3,592 matches
-
rândul său, unei lumi, printr-o simbolistică a obiectualului: moneda (banul), așezată la temelia casei reprezintă pecetea divinului 53 asupra creației umane, cocoșul, simbol solar 54, prin jertfa sa, eternizează năzuința omului, bradul, așezat ca struț, o dată ce casa este ridicată, vestește bucuria împlinirii. Intrarea în casă nouă se face după fazele lunii, luna veche statornicește construcția, caracterizată de "transformare", " creștere", " fecunditate", luna fiind " un instrument de măsură universal" 55. "Bradul", destinat construirii casei, trebuia tăiat numai la "lună nouă", într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-l pe pământ sau sub masă, datină moștenită de la romani 252. La huțuli, după naștere, moașa ("baba") îi dă mamei "holercă" (rachiu) fiartă cu unt de oaie, apoi o așază jos, pe podea, pe fân sau pe pământ. Pentru a vesti nașterea unui copil, pe prispă se așternea o velință, iar în fereastră se punea o carafă cu must de sfeclă. Pentru a dezlega casa de toate făcăturile, moașa deznoda toate lucrurile pe care le găsea în gospodărie.253 Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de steag". În Banat, moartea unui tânăr este înștiințată de un om care merge prin sat cu un steag negru 346. În Bucovina, bradul, împodobit la moartea tinerilor, necăsătoriți, este dus de vătăjei (vornic sau vestitor) la înmormântare, "pentru a vesti nunta", apoi se îngroapă la capul mortului, lângă cruce, împreună cu "bățul de vătăjel". 347 La romani, exista același ritual al arborelui de moarte, reprezentat de chiparos sau de brad 348. Chiparosul era consacrat lui Pluton, zeul Infernului, iar bradul a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
focurile sumedre dau Focul lui Sumedru ( Sâmedru) se fac, în ajunul Sfântului Dumitru, dintr-un brad mare, "cât o turlă de biserică", adus din munte, pe care îl așază într-o groapă făcută în pământ. Când se aud clopotele bisericii, vestind vecernia, se aprinde bradul și se strigă: Hai la focul lui Sumedru". În timpul în care flăcările se mistuie feemeile împart colaci celor prezenți, iar copiii sar peste foc pentru a fi sănătoși tot anul.439 Focurile de Sâmedru se făceau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am făcut nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu!"91 În basme, elementele cosmice antropomorfizate realizează schema narativă, participând, în același timp, la acțiunea propriu-zisă, având multiple valențe. Astfel, natura realizează cadrul parcursului inițiatic, vestind și prevestind destinul: "Lângă curtea aceea se afla un măr nalt și frumos, carele înflorea îndată ce sosia ficiorul babei acasă; și când se ducea de acasă, pica floarea. Mărul acesta era așadară sămnul cel mai bun de știa baba când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai mare al Soarelui.139 În spațiul românesc, există obiceiul ca, în cele trei zile de Crăciun, să se umble cu "steaua" , cu 6, 8 sau 12 colțuri. Steaua era purtată de așa-numiții "stelari", "colindari", "colindători" sau "crai" care vesteau Nașterea Domnului.140 În Bucovina se umblă cu steaua sau cu luceafărul, pentru a sfinți gospodăriile: " Sculați, domnilor, sculați, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Noi în casă vom ura, / Pe Domnul l-om lăuda. / Bună seara, domni cinstiți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
închinare. / Iar Irod împărat, / Auzind, s-au supărat, / Pe crai iute i-a chemat / Și în taină i-a-nvățat: / Iute-n Vifleem plecați, / Pe Isus să mi-l aflați / Și, aflându-l, să-mi veniți, / Tot aicea să-mi vestiți, / Căci și eu voi să mă duc, / Închinare să-i aduc! / Craii, auzind, s-au dus, / Steaua-i îndruma de sus. Când la Vifleem ,iată, / Steaua se opri de odată. / Mers-a-n fața pruncului, / Cuvioși se-nchină lui, / Smirnă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
