18,503 matches
-
de treisprezece ani devine copil de trupă al diviziei amintite, “misiunea” lui de militar precoce fiind, evident, legată de întreținerea mașinilor de luptă și a automobilelor aferente. În 1943, a condus singur la tren o tanchetă “Malaxa”, îmbarcând-o în vagon pentru a ajunge pe linia întâi a frontului. Bineînțeles, mai întâi rupând cu ea bariera de la trecerea de nivel. Atât de mult se legase de mașinile acestea încât era gata să plece pe front cu ele. De aici încolo, se
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
pietrele mari, puse parcă anume în calea ei, spre a-i verifica rezistența în competiție. Pădurile cu foșnetul lor, freamătul apei încorsetată în pereții de stâncă, făceau să-i tresară inima de bucurie. Locomotiva trăgea din greu șirul lung de vagoane, urcând tot mai sus, în creierul munților. Ce repede trecea acum timpul. Iulia privea cum rămânea în urmă o vale sau un munte, o mică așezare omenească, când cineva pe culuar spune: aici la L........, nu stă decât un minut
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
o mică așezare omenească, când cineva pe culuar spune: aici la L........, nu stă decât un minut. Grăbită Iulia își trage de sus bagajul de mână și geanta, urează drum bun călătorilor rămași în tren și se îndreaptă spre ușa vagonului. La coborâre, imensitatea culmilor ce înconjoară localitatea, o fac pe tânăra fată, să se simtă și mai mică și mai dezorientată. Un șuier scurt și trenul se pune din nou în mișcare. Amorțită de prea multe ore de mers cu
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
o clipă cere din timpul corigent, Noi transportăm neantul prin magazii lejere Și vindem aer pentru bătrânul continent. Aprindem felinare să ne trăiască Țara. Și ne iubim, firește, curtați de-un unic semn, Vin știrile, iubito, ni le aduce seara, Vagonul nostru iarăși a deraiat de tren. Aceeași depravare în arbori și în ziduri, În oameni și-n cuvinte, în râs și-n plâns stingher, Încărunțim de dogme ca mările de riduri Și potrivim pe brațe cătușele de fier. Plâng verbele
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
șine cu-n ecartament cu mult mai larg decât cel Trans-Siberian, hotărât să străbată lumea în lung și-n lat, pe arșiță, pe viscol. În fața sa, o locomotivă greoaie precum un bivol, pufăia și icnea trăgând un șir nesfârșit de vagoane, îndărătnicindu-se să cucerească traseul, metru după metru, la fel ca optimismul care sfidează orice obstacol, chiar și destinul, mereu înainte. Mi-e foarte bine!” - concluzionă și își întinse brațele cât să cuprindă tot cerul cu scenariul său. Acum, totul
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
răcoroasă îi invadă alveolele pulmonare, înviorând-o. Expiră lent și imită mersul sacadat: ”Te duc-te-aduc, te duc-te-aduc...” Locomotiva se străduia din răsputeri. Din când în când, se oprea să-și tragă sufletul și șuiera: ”Tu-tu! Tu-tu! Poftiți în vagoane!” A răspuns invitației. Era prea tentant ca să refuze. A ocupat un loc, retras, lângă geam. ”Ce relaxant!” Nu trebuia să facă nimic ieșit din comun. Asculta conversațiile vecinilor. Când peisajul era mai interesant, privea și medita cu scurte pauze întrerupte
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
a încheieturii le aruncă dibaci. Dublă! - Nea Pandele, ești mare! Marț tehnic. Mă dau bătut! Încântat de victorie, pregătit să primească și celelalte laude, cum se întâmpla de obicei, Pandele ridică privirea radios. O zări pe vară-sa intrând în vagon încărcată cu sacoșe și cu un copilaș în brațe. - Hai, Mariene, s-o ajutăm pe Zîna! Cei doi se grăbiră s-o întâmpine pe femeia oacheșă, cam de vârstă medie. Fusta creață îi îmbrăca șoldurile generoase, cobora mai jos de
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
de vârstă medie. Fusta creață îi îmbrăca șoldurile generoase, cobora mai jos de genunchi lăsând să se zărească gleznele fine și sandalele cu tocuri joase. Marian s-a ocupat de bagajele femeii, iar Pandele de copil. Săltând prichindelul spre înaltul vagonului și alintându-l: ”Tâta mare!”, țâncul a chicotit de plăcere. - Greuț flăcău ai, Zîno! Tânără și frumoasă, așa te știu, așa ai rămas. El e Matei! - făcu Pandele prezentările și așeză băiețelul lângă geam. Femeia se așeză lângă odraslă și
