43,157 matches
-
în jos, de la acoperiș, de pe ultima terasă, deschisă înspre toate zările, populată cu fantasmele acestui artist halucinant. Plimbarea labirintică printre ele, conjugată cu priveliștea asupra orașului, de la terasele și interioarele vecinătăților din jur, până departe, pe Montjuic, cu crângurile sale verzi, sau înspre scăpărarea albastră a mării. Un univers absolut personal, irepetabil și de nimic prevestit, eruptiv, rod al unei imaginații debordante, aflată într-o empatică și perpetuă comunicare cu natura lui Dumnezeu și cu însuși Dumnezeu. Cu un nivel mai
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
E vorba de un proiect arhitectural care va distruge unul dintre cele mai importante locuri din istoria Bucureștiului, Cișmigiul, și va urâți centrul orașului prin 4 blocuri-turn de 30 de etaje. Se pare că arhitecții pun gând rău oricărui spațiu verde care mai există în Capitală. În timp ce toate marile orașe europene fac eforturi de reconstituire a vechiului centru, de întindere a zonelor verzi, la noi totul se mutilează. De ce? Răspunsul îl dă dl Pippidi chiar la începutul articolului: "Întreb și eu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
centrul orașului prin 4 blocuri-turn de 30 de etaje. Se pare că arhitecții pun gând rău oricărui spațiu verde care mai există în Capitală. În timp ce toate marile orașe europene fac eforturi de reconstituire a vechiului centru, de întindere a zonelor verzi, la noi totul se mutilează. De ce? Răspunsul îl dă dl Pippidi chiar la începutul articolului: "Întreb și eu așa, ca să fac pe prostul. Știu foarte că e vorba de bani, mulți bani, iar unii arhitecți, chiar dacă nu mor de foame
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
oricând. O confirmă Rezultatele monitorizării posturilor de radio și televiziune privind folosirea limbii române. Spicuim doar două exemple. în Două loturi citim: "- N-ai fost tu /.../ la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele alea verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga...?" în Raportul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" citim, de asemenea: "...producerea de anacoluturi ("Eu, de exemplu, C.N.A.-ul mă pune să vă întreb dacă aveți probe." - B
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
cîțiva "oligarhi", ca să folosesc un termen la modă azi, proprietari de case (încă) nerevendicate de te miri cine și cum și (încă) nevîndute la licitație pentru scopul nobil de a se face un mall, un casino, o parcare, un "rai verde", ceva de utilitate publică; dar timpul nu e pierdut, casele (încă) memoriale sînt în "locații" foarte bune (în zone altădată periferice, azi, rezidențiale), memoria (chiar și cea culturală) pare din ce în ce mai scurtă: și, în fond, cine s-ar supăra, mă rog
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și armăsarii nechezau jucîndu-se prin rariște..." (Cîntarea României XIII). Oricum, marșul eroic intonat de trîmbițele Cîntării României era tot ce i se
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
magazinului sătesc: "habar n-aveam ce să-i cumpăr mamei din acea uluitoare bogăție de mărfuri care-mi lua răsuflarea și mă lăsa fără grai. Oscilam, cutreierat de îndoieli amarnice, între o pereche de gumari, una de papuci din plastic verde, o sticluță de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca să-mi dau răgazul de a cumpăni asupra alegerii, m-am îndreptat, cam într-o doară, către rafturile de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
am înălța o casă./ cuvinte imaculate, plumburii, ascuțite, cuvinte/ ca un pumnal de Toledo și vastă, netedă, cenușie,/ singurătatea șerpuind ca un bulevard metropolitan/ printre teii înfloriți.// Care ne e menirea, care condiția/ în zumzetul acesta îngrozitor, în invazia muștelor/ verzi și grase și mari cât pumnul,/ n-aș ști prea bine, bunul meu prieten.// De pretutindeni,/ cartea detună ca o planetă nouă, ca o mare dragoste/ în deșert." Necesitatea separării de biografie și de tentațiile observației directe e, din acest
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
unei personalizări, al gestului de curentă restrîngere la sine, autorul preferă a plonja în anonimat, contopindu-se cu peisajul obiectivității. E un soi de complicitate cu ambianța ce concomitent îl rănește și-l consolează: "să mergi fără-ncetare pe iarba verde arsă de/ alte primăveri cînd peste drum din umeri/ pădurile ridică și fără părtinire de maluri leagă/ luntrii către aceleași zbateri că nu e loc mai/ singur în ploi cu seară stinse de mîna unei/ fete pierdute în azurul neștiutor
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
de lemn. Acoperișurile, învelite cu țiglă, au două planuri înclinate gotic, iar în frontunul rezultat în fațadă din unghiul planurilor se vede cîte o inscripție în versuri. O casă e un adevărat Kloster hermetic. Oamenii ies seara pe un tăpșan verde din fața șirului de case, sau stau pe bănci în fața porților. Îmbrăcați într-un fel de redingote negre, ca niște sutane preoțești, sașii staționând duminica pe ulițele satelor lor oferă o viziune halucinantă." Puțin mai-nainte, e Bucureștiul, oraș plin de
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
a studiilor europene și a relațiilor internaționale. Domenii de interes: tranziția și democratizarea în regimurile postcomuniste. Este implicat în mediul nonguvernamental de peste 15 ani, fiind pe rând director de programe al mișcării „Salvați Vama Veche” și președinte al organizației „Institutul Verde”. A participat la realizarea unor proiecte de cercetare naționale și inter naționale, fiind autorul mai multor studii și lucrări de specialitate, între care: „The Problem of Post-Comunist Education: The Romanian Example”, The Journal of Social, Political and Economic Studies, 2002
