3,613 matches
-
veșnicie din chilie; și în liniște confrunt cel ce-am fost cu cel ce sunt și văd că este cu rost în a ști ca să te lepezi de atâtea negre lespezi, să rămâi un fir de duh care umblă prin văzduh peste ce-i ușor sau greu peste ce nu are nume; numai bunul Dumnezeu mi-a dat aripi ca sa zbor peste câte sunt în lume. Jilava 1956 Doar minunile iubirii Timpul face și desface multe țesături și noduri; drumul are-atâtea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cum este vigoarea ielelor când joacă-n zarea verii plină de albine. Loreley cântă pe stânci, stânci de aur foarte-nalte, Rinul vieții curge cu-alte melodii și mai adânci. Ele-mi dau aripi să zbor peste orișice defecte în văzduhul viselor și-al nespuselor proiecte. Sprintene-s aripile ce le simte pasărea care nu mai vrea să stea de vorbă cu clipele... Ciocârliile din umeri sunt în inimi mierle sfinte... Sunt privighetori în minte câte nu poți să le numeri
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu care taie speranța și gândul. Rămâi uluit de acest teatru, vezi scena cu lei și paralei deschid Evangelia după Matei chiar la capitolul douăzeci și patru. Sunt semnele vremii de-apoi, din iad cine-ar putea să mai scape?!. Zăpada-n văzduh se face din ploi ce vin înapoi peste noi numai ape. Iarna târzie nu pleacă devreme, stă la pândă ca o osândă, cumpără vieți și nu vrea să vândă decât oftaturi, lacrimi, blesteme. Are voință autonomă tot hăul vieții este
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Cimitirul vesel”. Artistul e acum aici și poate să-i prezinte „civilizația lemnului” cu vestitele porți ale caselor, pe care sunt sculptate funii împletite, colaci și sori în relief. Sau poate să-i arate vestitele biserici maramureșene cu turlele săgetând văzduhul... Ori poate să treacă împreună în Munții Apuseni, ca să asculte „chemările” tulnicăreselor. Îi poate dărui Anei frumoase blide pictate și căni de lut, o poate învăța să lucreze ea însăși cu vestita roată a olarului... Dar iată că lângă Ana
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
e roșie și gata. Seamănă cu un bujor sau cu un măr roșu. Are și miresme de floare și miresme de măr. Iată și încăperea albastră. Albastră ca cerul și ca pantofii Anei. Aici te simți de parcă ai fi în văzduh. M-am grăbit un pic și am ajuns, înaintea lor, în încăperea verde. Aici îmi miroase a pădure, adică mă simt liber, sunt vesel și inspirat. Ana i-a povestit între timp Prințului cum au pălit culorile din Țara lui
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
după cum nivelul rîului crește sau scade. Mă leagănă încet odată cu undele după-amiezii, aproape imperceptibil, mai puțin atunci cînd stai lungit pe spate, lînced, ca mine, și plutești epuizat, nemaiștiind unde se termină trupul tău și unde încep lemnul, apa și văzduhul. În depărtare îl aud pe David strigînd. Nu răspund. Închid ochii. Cînd îi deschid din nou, el este în spatele meu. Privesc în sus de-a lungul picioarelor lui, puternice și acoperite de păr negru, văd că și-a scos cămașa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de albine, încât împiedică pe oameni in drumul lor. Tot astfel spuneau Sciții că la marginile țării lor către nord-răsărit «nu este cu putință, a pătrunde mai departe, nici a, vedea ceva din cauza nenumăratei mulțimi de pene ce zboară prin văzduh» (IV, 7), ceea ce Herodot el însuși explică printr-o vecinică și deasă ninsoare (IV, 31). Precum Sciții nu pot pătrunde mai spre nord din cauza penelor, așa și Tracii din cauza albinelor. În ambele cazuri, aceeași transformare extraordinară a unui fapt real
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aerul (sub forma păsării) și armele lor. Un servitor însă de a lui Darius, Gobrias, care cunoștea limba simbolică a Sciților, dădu acestei solii o cu totul altă interpretare, anume că: «dacă schimbându-vă în păsări nu veți scăpa prin văzduh, sau prefăcându-vă în chițcani nu vă veți vârî sub pământ, sau devenind broaște nu veți sări în bălți loviți de aceste săgeți nu vă veți mai întoarce înapoi.» (IV,132). Sciții însă pe de altă parte știind armata lui
