43,214 matches
-
și bucuroasă. Tatăl său, om de o putere herculeană, era generos, dăruind rudelor de toate, dar refuza să se amestece printre "domni", pe care nu-i agrea, refuzînd demnitatea de pretor la Ocna Șugatac. Părinții aveau pămînt mult și bun. Vara micul Ilie mergea, cu toți copiii, la uscatul fînului. Avea șapte frați și două surori, toți beneficiind de lumina cărții, cel mai mare, ajuns doctor în filosofie, murind tînăr. A venit și pentru copilul Ilie Lazăr vremea învățăturii, pe care
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
a proiectelor legislative întreprinse. Ne solidarizăm din nou, public, cu protestul rămas fără răspuns al tinerilor cineaști Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu, și cu cel la fel ignorat al veteranilor Lucian Pintilie și Stere Gulea, care la concursul CNC din vară s-au văzut privați de dreptul la co-finanțare a proiectelor lor, prin deciziile unui juriu și ale unui ,,Colegiu" politizate monocolor și subprofesionale. O măsură punitivă de ultimă oră este retrogradarea furtivă din funcție, cu scoaterea din organigrama Cinematecii Române
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
dreptate să ironizeze refuzul politicienilor și jurnaliștilor occidentali de-a căuta sursa violențelor arabe în învățăturile "cărților sfinte" asiatice, ci nu în nebunia cutărui dezaxat. Acestor orbiri mai mult sau mai puțin vinovate (e vorba de aceiași oameni care în vara trecută n-au dat nici o atenție dărîmării de către talibani a statuilor budiste din Afghanistan), Salman Rushdie le spune limpede: În fond, despre Islam e vorba!" Numai că, asemeni lui Tony Blair vorbind în fața Parlamentului de la București, Rushdie se adresează unei
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
incandescentă." Această încăpere este biblioteca comunală unde primarul i-a primit pe distinșii oaspeți. Apoi grupul se îndreaptă spre cimitir unde este lansată cartea. Se aud voci de țărani, la fel de inadecvate cu solemnitatea momentului: "Să-i văd eu că la vară, la prașilă, or să vină tot atîția." Iar apoi ochii scriitorului se opresc hipnotizați pe șapca unui ziarist pe care scrie "Nike" și aude ca prin vis întrebarea: "Dl Adrian Năstase și, deopotrivă, dl Valeriu Stoica au spus, nu demult
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
să traverseze peninsula. Sînt trimiși oficiali ai Apusului către înalta Poartă, agenți secreți, negustori, colecționari fanatici de obiecte rare și exotice, aventurieri, susținători ai cauzei grecești - unii celebri, ca Byron... Mai sînt în Balcani și drumuri vechi, parcurse, potrivit tradiției, vara, de negustori și meșteșugari indigeni ce speră să-și vîndă marfa confecționată în timpul iernii. Așa sînt puse în circulație motive și structuri decorative pe care le întîlnești pe obiectele din întreaga regiune. Iar jurnalele de călătorie ale europenilor creează - mină
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca pentru bal mascat. Abia apoi văd și amănuntele, epoleții aurii, steaua ce țîșnește din gîtul drept în loc de cravată, mica claviatură a decorațiilor pe uniforma de pînză, uniforma de vară. Prima impresie e ca o străfulgerare. Un tînăr înalt, alb de sus și pînă jos. Iar eu îmi repet în străfundurile memoriei: Măcelarul de la Verdun, spaima lumii, asta a fost bărbatul ăsta în alb, tînărul ăsta, vechiul meu prieten, făgăduială
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
face acestui Monstru care e Svonul, Faima publică (până la radio-Televiziunea actuală): ,,Monstrum, horrendum, ingens, cui quot sunt corpore plumae/ Tot vigilas ocului subter, mirabile dictu/ Tot linguae, tot dens ora sonant, tot subrigit aures... Tam ficti pravique tenex quam nuntia veri." ,,Monstru fioros, uriaș, care câți fulgi are pe trup, Tot atâția ochi veghetori are sub fiecare, și, nemaiauzit, Tot atâtea limbi și guri dau glas ciulindu-și tot atâtea urechi... Crainic tenace al minciunii și netrebniciei cât și al adevărului
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
fiecare, și, nemaiauzit, Tot atâtea limbi și guri dau glas ciulindu-și tot atâtea urechi... Crainic tenace al minciunii și netrebniciei cât și al adevărului"... (E ceea ce i se potrivește perfect și Massmediei noastre: Tam ficti pravique tenax quam nuntia veri... Crainic tenace, repet, - al minciunii și netrebniciei, cât și al adevărului...) Este de presupus stricăciunea rafinată a unui Imperiu vechi clădit mai întâi pe severa virtute romană statuară, despre care scrie în versurile sale, ca săpate în bronz, Horațiu, poetul