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Zîna zâmbind. Așa-i, toată viața am scris, și zi, și noapte. Cinstit și cu trudă, mi-am câștigat cum am putut traiul. Te rog însă domnu’ Ghiță, nu mai deruta oamenii, prezintă corect cu ce mă ocup. Sunt ”scriitor vagoane”. Nu-i nici o supărare, așa apare în nomenclatorul COR. Poftim biletul! Matei se dezumflă. Îngândurat, se căuta prin buzunare. - Lasă, Matei, știu că ai abonament, îl scoase controlorul din încurcătură. Biletul să mi-l prezinte colegul tău. Când se auzi
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
ieri n-am avut și colegu’ lu’ matale m-a înțeles și mi-a zis: ”Pandele, îmi dai mâine.” Trenul încetini. Tuuu! - atenționă locomotiva intrarea în haltă. Frânele docile s-au pus în mișcare. A urmat o mică zdruncinătură și vagoanele s-au ”pupat” scurt în tampoane. Stop. - Un moment! - se scuză controlorul. Am de coborât o persoană și revin. Pandele, pregătește banii, cinci lei pentru azi și cinci pentru colegul meu, că așa a fost învoiala cu el. Ai priceput
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Suntem firmă privată și actualii patroni n-au milă, dacă nu realizăm numărul de abonamente lunare sau nu aducem venit, suspendă traseul. La naiba, pierdem amândoi, măi Pandele! și n-am de gând să mă spânzur ca fostul patron. În dreptul vagonului, pe peron, se vedea o singură persoană. În jurul ei flori albe zăceau risipite. Ființa se agita frământându-și palmele, legănându-se de pe un picior pe altul și țipa: - Geani, coboară! Geaniii! Coboarăăă! Te rog, Geaniii! Ca să vadă mai bine, Bebe
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
la creația Lui, în lucrurile făcute de El, așa că oamenii nu se pot dezvinovăți, încheie textul. Intr-o iarnă am fost plecați la schi pe Semenic, cu niște tineri dintr-o biserică. Veneam înapoi cu trenul și eram într-un vagon fără căldură, fără geamuri, era zăpadă și gheață inclusiv pe scaunele vagonului. Eram toți învălmășiti, aveam două lumânări în vagon, dar acești tineri cântau “de rupeau pământul”, probabil de frig J ... Eu eram acolo între ei și aveam așa un
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
pot dezvinovăți, încheie textul. Intr-o iarnă am fost plecați la schi pe Semenic, cu niște tineri dintr-o biserică. Veneam înapoi cu trenul și eram într-un vagon fără căldură, fără geamuri, era zăpadă și gheață inclusiv pe scaunele vagonului. Eram toți învălmășiti, aveam două lumânări în vagon, dar acești tineri cântau “de rupeau pământul”, probabil de frig J ... Eu eram acolo între ei și aveam așa un fel de sentiment de “bit and sweet”, de dulce și amar, știind
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
fost plecați la schi pe Semenic, cu niște tineri dintr-o biserică. Veneam înapoi cu trenul și eram într-un vagon fără căldură, fără geamuri, era zăpadă și gheață inclusiv pe scaunele vagonului. Eram toți învălmășiti, aveam două lumânări în vagon, dar acești tineri cântau “de rupeau pământul”, probabil de frig J ... Eu eram acolo între ei și aveam așa un fel de sentiment de “bit and sweet”, de dulce și amar, știind că pe de-o parte acesta sunt eu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
cu vise perene. Ninge cu ore albe peste noi Ninge invers de cum ne-a învățat la meteorologie, Zăpada se depune dinspre altă zăpadă, peste alta, De a ajuns cerul să se plictisească de atâta poezie, Albă așteptare pe sub roți de vagoane Ruginite în gările de mult urcate în cer de baloane, Albe ninsori umflate de piepturi cu aer încins De speranțe și așteptări... Ninge cu fulgi peste timpul nostru rămas Ne acoperit de zăpadă, un fel de irosirea timpului Pe cărări
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345130_a_346459]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > TRENUL Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Trenul oprește în gară. Am noroc. Ușa vagonului de dormit unde am bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și pentru picioarele mele lungi. - Dar aici nu este nici un loc liber, îmi zice și blochează cu statura lui intrarea spre cușete. E rândul meu să
