3,233 matches
-
au putut să mă lase astfel? Ce înseamnă această mare bătaie de joc?... Și la urma urmei de ce? Pentru ce această pedeapsă cruntă, umilitoare? Cu ce greșisem?... Fugeam când în susul șoselei, când în jos, păstrând ca reper bagajul meu, mica valiză și sacul de parașută. Tot fugind, ochii au început să se obișnuiască cu întunericul. Și atunci, printre copaci, în stânga mea, la vreo 30 m de șosea, mi-am dat seama că s-ar desprinde un fel de garaj, nu, o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
îngheța, îți tăia complet respirația, chiar sufletul parcă. Am intrat înăuntru, era de fapt o baracă, precum toate barăcile mari întâlnite în timpul războiului, doar că aceasta servea de birou. Ce să fac? Rămân înăuntru și scot tot ce aveam în valiză și în sacul de parașută, golesc un birou mare de tot ce avea pe el și mă întind pe el, acoperindu-mă cu tot ce aveam. Poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să rezist până mâine dimineață când se va face lumină
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Mare forfoteală mare, dar totul bine organizat, fiecare cunoscându-și sarcina. În general, toți aveau bagaje multe și destul de grele, cufere și lăzi încărcate, mai ales familiile cu bătrâni și copii. Fără să exagerez, eram singurul care aveam o mică valiză și sacul de parașută, cu cele câteva lucruri de toaletă, schimburi, și uniforma mea pe care o înlocuisem de câteva săptămâni cu cea de vânător de munte, căpătată de la englezi prin ofițerii unguri. Pentru a le fi de oarecare ajutor
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Austria și Ungaria și mai ales la intrarea în România, să am grijă de copii. Abia când totul s-a pus în mișcare, mi-am dat seama că acești copii de 5-7 ani se comportau ca niște maturi, cărau greutăți, valize, saci într-o ordine deplină. Mă uitam plin de admirație la statura și mânuțele lor mici. Înțelegeam că nu se poate ajunge la așa ceva decât prin generații și generații. De fapt, întotdeauna am crezut în ereditate. Făceau parte dintr-un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Ați terminat? Gata? Trenul pleacă." Pentru că oamenii și-au dat seama că majoritatea erau jos, împreună cu o parte din bagaje, s-au urcat atunci în vagoane, coborând pe cât puteau pe toți cei ce rămăseseră, aruncând tot ce mai puteau, geamantane, valize, saci etc. Trenul se puse în mișcare și atunci ultimii au sărit și ei din vagoane. A urmat un moment de consternare și stupoare. Iar patrula de unguri, odată isprava terminată, ne-a întors spatele și a plecat spre gară
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să decid repede, trenul urma să plece în câteva minute. Când m-au văzut îndreptându-mă către tren, după ce-mi luasem rămas bun de la ei și le urasem curaj și mai ales când au văzut că iau cu mine valiza și sacul de parașută, deznădejdea lor a ajuns la paroxism și au izbucnit în plâns. Am plecat repede și trenul se puse în mișcare. Într-un sfert de oră urma să fiu la Curtici. Ceea ce se și întâmplă. Imediat am
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și obosiți pentru a mai crede. Considerau apariția mea un adevărat miracol. Repede i-am pus în temă, au înțeles, și imediat s-au pus în mișcare. În câteva clipe erau deja îmbrăcați și cu toții, până la copii, cu câte o valiză în mână, pe tăcute, ferindu-se a face cel mai mic zgomot, au început să se îmbarce. Îi urmăream, ajutându-i, pe cât puteam și cu inima strânsă să reușim. Auzeam de afară vocea șefului poliției care își juca perfect rolul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Iar în momentul când le-am făcut semn că trebuie să plec pentru că trenul meu era gata și am început să mă îndrept către peron, toți au izbucnit în plâns. M-am suit în vagon, mi-am aruncat în plasă valiza și sacul de parașută și am trecut imediat la geam. Toți mă urmăriseră cu privirea și acum erau grămadă în fața ferestrei compartimentului unde luasem loc. Această scenă nu o voi putea uita niciodată. Cu mâinile ridicate mă salutau și-mi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
bine. Chiar cu prețul unui oftat! Scrisoarea 86 E un război zilnic al supraviețuirii. Te trezești într-o țară străină, în jurul tău se vorbește o limbă necunoscută, nu ai casă, nu ai absolut nimic decât hainele de pe tine și o valiză cu toată avuția ta. Și trebuie să câștigi bani, și încă repede. Întâmplător, am auzit multe dialoguri: — Nu am, măi, cum să trimit bani! De unde? Eu nici n-am început munca! Cei de acasă cred că, odată ajunși aici, toate