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
tensiune - valabilă și pentru spectatorii care urmăresc cu sufletul la gură peripețiile relatate cu un fin umor franțuzesc - omul cumsecade și normal procedează mimetic. Adică îl înlătură și el pe Harry aruncîndu-i cadavrul în canalul din fundul curții reședinței de vară. Cum i-a revenit și inspirația, dimineață se urcă la volanul jeep-ului cu aer condiționat și împreună cu soția și copiii pleacă mai departe în viață. Taxat drept o parabolă a creației care cere sacrificii, asemănat cu Barton Fink al
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
toți trei, ținându-ne respirația în timp ce ea verifica până în cele mai mici amănunte felul în care ne prezentam, și numai când găsea totul în perfectă ordine suna din clopoțel. Atunci intra Fulvia Flaminea, bucătăreasa, cu veșnica supă cu tăiței din vara aceea îngrozitoare. La început, când eram singuri cu părinții, mâncarea era o sărbătoare. Fulvia Flaminea ne servea cotcodăcind în jurul mesei, cu o vocație a neorânduielii care făcea viața veselă, și la sfârșit se așeza cu noi și termina prin a
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
prăjiturile ei cu cremă, tartele de vanilie și nemaipomenitele fursecuri cu prune, cum nu ne-a mai fost dat să gustăm tot restul vieții. Mai cuând sau mai târziu trebuia să ajungem la ruptură. Un an întreg așteptaserăm cu nerăbdare vara aceea în libertate pe insula Pantelaria, în partea cea mai de sud a Siciliei, și așa am și trăit-o aievea prima lună, când părinții erau cu noi. Încă mi-amintesc ca într-un vis câmpia solară de roci vulcanice
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ca niște iepuri, care pândeau resturile de pe la bucătării. Uneori ne întorceam acasă când părinții deja culcați și abia de puteam dormi cu zgomotul șobolanilor ce-și disputau resturile prin curți. Însă chiar și deranjul acela era un ingredient magic al verii noastre fericite. Ideea de a angaja o guvernantă nemțoaică nu i se putea năzări decât tatălui meu, scriitor din Caraibi cu mai multe pretenții decât talent. Obsedat de cenușa gloriilor din Europa, părea mereu prea dornic să i se treacă
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
seama că sărbătoarea se sfârșise. Purta pe căldura aceea meridională niște cizme soldățești și o rochie cu reverele petrecute și avea părul tuns scurt, băiețește, sub pălăria de fetru. Mirosea a urină de maimuță: ,, Așa miros toți europenii, mai ales vara", ne spuse tata. ,,Este mirosul civilizației". Dar, în ciuda îmbrăcăminții sale marțiale, doamna Forbes era o creatură plăpândă, care ne-ar fi stârnit poate o anume milă dacă am fi fost mai mari, sau dacă ea ar fi avut vreun dram
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
creatură plăpândă, care ne-ar fi stârnit poate o anume milă dacă am fi fost mai mari, sau dacă ea ar fi avut vreun dram de duioșie. Lumea deveni cu desăvârșire alta. Cele șase ore de mare, care de la începutul verii fuseseră un neîntrerupt exercițiu de imaginație, se prefăcură într-o singură oră identică, repetată de mai multe ori. Când eram doar cu părinții, tot timpul era al nostru ca să înotăm cu Oreste, uimiți de măiestria și îndrăzneala cu care înfrunta
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
așa de fericiți ca atunci, dar eu eram gata s-o suport până la sfârșit, căci știam că oricum temeiurile ei aveau să fie mai puternice ca ale noastre. Fratele meu, în schimb, o înfrunta cu toată ardoarea firii lui, și vara fericită ajunsese să fie un iad. Episodul cu țiparul a fost ultima picătură. Chiar în noaptea aceea, pe când auzeam din pat acel du-te-vino neîntrerupt al doamnei Forbes prin casa adormită, fratele meu slobozi deodată toată povara urii care-i clocea
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din Pantelaria, o luarăm apoi cam o sută de metri spre dreapta și ne cufundarăm la locul unde socoteam că văzuserăm la începutul verii torpilele de război. Erau acolo: șase, vopsite în galben strălucitor, cu numerele de serie intacte, întinse pe fundul vulcanic într-o ordine atât de perfectă că nu putea să pară întâmplătoare. Ne învârtirăm apoi mai departe în jurul farului, în căutarea
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