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
a lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de ființe vor muri în chinuri groaznice, fără măcar să fie avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui Saturn. O ușă de lîngă bar dădea într-un mic balcon situat deasupra intrării în cinematograf. Acolo era spațiu pentru trei mese înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse, iar scaunele erau umezi și reci; cu toate astea, un bărbat de vreo douăzeci și patru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de ființe vor muri în chinuri groaznice, fără măcar să fie avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
așa că bețivul plecă cu coada-ntre picioare, dintr-odată foarte umil. Ca toți nemernicii, era foarte curajos cu cei slabi. Victimele lui predilecte erau copiii și tinerele servitoare. Un nor de ciori umplu cerul de negreală și croncănit, parcă scârțâia văzduhul. Nicu se întoarse iar la groapă și evaluă dezastrul. Se simțea aproape ca la înmormântarea bunicii, când, la 7 ani împliniți, cu toate că-l durea, țipase și plânsese rău. Acum, în marțea asta urâtă, era prima dată că prăpădea ceva ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
viața noastră dacă s-ar inversa lucrurile: în fiecare zi ceață deasă, de nu te vezi om cu om, și numai în unele zile fericite, o dată sau de două ori pe an, aer limpede, ca și cum geamul lăptos și opac al văzduhului e șters de o mână nevăzută și devine transparent. Ce bucurie ar simți oamenii numai fiindcă ar putea să vadă, ce miracol li s-ar părea aerul invizibil și fără culoare. Dar așa, nu se bucură nimeni de aer și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fulger luminos încât abia dacă mai simțea atingerea mâinilor care-l împingeau înainte. Avu senzația unei prăbușiri. CAPITOLUL I CUFUNDAT ÎN NOAPTE, satul alcătuia un tablou ciudat, atemporal. Fara mergea pe stradă lângă nevastă-sa, cu un aer foarte mulțumit. Văzduhul era plăcut ca vinul. Se gândea vag la artistul venit din Orașul imperial, care realizase ceea ce teleecranele numeau (își amintea clar expresia) "un tablou simbolic amintind de o scenă din epoca electricității de acum șapte mii de ani". În timp ce mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
colț de stradă, ia-l acasă. Nu trebuie să mai întârzie seara pe afară. Îndată ce Creel dispăru în lumina slabă a felinarelor îndepărtate, Fara se răsuci pe călcâie și se duse repede la atelierul-magazin. Mulțimea creștea cu fiecare clipă și văzduhul nopții fremăta de glasuri agitate. Văzu bine că firma Arsenalului e o chestiune de simplă iluzie. Indiferent din ce unghi se uita la ea, o vedea mereu frontal. Când se opri în fața uriașei vitrine principale, cuvintele se lipiră de fațadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
siguranță, chiar în momentul stresului sau al flirtării, de pildă. Ținuta poate fi intenționată sau nu. Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul, sub cortul adormiților gutui și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui. Nichita Stănescu, Lună în câmp În tradiția pământului acestuia, dar nu numai, sărutul mâinii este un element de respect pentru părinți, pentru reprezentanții clerului, dar în special pentru femei: „Sărută părintelui mâna și-i făgădui
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