Prezentarea autorilor. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Iris-Patricia Golopenţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1753]
-
Știam deja că mă identificam cu mai mult decât aparențele, dar nu întâlnisem până atunci adevărul esențial înfățișat astfel, atât de evident. Mi-am dat seama că ajunsesem acolo pentru că găsisem solzii aurii, care fuseseră începutul... După ce plecasem din Valea Verde, mă luasem după miliardele de solzi aurii care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că, în afară de Hoinarul pe care-l întâlniseră ei, eu eram, de fapt, în mod esențial, și Lupul Albastru, că adevărul spiritului meu avea această atribuție ireală și în legătură directă cu absolutul, nu m-ar fi crezut aproape nimeni. Poate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
întotdeauna, ori ați descoperit puteri fantastice după ce ați găsit solzii? Crezi că are importanță? s-a rotit Ghidușa prin fața mea, zumzăind rapid în toate direcțiile, cu aripile-I fosforescente. Ambele variante pot fi valabile. Și cum ați plecat din Valea Verde? m-am interesat eu. Am urmat solzii aurii. Ca și tine..., mi-au răspuns Hamsterii. Și acum, ce-aveți de gând să faceți? Ne mai plimbăm pe-aici, să vedem ce mai e și prin zona asta... Apoi o să ne
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt, cu coroană rotundă și deasă, cu nuci ce se iveau din coaja verde în toamne aurii, când îmi înnegreau degetele care le dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de bunicul bunicului, alții de tataia, și așa până în zilele mele. Ascultam glasul livezii când mergeam în primele ore ale primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite de soare. Apoi auzeam glasul broscuțelor în apropierea Paștelui, al brotacului verde care anunța ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări petrecute demult în care zmeii furau merele de aur și erau prinși de voinici, când
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii lui Faust, uniformizată cromatic, scenografa Lia Manțoc aduce o culoare clară, negrul din fracul lui Mefisto, și, apoi
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
în colțu stradei Carol aduce la cunoștință publică că atelierul său este deschis în fiecare zi. Toate soiurile de comănzi fotografice se vor esecuta în cea mai mare perfecțiune cu prețuri moderate.""; Ion Mitican, Urcînd Copoul cu gîndul la Podul Verde, Editura Tehnopres, Iași, 2006, p. 117-118. 11 Vezi nota 4. 12 Vezi: "Drapelul" (Iași), anul II, nr. 51(107) din 9 septembrie 1890, p. 2. 13 Fotografia, realizată de Jan Tomá� a fost reprodusă pentru prima dată în volumul Henriette
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii lui Faust, uniformizată cromatic, scenografa Lia Manțoc aduce o culoare clară, negrul din fracul lui Mefisto, și, apoi
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
e de găsit nici în ceea ce se scria acum două (sau trei, sau patru) sute de ani, aici sau aiurea. Aparent datată, formula lui nu e, sub nici un chip, databilă. Nici chiar în poemele ticluite cu metodă, ca acesta: Foaie verde, fir de mentă/ Îndeletnicire lentă -/ eu te frec, iar tu m-alinți/ îmi trezești stinse dorinți;/ iar te frec, tu mă-nsoțești/ în visări împărătești;/ de te frec un pic mai tare,/ mă răsfeți cu-a ta răcoare;/ de te frec
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
are chef să piardă, așadar, vremea cu povești? Cine le mai citește, cine le mai pigmentează cu intervenții personale, cine mai cutreieră lumi, cine mai zboară, măcar în vis, peste mări și peste țări ca să o găsească pe fata lui Verde Împărat sau chiar tinerețea fără bătrînețe?... Privind "Telefonu', omleta și televizoru'", am înțeles, iarăși, că nu prea mai spunem povești. Că, nespunîndu-le, am pierdut din voluptățile statului împreună, al strînsului laolaltă. Că, în consecință, ne risipim, ne îndepărtăm unii de
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
greacă, turcă, slavona bisericească și regionalisme dintre cele mai bizare, toate amestecate nonșalant între ele. în schimb, prima strofă a odei La Italia sună astfel: "Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lîngă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin, Unde mîndre monumente ale domnitoarei ginte înviază mii icoane la aducerea aminte." Frapează aici nu doar relativa abundență a termenilor noi, de origine latino-italiană (antic
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu', și tocmai că ne răzbise setea (...) A dat foamea-n sete, da' numaidecât e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorit pe alocuri
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
Doar că, cilindric sau hexagonal, el nu poate avea sfericitatea suculent-ispititoarei fructe. Tot ce se poate face, cu creionul, este să-l ascuți pînă la capăt, convertindu-i lemnul în elitre: elitre albe, crenelate și fragile, cu franj oranj, albastru, verde, roșu, - pudrate, îndeobște, cu praf negru, sau mai degrabă, cenușiu" (Ascuțitoare). Ori ascuțitoarea împinsă într-o feerie cromatică, răscumpărătoare a modestei sale utilități, dar și a readucerii izbăvitoare a luxului (luxuriei) imagistice la virtutea inițială: "Ce cuțit oare, ar putea
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]