și cu atâta uimire, dar n-am putut da de el. După două ceasuri, încredințați că nu mai existau alte taine de descoperit, ieșirăm la suprafață cu ultimele sorbituri de oxigen. Pe când înotam în adânc se dezlănțuise o furtună de vară; marea era agitată și o puzderie de păsări de pradă se roteau cu țipete feroce deasupra șuvoiului de pești muribunzi de pe plajă. Dar lumina după-amiezii părea că se înfiripase de curând și viața era frumoasă fără doamna Forbes. Totuși, când
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
se vedea că fuseseră făcute cu furia unei iubiri înverșunate, și că doamna Forbes le primise cu aceeași pasiune, fără măcar să strige, fără să plângă, recitând din Schiller cu vocea-i frumoasă de soldat, conștientă că era prețul inexorabil al verii sale fericite. (Din volumul ,,Douăsprezece povestiri călătoare", în curs de apariție la Editura RAO)
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
chei pierdute. Poate că și regăsite. E, desigur, transparent, cheia vieții, a cunoașterii, a relațiilor dintre oameni. Mergînd prin noroaie, prin soare, prin ploi și furtună, prin zile senine și calme, la umbră, și ziua și noaptea și iarna și vara, încet sau grăbit, revii în locuri bîntuite de amintiri și de fantasme. Sau alegi să "defrișezi" păduri sălbatice. Sau străbați deșerturi ale sufletului, provocate, mai întîi de toate, de dificultatea oricărei comunicări. Dorința de a pătrunde în sufletul, în mintea
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi ajuns, măcar, pîn-la jumătate. Mucul, azvîrlit pe nisip, acum cînd lumina orbitoare a soarelui de vară umpluse văzduhul, nu mai avu jocul acela al lui de artificii sau de semnalment de gară pustie... Profesorul cel tînăr, care pînă atunci nu se arătase prea vorbăreț, ținu să afle ce se mai petrecuse cu Veniamin, băiatul de 15
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
nu se rușina de ea, pînă cînd a strigat "dar-ar dracii-n p. ta!" și abia atunci Veniamin se cărase... Și că însuși el, criminologul, după ce baba Anicuța îi spusese ce spusese, îl luase pe Veniamin cu binișorul, era vară, o zi bună de scăldat și îl dusese pe băiat la iazul de lîngă sat și-l pusese să se scalde; nu se făcea, dar voia să vadă că baba nu exagerase. Veniamin se dezbrăcase imediat și, înainte de a intra
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
de septembrie nesfîrșită, tăcută, fierbinte, inertă, moartă, rămăseseră în încăperea pe care domnișoara Coldfield o numea încă birou pentru că așa îi spusese tatăl ei - o cameră întunecoasă, fierbinte, neaerisită, cu toate obloanele închise și zăvorîte de patruzeci și trei de veri, pentru că pe vremea cînd era ea mică se spusese că lumina și curenții de aer aduc cu ei căldura și că în întuneric e întotdeauna mai răcoare, și care (pe măsură ce soarele bătea tot mai din plin pe această latură a
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
încărcate de fire de praf - Quentin se gîndea că ar fi cojițe din vopseaua veche, uscată, decolorată, suflată înăuntrul camerei de pe jaluzelele jupuite, așa cum le-ar fi împins boarea de afară. O tufă de glicină înflorise a doua oară în vara aceea pe un grilaj de lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din cînd în cînd vrăbiile în stoluri întîmplătoare, iscînd cîte un sunet uscat, viu, prăfos, înainte de a-și lua zborul mai departe; și în fața lui Quentin
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
internaționale devenite oficine de spionaj comunist, agenturi destabilizatoare. În același număr din Dilema, aducîndu-ne aminte că se împlinesc 50 de ani de la moartea lui André Gide, Alexandru Călinescu menționează paginile pînă de curînd inedite dintr-un jurnal al scriitorului din vara lui 1936. E vara faimoasei sale călătorii în U.R.S.S., după care a și publicat Retour de l'U.R.S.S. și Retouches ŕ mon Retour de l'U.R.S.S.. În paginile cu pricina, Gide vine cu amănunte uluitoare. Felul în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
spionaj comunist, agenturi destabilizatoare. În același număr din Dilema, aducîndu-ne aminte că se împlinesc 50 de ani de la moartea lui André Gide, Alexandru Călinescu menționează paginile pînă de curînd inedite dintr-un jurnal al scriitorului din vara lui 1936. E vara faimoasei sale călătorii în U.R.S.S., după care a și publicat Retour de l'U.R.S.S. și Retouches ŕ mon Retour de l'U.R.S.S.. În paginile cu pricina, Gide vine cu amănunte uluitoare. Felul în care sovieticii au încercat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]