3,591 matches
-
rezemat de spătar se ascundea în întuneric. Privind degetele lungi, nervoase de chirurg sau de cartofor, Azimioară încercă sentimentul că există separat, trăiesc cumva o viață a lor, aparte, ca în tablourile unui pictor pe care-l iubea și unde vibrau doar chipuri și mâini, trupurile ghicindu-se greu sub pasta întunecată. Maiorul își încîrligă brusc degetele și pe birou rămaseră doi pumni cu venele umflate gata să spargă pielea subțire și transparentă. ― M-am gândit... M-am gândit mult... Glasul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ÎN CORPUL PE CALE DE A SE RĂCI, IAR PRUNCUL, CU ȚIPETELE LUI RĂGUȘITE, ÎL SCOASE DIN SĂRITE. LA O DISTANȚĂ DE JUMĂTATE DE AN-LUMINĂ, SE PREGĂTEA DE PORNIRE O NAVĂ COSMICĂ ÎN LUNGIME DE APROAPE DOUĂ SUTE DE KILOMETRI. INLĂUNTRUL EI VIBRAU GÎNDURILE DE LA O MINTE LA ALTA: \...CEL DE-AL DOILEA EXAMEN GENERAL E APROAPE LA FEL DE ZADARNIC PRIN REZULTATELE SALE FUNDAMENTALE CA ȘI PRIMUL. CUNOAȘTEM UNELE DINTRE LEGI \ DAR DE CE ACEASTĂ CONDUCĂTOARE CARE STĂPÎNEA O LUME ÎNTREAGĂ ȘI-A DAT VIAȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Canalul Mânecii, acolo unde tranșeele sunt patria mâloasă în care șobolanii și soldații Marelui Război își împart agonia și moartea, Corto întâlnește confruntarea dintre oamenii văzduhului și cei ai pământului. În Cotês de nuits et roses de Picardie, Pratt face să vibreze una dintre corzile sensibilității sale, fascinat fiind de amestecul de fragilitate și de temeritate al piloților care se înalță deasupra câmpului de bătălie, asemeni cavalerilor porniți la turniruri. Povestea lui Corto și a australienilor care luptă pe Frontul de Vest
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
locotenentul Koinski, ci și o atmosferă și un univers legate, ca într-un principiu al vaselor comunicante, de textele dedicate lui Corto Maltese. Arta poetică a lui Pratt, care își atinge gradul suprem de rafinament în ciclul lui Corto Maltese, vibrează în această sagă a deșertului și războiului, cronică melancolică și sângeroasă a crepusculului imperiului italian din Africa. De la practica postmodernă a intertextualității până la articularea acelui timbru unic în care se întâlnesc cinismul și deschiderea către eroismul lipsit de speranță, ciclul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vrea să înlesnească dialogul și contactul personal tot mai strâns cu un Dumnezeu, care cu adevărat poate fi chemat. Rugăciunea este încercarea de a face din cuvântul «Dumnezeu» un nume care pentru mine înseamnă ceva, un nume personal în care vibrează toată istoria lui Dumnezeu cu oamenii. Numele pe care Dumnezeu l-a revelat poporului său este YHWH, eu sunt cel care sunt (cf. Ex 3,14). Aceasta înseamnă: «Sunt mereu aici (pentru voi)». Înțelegerea greșită a martorilor lui Iehova În
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
e o furtună vrednică de ei". Și-mi arăta fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se apropie și să se instaleze dintr-o dată și în cartierele de afaceri. Locuitorii învinuiau vântul că transportă germenii infecției. "încurcă lucrurile vântul ăsta", spunea directorul hotelului. Dar oricum, cartierele din centru știau că le venise rândul, auzind cum vibrează în noapte foarte aproape de ele și din ce în ce mai des sirenele ambulanțelor care făceau să răsune sub geamurile lor chemarea posomorită și fără pasiune a ciumei. S-a născut ideea ca în interiorul orașului însuși să fie izolate anumite cartiere deosebit de încercate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bătând din palme la unison. Arătau provocator, toți fiind îmbrăcați în portocaliu. Tricouri, pălării, chiar și pantalonii scurți și vopseaua de pe față, toate erau colorate în portocaliul cel mai strălucitor, cel mai luminos. Dar ceea ce îl făcea pe Shimon să vibreze de mândrie, acea sclipire care se ridica din adâncul inimii, era că la această mare manifestație împotriva lui Yariv și a trădării sale luau parte numai tineri. Când lansase apelul, nu se gândea că avea să fie luat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Afif Aweida cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de umezeala mâinilor lui transpirate. Despachetând-o acum, citind din nou acele prime cuvinte, își simți trupul vibrând de nerăbdare. În bazar nu putuse să descifreze decât cuvintele de început: restul erau obscure, greu de înțeles. Pentru a decoda întregul text, trebuia să-l studieze îndeaproape și să folosească cele mai valoroase cărți din domeniu. Avea să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceea ce dădu în vileag totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o omoare în tunelele acelea; nu avea să putrezească într-un bazin abandonat, unde aerul vibrează de nesfârșiții psalmi murmurați de femei. Dar nu rămase decât câteva secunde afară. Simți aceeași mână metalică ce o apucase de încheieturi prinzând-o de gât și împingând-o în jos. Cu putere, de parcă ar fi vrut să contrabalanseze întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui de bătăuși câștigaseră. Atunci auzi încă o voce, mai aproape decât a lui Miller, dar totuși nu atât de clară. Îi luă o secundă să-și dea seama de unde venea. —Maggie, sunt Uri. Era telefonul mobil, dat pe speaker, vibrând în mâna ei. Ascultă cu atenție. —Spune-i lui Miller că există o cameră care îl filmează în direct, difuzând imagini cu tot ce se întâmplă acum pe internet. Maggie privi din nou în jur; nici urmă de Uri. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de țesuturi fără viață, vă prezint acum un om de lume cultivat și rafinat! Aplauze! — Te întreci cu gluma, spuse Stan. Iar eu te avertizez. Este viața mea... nu uita! cântă pasărea, țipând cât putea de tare. Parcă toată mașina vibra. Stan se temu să nu se spargă geamurile. Se crispă și strânse volanul mai tare. Deodată, țipătul se opri. Suntem atât de fericiți că ați venit atât de mulți aici, în această seară, spuse Gerard, pe tonul unui prezentator. Stan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
chestia aia li se părea amuzantă. De la această stare bizară erau pe cale să treacă la un impas aproape sinistru când „Dansul Zânei Fondantelor“ s-a auzit din nou. Armanoush a verificat ecranul: număr privat. A Închis telefonul, lăsându-l să vibreze. Și-a arcuit sprâncenele și și-a țuguiat buzele Într-un gest de genul „nu contează“ spre Matt, un gest pe care nici el, nici nimeni altcineva nu l-a Înțeles. La șapte patruzeci și cinci Armanoush Tchakhmakhchian și Matt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
creștine trăgînd cu ochiul la părinții lor, zicea el. Cuvîntul lui de ordine era „a creștina“. Trebuia să creștineze totul. Îl citez: „Aflăm cumva de boala vreunui prieten, de moartea unei mătuși, de bucuria unei nașteri? Familia Întreagă trebuie să vibreze la unison sub impulsul părinților, trebuie să se roage pentru a-l implora pe Dumnezeu, a-I mulțumi, a-I aduce laudă“. Mi-ar fi venit cam greu să-mi fac familia să vibreze la unison văzînd picioarele unor fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unei nașteri? Familia Întreagă trebuie să vibreze la unison sub impulsul părinților, trebuie să se roage pentru a-l implora pe Dumnezeu, a-I mulțumi, a-I aduce laudă“. Mi-ar fi venit cam greu să-mi fac familia să vibreze la unison văzînd picioarele unor fete din parohie. CÎnd plecam cu toții Împreună la liturghie, o făceam cu alte gînduri. Mama spunea: „Cei care sînt deja gata să plece Înainte! Nu uitați de cărțile de rugăciuni!“. Fiecare dintre copii Își avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să capăt cele mai bune note din viața mea la catehism și să-mi văd numele afișat cu litere aurite În capela colegiului datorita unei compuneri (ce atingea marea artă) asupra temei impuse: Condiția de păcătos a omului, o compunere „vibrînd de credință și speranță“, considerase profesorul de religie , „un reportaj“, aș fi zis eu mai curînd. Muncisem la compunerea asta două seri Întregi, sub privirea ocrotitoare a doamnei Marie-Isaure, ștergînd-o uneori rapid Îndărătul patului, la adăpostul căpătîiului, spre a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Tata, volubil, entuziast, Îl uimise pe Truffaut printr-o