insereze în pasajul de trecere a forței spirituale calitatea sacră a atingerii. În una dintre Cărțile populare, se povestește despre un om fugărit de fiare și refugiat în copacul ros de un șoarece cenușiu și de unul negru, pândit din văzduh de păsări și obligat de o reptilă să se retragă spre marginea crengii pomului vieții; el întinde mâna spre o picătură de miere, indiferent de amenințări. O pictură de sfinți are în prim plan figura ascetică și gestul sacru, cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lase, Hotărând ca celui care va lăsa să se potoale, (70) Va lăsa să-i prindă noaptea, ei să-i pue capu-n poale. Se culcară doi. Cel mare să păzească au rămas. Dară pe la miez de noapte auzi-n văzduh un glas. Vine-un zmeu în solzi de criță cu trei capete și lui: Cum de calci moșia tatei făr de voia nimărui? (75) Hai la luptă... Se luptară și-l lovi voinicul rău, Făcu trei căpiți de carne din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
26} {EminescuOpVI 27} Și când cei doi se treziră: uite, voi cât ați dormit, Ce mai lupt-avui grozavă. și ce treab - am isprăvit! A rămas în noaptea - a doua ca strejăriu cel mijlociu (80) Și tot pe la miezul nopții pin văzduh aude - un chiu Și pin vânt văzu cu - aripe sunătoare, fioroase, Patru capete cumplite pe două umere groase. Hai la luptă, măi voinice - cum făcuși de te văzui, Cum de calci moșia tatei făr de voia nimărui? (85) Dar voinicul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
240) Se treziră. I! Căline, lungă fu și noaptea asta, Dar nimic el nu le spune, ce făcuse-n vremea - aceasta, Ci plecând ei mai departe tot Călin arcu - ncordează Și, sburătuind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîe-n văzduh cumplită - ei urmează unde-i chiamă, (245) Pîn-ajung în faptul nopții la pădurea de aramă. Măi fărtați - Călin li zise - nu-ți pute trece pin crânguri Și pin codri iști de-aramă, rămâneți aicea singuri, Vă clădiți ici o colibă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
când s-a pus să stee N-a ei fereastă n'asfințit de sări; Sburînd la cer, din ochi-i o scîntee Cuprinse - a ei mândrețe, fermăcări; 205Și-n trecătoarea tânără femee Se-namoră copilul sfintei mări - Născut din soare, din văzduh, din neauă De - amorul ei se prefăcu în steauă. Căzu din cer în tinda ei măreață, 210Se prefăcu în tânăr luminos Și corpul lui sub haina ce se-ncreață, S-arată nalt, subțire, mlădios. Păr negru -n vițe lungi ridică fața
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cum L-a menitu-l, Se făcu frumos cu-ncetul, Cine-l vede L-a-ndrăgitu -l. Și deși ca leul tare, Era gingaș ca o floare Și isteț era cu duhul, Cum a toate-s știutoare Doară luna și văzduhul. Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea chiamă, Cu musteața ca o greablă Și c-o trâmbiță de - alamă: Împăratul Pre-nnălțatul M-a trimis s-adun tot satul, Să dau știre tuturor, Că el caută în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: Să fii tare Fără de asemănare Cum nu e viteaz sub soare. Zise - a treia: Fii cuminte În purtare și cuvinte, Și isteț să fii cu duhul Cum e luna și văzduhul. - Ah, mai stați, mai stați o clipă, Nu-i dați daruri ce în pripă Sunt supuse la risipă, Daruri ce le dați multora Dați-le ș-acum altora, Ci de-asupra tuturora Dăruiți-i lui ceva Ce în lume nimenea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Alta zise: "Vei fi tare 96 {EminescuOpVI 97} Fără vr-o asămănare, Cum nu-i alt viteaz sub soare". Iar a treia-i zise: "Dragă, Ai să aibi o minte - ntreagă, Căci isteț vei fi cu duhul Ca și luna și văzduhul". Iară muma cum visează, Mîinile-și împreunează Și se roagă către zîne: Luminatelor stăpâne, Nicăieri nu-i copilaș Așa blând și drăgălaș, Nici în lume, nici în țară, Că-i frumos din cale-afară, Drag îmi e ca o minune, N-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
șepte, s-auzea cale de șepte zile. Genarul, pierdut în sălbatecele sale vânători, se depărtase cale de-o zi. Făt-Frumos luă fata în brațe și punînd-o pe cal, sburau amândoi prin pustiul lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. Dar Genarul, om nalt și puternic, avea un cal năzdrăvan cu două inimi. Motanul din castel mieună dintr-un cap, iar calul Genarului necheză cu vocea lui de bronz. - Ce e? - îl întrebă Genarul pe calul năzdrăvan - ți s-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]