142 Simbol solar, leul reprezintă renașterea, împrospătarea energiilor cosmice, "înapoierea soarelui".143 Prinderea și uciderea lui este o ofrandă adusă lumii întregi, reînvierea Soarelui și reluarea drumului înspre "crângul cerului": "Dailerui / Dar n. / De bun cal ce hrănește, / Hrănește, / Nici vestește, / Că lui vestea i s-a dus / Pân` la umbra de schinduf. / Îmi plecară la vânătoare. Vâna ziua, / Toată ziua; / Când fu soarele-ndesară, / Îndărăt că se-nturnară. / Găsi leul daramit, / Daramit / Cu fața-n sus. Să mi-l scoale, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Carpații, / Ca să joace la toți frații, / Cu covor împiestrițat, / Cu luceferi înstelat. / Ța, ța, ța, căpriță, ța! / Pe câmpul cu floriceli, / Pe ape cu pietriceli, / Din copite scânteia, / Cărările deschidea.../ Lumea-ntreagă bucura. / Ța! / Cerbul când boncăluiește, / Anul Nou, mândru, vestește, / Lumea toată-nveselește! / Ța!..."153 Ritmul bicron, format din două unități de timp inegale, aparținând sistemului "aksák", specific jocului caprei și al cerbului, marchează trecerea din Anul vechi, rotund și desăvârșit, la Anul Nou, abia născut: "Printre brazii cu omăt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și simbol al luptei războinice. În Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat, pentru a le da de veste schimbarea santinelelor, practică regăsită la stânele tradiționale, păstorii români urcau la munte și cocoșul cu găinile, pentru a le vesti timpul, dar având și rol apotropaic. Astfel, în concepția arhaică, datorită darului său de a cânta în momente de cumpănă ( de exemplu, la cumpăna nopții), cocoșul este pus paznic la hotarul dintre bine și rău, după cântecul lui spiritele necurate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de factură stihială, un limbaj complex, purtătorul unui mesaj tainic și subtil", mierla reprezintă dragostea, este o pasăre-mesager, turturica este o emblemă a "fidelității conjugale", privighetoarea este percepută ca un simbol al "artistului și al solitudinii creatore", ciocârlanul călăuzește, ciocănitoarea vestește vremea și știe secretul ierbii fiarelor, țarca este o pasăre vestitoare, iar gaița, cameleonică, gaia "se individualizează prin negarea apei", pupăza anulează opozițiile fundamentale, corbul, ca pasăre infernală, este un mesager funerar, iar "împăratul păsărilor" este vulturul.241 În tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a spațiului, trece prin moarte spre viață, în fiecare an.250 După ritualul denumit "ciocănitul ouălor", din ziua de Paști, cojile ouălor se aruncau pe pământ, pentru rodul semănăturilor, în vii și în livezi, sau în apele curgătoare pentru a vesti Blajinilor sosirea Paștelui; se puneau în hrana animalelor și păsărilor sau se păstrau pentru vrăji și descântece.251 Alături de motivele cosmice soarele, luna, stelele pe ouăle încondeiate apar și motive avimorfe cocoșul, creasta cocoșului, coada rândunicii, laba gâștei. După Paști
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soarele, luna, stelele pe ouăle încondeiate apar și motive avimorfe cocoșul, creasta cocoșului, coada rândunicii, laba gâștei. După Paști, de Sfinții Constantin și Elena (21 mai) se oficia sărbătoarea păsărilor de pădure, denumită popular "Constandinu Puilor" sau "Constantin Graur" care vestea ziua când păsările trebuiau să-și învețe puii să zboare. Această sărbătoare se ținea pentru ca holdele să nu fie distruse de păsările sălbatice.252 Hotarul dintre primăvară și vară, marcat de solstițiul de vară, este ilustrat de "amuțitul cucului". Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cântecul cucului se face auzit de la echinocțiul de primăvară, de la Blagoviștenie, până la solstițiul de vară, la Sânziene, când, potrivit tradiției, se spune că se îneacă cu un bob de orz și nu mai poate cânta. În unele zone, "amuțitul cucului" vestește vremea cositului, iar dacă amuțește înainte de Sânziene se spune că vara va fi foarte secetoasă. Simbolizând nașterea și moartea unui anotimp, cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unele zone, "amuțitul cucului" vestește vremea cositului, iar dacă amuțește înainte de Sânziene se spune că vara va fi foarte secetoasă. Simbolizând nașterea și moartea unui anotimp, cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea.253 c. Imaginea-cronotop Pasărea antropomorfă, omniprezentă în literatura populară, își are obârșia în legendele în care este prezentată originea umană a viețuitoarelor: "Paserile, animalele s-au făcut, mai pe urmă, din oameni, din bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