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
zi, cazuri de agresivitate și delincvență provo cate de rumeni. O familie de români l-a omorât pe administratorul blocu lui, venit la ușă pentru a primi plata întreținerii. Apoi l-a tăiat bucăți și l-a înghesuit în două valize. Un român a pus pe Internet imagini violente în care bătea o fată, o altă româncă, și o obliga să se prostitueze. Un român, eliberat după o detenție de doar trei luni, a ata cat din nou un magazin și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
probe de loess în vederea analizei lor fizico-chimico-mineralogice comparative ... cu care intenționam (cum am mai spus și cu alte ocazii) să-mi elaborez teza de doctorat. Oricum ... știu că mi-am burdușit cu astfel de probe de pământ galben (loess) două valize mari ... pe care abia le urneam. Am pomenit despre aceste valize pentru că ele mi-au creat două serioase probleme finale. Prima s-a întâmplat la aeroportul Vnuckovo din Moscova. În așteptarea plecării cu avionul spre București ... tot plimbându-mă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cum am mai spus și cu alte ocazii) să-mi elaborez teza de doctorat. Oricum ... știu că mi-am burdușit cu astfel de probe de pământ galben (loess) două valize mari ... pe care abia le urneam. Am pomenit despre aceste valize pentru că ele mi-au creat două serioase probleme finale. Prima s-a întâmplat la aeroportul Vnuckovo din Moscova. În așteptarea plecării cu avionul spre București ... tot plimbându-mă prin magazinele aeroportului, am cheltuit și ultimele ruble pe fleacuri ... păstrând doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
În așteptarea plecării cu avionul spre București ... tot plimbându-mă prin magazinele aeroportului, am cheltuit și ultimele ruble pe fleacuri ... păstrând doar două ca amintire. La anunțarea depunerii bagajelor pentru cântărire și control ... când vameșul m-a văzut cu cogeamite valize ... că, ce am acolo ... eu, bucuros că nu am lucruri de preț, i-am spus cu degajată superioritate că ... pământ. Cum? Nu este voie cu pământ, îmi spune el, căci conform regulamentului internațional el poate fi sursă de infecție cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fi sursă de infecție cu diverse boli. L-am rugat să accepte că e în interes științific ... până l-am înduplecat ... și îmi face semn că trece de la el cu vederea, dar că se așteaptă la ceva ... așa că să pun valizele pe cântar ... și îmi arată acul care indica 20 kg, deci 20 de ruble. Eu, care nu mai circulasem cu avionul peste hotare, nu eram familiarizat cu ... detaliile ... și i-am spus că nu am. El îmi ia atunci valizele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
valizele pe cântar ... și îmi arată acul care indica 20 kg, deci 20 de ruble. Eu, care nu mai circulasem cu avionul peste hotare, nu eram familiarizat cu ... detaliile ... și i-am spus că nu am. El îmi ia atunci valizele și le pune alături ... la bagaje refuzate. Eu îl tot rugan ... el, nimic. I-am arătat că nu mai am decât două ruble ... el, nimic. Abia în momentul când s-a anunțat îmbarcarea, îmi spune "davai dva rublea" și pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și le pune alături ... la bagaje refuzate. Eu îl tot rugan ... el, nimic. I-am arătat că nu mai am decât două ruble ... el, nimic. Abia în momentul când s-a anunțat îmbarcarea, îmi spune "davai dva rublea" și pune valizele pe banda transportoare a bagajelor. Atunci mi-am zis "și la ei ca și la noi" ... și am respirat. A doua ... mult mai dificilă ... a avut loc în seara când am ajuns acasă. Toată familia s-a adunat în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în jurul meu ... nerăbdătoare să vadă ce-am adus din cele străinătăți. Dintr-o sacoșă mică le-am dat acele mici și banale "cadouri" ... cumpărate, cum spuneam, la plecarea din aeroportul moscovit, cu ultimele ruble. Nici n-au vrut să audă ... valizele ... să desfac valizele ... Când s-au convins ... toată pledoaria mea că probele de pământ sunt pentru teza de doctorat n-a avut ecou nici în fața copiilor ..., care, dezamăgiți, au plecat la culcare ... nici în fața soției ... care, și mai dezamăgită, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
