Science/301660_a_302989]