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și pentru picioarele mele lungi. - Dar aici nu este nici un loc liber, îmi zice și blochează cu statura lui intrarea spre cușete. E rândul meu să îl privesc nedumerită. Trenul s-a urnit din loc însoțit
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
nici un loc liber, îmi zice și blochează cu statura lui intrarea spre cușete. E rândul meu să îl privesc nedumerită. Trenul s-a urnit din loc însoțit de un urlet sinistru. Sau așa îmi pare mie. - Mai există un alt vagon de dormit? - Nu! Va trebui să coborâți la următoarea stație, îmi vorbește conductorul, dându-și mai pe spate chipiul și scărpinându-se după ureche. Privirea îmi alunecă pe deasupra lui, dincolo, unde zăresc doi bărbați care în aparență par să își
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
să îmi vedeți biletul? continuu în aceeași notă de mirare absolută. - De ce? Nu este nici un loc liber. Probabil au dublat locul de la agenție, îmi spune cu un calm care mă scoate din sărite. Coborâți în stația următoare, urcați într-un vagon de clasa I, colegul meu de acolo vă va găsi un loc, probabil, își mai îndulcește puțin tonul. - Probabil? întreb cu un ton ridicat, atât din cauza tensiunii ajunsă la cote periculoase dar și ca să acopăr șuieratul locomotivei. În același timp
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
periculoase dar și ca să acopăr șuieratul locomotivei. În același timp realizez, speriată, că trenul va opri din nou, următoarea gară fiind doar la zece minute depărtare. Nu știu ce mă sperie mai tare, perspectiva de a petrece o noapte pe culoarul unui vagon de clasa I sau de a mă plimba dintr-un vagon în altul împreună cu cele două uriașe geamantane. Brusc gândul mă duce la Elena, secretara, care mi-a făcut bagajele, neținând cont de ce surprize îmi rezervă CFR-ul. Gândul îmi
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
speriată, că trenul va opri din nou, următoarea gară fiind doar la zece minute depărtare. Nu știu ce mă sperie mai tare, perspectiva de a petrece o noapte pe culoarul unui vagon de clasa I sau de a mă plimba dintr-un vagon în altul împreună cu cele două uriașe geamantane. Brusc gândul mă duce la Elena, secretara, care mi-a făcut bagajele, neținând cont de ce surprize îmi rezervă CFR-ul. Gândul îmi rămâne la ea, Elena, secretara care mi-a rezervat și biletul
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
nici măcar nu l-am privit, fata asta este atât de perfectă încât mi se pare pierdere de timp să o verific. Bag la cap ce îmi zice și îmi amintesc perfect că mi-a repetat cel puțin de zece ori: Vagonul de dormit... este unul singur... locul 8, patul de sus... asta ca să nu mirosiți bășinile vreunei grase cu care veți împărți cușeta.” Scot biletul și răsuflu ușurată, cifra 8 se vede mult prea mare și neagră ca să nu fie adevărată
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
dar două brațe mă așteptă deschise și în loc să îmi izbesc nasul de ușa rece și tare, mă trezesc cu el în pulovărul pufos, mirosind a mosc și vanilie. - Zău, îmi zice mieros conductorul, vă ajut să duceți bagajele în primul vagon de clasa I... vorbesc cu colegul meu de acolo pentru un loc. Să ne grăbim. Trenul staționează aici șase minute. Îmi retrag nasul din pulovărul pufos și îl privesc de sus cu niște ochi care au luat o culoare neobișnuită
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
fiindcă pricepuse că nu îmi voi ceda locul, chiar dacă cel din fața mea miroase a mosc și vorbește în engleză. Îi vâr brusc biletul sub nas în timp ce cresc mare, mare, ajung în tavan, mă revărs în tot spațiu acela îngust al vagonului ca un șuvoi de apă învolburată, măturând în frigul de afară pe cei care îmi sunt în preajmă. Cei trei se simt prinși de șuvoi, în ultimul moment, găsesc soluția de-al îmblânzi, bărbatul se retrage din ușa cușetei și
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]