impecabilă expunere asupra filmulu. Revăd În minte sala unde se Întîmpla evenimentul, un cinematograf care Între timp a dispărut. Îl revăd pe tata, revăd gesturile lui ample cu ambele mîini, aud vibrînd glasul lui puternic - cînd citeam piesele lui Shakespeare, regii aveau mereu glasul tatei -, mă gîndesc iarăși la Truffaut, Îmbrăcat ca un tînăr de familie bună, dorința lui fiind de a trece neobservat, și-l revăd zîmbind cînd tata i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să vibreze. În rafale, fulgii dansau magnetizați. Spânzuratul se învârtea în gol. Pe sol, lângă picioarele lui, ea văzu ceva maro pe jumătate îngropat în zăpadă. § Zoia își făcu cruce cu două degete și ezită. Fulgii răzleți se îngroșau și se adunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Și un nume Îți bântuie ființa: Matthew. Poate că el nu o plăcuse și avea să dispară precum valurile; sau poate că se vor mai vedea, dar toată magia se va risipi. Atracția reciprocă e o forță a naturii. Fie vibrezi pe aceeași lungime de undă, fie nu. Adesea suntem atrași de oameni care se află pe o frecvență mai Înaltă; ni se par fascinanți, misterioși. Când se aseamănă, oamenii sunt atrași unul de celălalt În mod natural, În ciuda oricăror obstacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se poarte cu rezerva și discreția pe care spiritul s-a străduit ani de zile să i le imprime, n-are de ce să ne mire că oferta de ajutor, venind pe deasupra de la un om cu față de tâlhar, a făcut să vibreze coarda cea mai sensibilă a lui Cipriano Algor, și în asemenea măsură încât o lacrimă i s-a ivit la colțul ochiului, Nu, mulțumesc foarte mult, rosti, dar, imediat, pe când serviabilul cireneu dădea să se îndepărteze, sări din furgonetă, fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ele Marta, după ce i-a trecut tatălui cartea deschisă la pagina care trebuie, coboară și așază, cu grijă extremă, cele șase păpuși de probă, una câte una, mandarinul, eschimosul, asirianul cu barbă, măscăriciul, bufonul, infiermiera, înăuntrul gropii, aerul cald încă vibrează, atinge epidermele cenușii de unde, ca și din interiorul masiv al trupurilor, aproape toată apa se evaporă grație curentului și adierii, iar acum, peste cavitate, în lipsa unui grătar mai potrivit acestui scop, Cipriano Algor pune, nici prea apropiate, nici prea depărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marta și tatăl înarmați cu documentele care îi vor confirma ca rezidenți, Marçal trebuia să-i însoțească până la ieșire. Nici nu făcuseră primii pași după ce se închiseseră ușile liftului că Cipriano Algor spuse, Ce senzație stranie, am impresia că podeaua vibrează sub tălpi. Se opri, își încordă auzul și adăugă, Și am impresia că aud ceva ca un zgomot de excavatoare, Chiar sunt excavatoare, spuse Marçal, grăbind pasul, se lucrează în ture de șase ore, fără oprire, au ajuns la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sunt în stare să născocească oamenii, Da, spuse Marçal, e destul de trist. Cipriano Algor se ridică, se învârti puțin prin casă, îi ceru fiicei lui o carte și când intră în cameră spuse, Am fost la parter, podeaua nu mai vibrează, și nu se aude zgomotul excavatoarelor, iar Marçal răspunse, Trebuie să fi terminat lucrul. Marta îi propusese soțului ei ca, în prima lui zi liberă de când se mutaseră în Centru, să meargă să aducă din casa olăriei câteva lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
indienii lui unde intenționase să se ducă a doua zi, E straniu, de la început am avut presentimentul că se pregătește ceva, Ce vrei să spui, cum adică de la început, întrebă Marta, Podeaua pe care am simțit-o cum tremură, cum vibrează, zgomotul excavatoarelor, îți aduci aminte, când am venit să vedem apartamentul, Bine am mai duce-o dacă am avea presentimente ori de câte ori auzim un excavator, ca acel zgomot de mașină de cusut pe care ni se părea că-l auzim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e o furtună vrednică de ei”. Și-mi arăta fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întâlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]