să vadă ce-am adus din cele străinătăți. Dintr-o sacoșă mică le-am dat acele mici și banale "cadouri" ... cumpărate, cum spuneam, la plecarea din aeroportul moscovit, cu ultimele ruble. Nici n-au vrut să audă ... valizele ... să desfac valizele ... Când s-au convins ... toată pledoaria mea că probele de pământ sunt pentru teza de doctorat n-a avut ecou nici în fața copiilor ..., care, dezamăgiți, au plecat la culcare ... nici în fața soției ... care, și mai dezamăgită, s-a scuzat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
doctorat n-a avut ecou nici în fața copiilor ..., care, dezamăgiți, au plecat la culcare ... nici în fața soției ... care, și mai dezamăgită, s-a scuzat că nu are mâncare întrucât nu mi-am anunțat sosirea ... așa că am dormit pe sofa ... lângă valize ... nemâncat. Ultima mea deplasare "în afară" (exceptând pe cele făcute la Chișinău și Cernăuți ... pe care le consider "în interior") a avut loc în Franța ... în vara anului 1977 ... timp de două săptămâni. Ea a fost organizată în cadrul unui schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
lui era indispensabilă. Pentru rest, mă descurcam singură, împinsă de un motor interior a cărui energie mă uimește acum. În 28 ianuarie 1962, ne urcam în tren - la Gara de Nord din București - Vlad, fiul nostru și cu mine, cu cele trei valize ale noastre și cu merinde să ne ajungă până la Paris, căci n aveam nici un ban străin. Pe peronul gării, în acea dimineață în care ne luam rămas-bun de la România, o mulțime de femei din familie veniseră să ne conducă: mamă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pe mâine, putea stârni bănuieli, căci supravegherea politică, fie ea și invizibilă, era omniprezentă. Ultima noastră confruntare cu România polițienească a avut loc la frontiera cu Ungaria, unde trenul făcea o lungă oprire. După un control amănunțit al celor trei valize ale noastre, vameșii au confiscat un ceas deșteptător - considerat ca neregulamentar pentru că aveam deja câte un ceas de mână fiecare -, precum și o jachetă nouă din lână albastră cumpărată pentru călătoria lui Niculae și mai ales o carte, marea Istorie a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
scăpa au contat enorm în schimbarea atmosferei, în traumatismul care și-a pus pecetea pe începutul anilor ’50. A fost începutul unui lung coșmar colectiv: coabitarea. Apariția camerelor separate de dulapuri și de perdele, culoarele înțesate de mobile și de valize, reșourile din camerele de baie, bucătăriile comune cu alaiul lor de certuri și de uri născute din promiscuitate... La părinții mei din Strada Pietății, casa a fost împărțită între mai multe familii. La înapoierea lor din străinătate, de la începutul anilor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
jos - adică manuală - pe foștii deținuți politici. L-au angajat pe Vlad, dându-i însă de înțeles că era mai bine să uite de diploma lui de inginer chimist de la Politehnica din Zürich. Așa că diploma a fost îngropată în fundul unei valize. Eram acum proletari amândoi, dar fiecare de un alt gen. Vlad a lucrat, până la a doua sa arestare, în 1958, ca salariat, cu tot ceea ce însemna aceasta ca organizare a muncii și supraveghere politică, conform modelului sovietic transplantat în România
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
comun. A bătut la ușa lui Damian, care s-a deschis și s-a închis în urma lui. Ascultam înmărmurită zgomotul arestării, care s-a produs foarte repede, conform scenariului acelor vremi. Nevasta lui Damian plângea cu suspine înăbușite. „Fă-ți valiza!“ era formula fatală, apoi i-am auzit ieșind. Am recunoscut pașii târșâiți ai lui Damian în urma polițistului. Au coborât scara și, odată ajunși în stradă, s-au urcat într-o mașină care a demarat și s-a depărtat în noapte
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
umăr: „Tovarășa Stolojan, vă rog să coborâți! Nu mai plecați!“ M-am prefăcut foarte mirată față de necunoscutul în civil care îmi vorbise. „Tovarășă, cred că nu e nevoie să vă explic! Coborâți și întoarceți-vă acasă!“ Așa că mi-am luat valiza și m-am întors acasă. Știam că s-a terminat cu angajările mele ca interpretă. Doar nu era să se acorde un asemenea privilegiu cuiva în situația mea, cu un bărbat în pușcărie! Și, mai ales, nu era să fiu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]