zi cu zi a țăranului, fiind "ținută" cu strășnicie. Dintre păsările de casă cu cea mai mare încărcătură de semnificații sunt găina și cocoșul, găina călăuzind momentele semnificative ale vieții, în plan uman, iar cocoșul, ca reprezentant al planului cosmic, vestind și drămuind timpul. Găina și cocoșul au încărcătură ritualică, fiind prezente, în ceremonialul de trecere, ca simboluri ale prosperității, ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poți merge oriunde și n-ai de ce să te temi, căci e curat peste tot pământul. Dar până la cântatul cucoșilor e mare groază; atunci necurățeniile umblă, sunt ceasurile lor..."262 Fie că este așezat la temeliile caselor, pentru statornicie, sau vestește timpul diurn sau nocturn, cocoșul este o pasăre binecuvântată, sfințind așezările omenești: Cucoșul este blagoslovit de Domnul Christos. De nu era cucoșul, nici Domnul Christos n-ar fi înviat. Cucoșul e la casă ca un ceasornic; așa are talent de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întrebând: / Cum îți trece Dunărea? Noi Dunărea așa om trece / Că ne-om sui pe faieu / Și ne-a trece Dumnezeu / Că n-am făcut nici un rău, / Grâiele nu le-am stricat, / Oarzăle nu le-am mâncat."321 Pentru a vesti primăvara și roadele ce vor urma, la greci 322 se umblă, din casă în casă, cu o rândunică sculptată în lemn, rostind un cântec-colindă: "A sosit, a sosit rândunica! ... / Pe-o creangă mi s-a pus și mi-a grăit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
născut în Tecuci și a studiat gimnaziul Sturza din Tecuci, ulterior devenit liceul pe care l-am urmat și eu. Acum de fapt liceul meu poartă numele scriitorului Calistrat Hogaș. Era firesc să-i placă Regelui cozonacul, pentru că Tecuciul este vestit și datorită acestei prăjituri. Acest fapt a fost de altfel transcris într-o poezioară pe care toți copiii din Tecuci o învață și o spun: “-Un’ te duci? -La Tecuci -Ce să faci? -Cozonaci -Cui să-i dai? -Lui Mihai
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Dunării, sat ce poate fi erou întrucât au fost arestați toți bărbații și 60 de femei, rămânând doar copiii și bătrânii neputincioși. Fapte de o cruzime nemaiîntâlnită s-au întâmplat și la Matca, lângă Tecuci, satele Matca și Corod fiind vestite ca „Matca și Corodul, ghioaga și toporul”. Aici au fost aduse tunurile și au fost arestați oamenii cei mai gospodari, care nu voiau cu nici un chip să se înscrie în colectiv. Hărnicia lor este cunoscută și acum, când în piețele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
țărmuri neînchipuite./ Prea Puternic îi să vorbești celui ce-o ascultă./ Din Pustie-n Pustie profet pe profet s-a trimis/ Urmele lor le mai paște corbul ieșit din/ Arcă întâi și neîntors și columba blândă/ Cu ramura verde întoarsă vestind un Nou început". Căutarea absolutului devine sensul existenței cu ideea că Absolutul i se refuză. Poetul devine un intrus, un alungat al cetății: "Dar ies fără să vreau învingător/ și sunt hulit cu pietre/ și scos în faptul nopții,/ pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin pustii, ca să câștig nebunia aceasta și pentru tine să o prăpădesc astăzi pe ea? Nu!" (Pentru avva Ammona, 9) A auzit odată stăpânul locului despre avva Moise și s-a dus la Schit ca să-l vadă. Și i-au vestit unii bătrânului de aceasta. Atunci s-a sculat să fugă în luncă; dar pe cale l-a întâlnit dregătorul (neștiind că este el) și i-a zis: Spune, bătrânule, unde este chilia lui avva Moise? Le-a zis lor avva: "Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
întorc"; iar piesa se încheie cu replica lui Richmond (Henry VII): "E stinsă vrajba, crește al păcii crin / Dă-i, Doamne, viață lungă, spuneAmin". Așadar, spectacolul începe și se sfârșește sub semnul instaurării unei nou puteri care, în ambele cazuri, vestește încetarea ostilităților, cheamă la pace și promite un viitor noi, mai luminos. În realitate însă, ciclul violenței și al morții nu face decât să reînceapă, de vreme ce istoria nu-și poate urma cursul fără victime. Richmond, ca și Richard, doar va
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de la sexualitate nu este secretul natural al omului, nu este calmul său adevăr antropologic, ci faptul că e fără de Dumnezeu; cuvântul pe care l-am dat sexualității este contemporan, ca timp și structură, cu cel prin care noi ne-am vestit nouă înșine că Dumnezeu a murit. Limbajul sexualității [...] ne-a înălțat până la o beznă din care Dumnezeu e absent și în care toate gesturile noastre se adresează acestei absențe într-o profanare care în același timp o arată, o conjură
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
păcat. Femeia însărcinată să nu dea cu piciorul în cîne, căci copilul ce-l face va fi cînos la inimă. Să nu ții cîne roșu la casă. Cînd îți urlă cînele pe lîngă casă, trage a pustietate. Cînd urlă cînii, vestesc a moarte. Cînd noaptea urlă cînele la casă e semn sau că va muri cineva din casă, sau că cei din casă au să se mute în altă parte. Cînd urlă cînele, face a sărăcie. Dacă schiaună cînele de lîngă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]